Ați citit Inima Schimbării, de John Kotter și Dan Cohen? Poveștile lor sunt pline de învățăminte.
Tam-Tam:
…După 24 de luni, majoritatea oamenilor nu știau sigur dacă schimbarea dă rezultate. Văzuseră multe probleme, dar puține progrese. Conducerii nu îi erau clare beneficiile financiare. Cei care coordonau schimbarea trebuiau să obțină niște procese palpabile, niște victorii pentru a le demonstra oamenilor care sufereau că erau pe calea cea bună…
…unul din mesaje suna așa: „90% dintre obiectivele stabilite inițial au fost atinse. Aproape toți oamenii noștri au fost instruiți. Ei sunt pregătiți să-și facă datoria.” Ei bine, mulți angajați nu erau de acord cu ceea ce se spunea în acel mesaj. Oamenii care aveau să folosească noul sistem, care ar fi putut să fie instruiți să utilizeze noul program informatic, spuneau aproape toți că nu-și prea dau seama cum se va schimba munca lor după ce vor pune în funcțiune sistemul. Multe dintre echipele de proiect care fuseseră create în fiecare unitate și care cunoșteau activitatea firmei mult mai bine decât echipa principală au respins total ideea potrivit căreia proiectul fusese realizat în proporție de 90%.
…
Odată cu trecerea timpului, situația s-a înrăutățit într-o oarecare măsură. „Mesajul săptămânii” părea a se fi transformat într-un material de propagandă. Într-un mesaj se spunea că o divizie făcea mari progrese cu noul sistem și cu noile proceduri de lucru și că aceasta își îmbunătățise eficiența într-o proporție incredibilă, de vreo 500%. Ai fi putut crede că am câștigat cel de-al Treilea Război Mondial!….
Vi s-a întâmplat să auziți de situații asemănătoare? de o implementare CMMI care făcea minuni în timp ce angajaților le era mai greu să-și facă treaba ca înainte? sau de un director, proaspăt absolvent al unui curs de managementul schimbării, care vorbește angajaților despre minunatele realizări de după numirea în funcție fără ca angajații să simtă vreo ameliorare? De la simple greșeli până la exagerări intenționate, tot deformarea realității se numește. De frică să nu fim percepuți negativ de ceilalți, cu toții încercăm să înfrumusețăm realitatea ca să ne protejăm imaginea. Mulți consideră o astfel de atitudine normală, un rău necesar. Eu cred că-i o mare greșeală. Înapoi nu mai există cale de întoarcere. Suntem nevoiți să exacerbăm fenomenul. Însă lucrurile tind să devină din ce în ce mai instabile pe măsură ce distanța dintre imagine și realitate crește. Doar timpul și schimbarea strategiei, dacă nu și a managementului, mai pot face ceva.
Sinceritatea este întotdeauna mai bună decât propaganda
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2574 ori