După mai toate standardele de astăzi Van Gogh era un ratat. Serios! A eșuat lamentabil în mai toate inițiativele vieții. Și în niciun caz nu și-ar fi permis să picteze fără să fi fost întreținut de ceilalți.
Categorie: Gânduri
Gânduri despre citit și încurajarea copilului să citească.
Articol pentru părinți despre avantajele și dezavantajele cititului și încurajarea copilului să citească.
Investiția în educație este singura soluție
Deși exemplul din acest articol vine din Statele Unite, populismul nu este doar provocarea lor. Iar pe cât de mult îmi place de americani, pe atât de șocat sunt de nonșalanța cu care politicienii își pot trata cetățenii. Problema aici nu este capitalismul sau socialismul. Ci minciuna, lobbyul, lipsa de transparență și de răspundere față de oameni. Acesta-i terenul propice populismului. Acesta-i oportunitatea conspiraționiștilor. Investiția în educație este singura soluție!
Parabola flautului și venitul universal de bază garantat
„Pentru sau împotriva venitului universal?”, cartea scrisă de Guillaume Allegre și Philippe Van Parijs (Pour ou contre le revenu universel? ) este una din acele cărți care te pun pe gânduri de la prima pagină. În primele rânduri se face referire la o parabolă străveche preluată de la Amartya Sen (Ideea justiției – The Idea of Justice): parabola fluierului.
Portretul antiprostului și calea spre antiprostie.
Dacă prostului îi atribuim însușiri ca: fără judecată, naivitate sau limitat în gândire, antiprostul dă dovadă de tact și gândire profundă, greu poate fi dus cu zăhărelul și pricepe – nu neapărat repede, pentru că nu este un geniu, dar pricepe.
Mă sacrific…m-am săturat să mă tot sacrific!
Cineva se sacrifică pentru tine? S-ar putea să nu-ți placă ceea ce-ți va cere înapoi. De ce un articol despre sacrificiu? Acest articol este despre relațiile dintre membrii familiei, folosind drept metaforă, un exercițiu de Catan. V-ați jucat Catan Junior în familie*? E foarte fain. Și-am ajuns la etapa în care chiar și Dariusici profită. Adică nu se mai supără ușor atunci…
Limitele și puterea lui Moș Crăciun
Meditam la sărbătoarea Crăciunului și la cum au ajuns creștinii să sărbătorească în zile diferite: 25 decembrie după calendarul Gregorian sau 7 ianuarie după cel Iulian?! Și-apoi la schisma Bisericii Ortodoxe sau la ziua de 25 decembrie ca sărbătoarea nașterii Domnului. Într-un fel, ziua în care sărbătorim Crăciunul este mai degrabă determinată de motive pseudo-științifice și administrativo-politice. Ceea ce nu mă deranjează cu nimic. Iubesc Crăciunul, și niciun moment din an nu pare mai plin de farmec. Petrecem timp în familie, ne jucăm cu purcelușii și visăm împreună la ce cadouri am putea primi sau cum va arată viitorul împreună.
Exercițiu despre amintirea ta de lider
2018 este anul în care Akihito, împăratul Japoniei, va abdica. Retragerea de pe poziții înalte, s-a mai întâmplat și la case mai mari. Și spun mai mari pentru că Akihito are atribuții politice foarte limitate spre deosebire de un Fidel Castro, de exemplu, retras în 2008. Citind The economist – The world in 2018, mi-am pus întrebarea și eu: de ce nu pot fi mai mulți lideri ca Akihito? Așa cum au mai făcut-o și alții ca Nelson Mandela al Republicii Sud-Africane, Papa Benedict XVI, John Key al Noii-Zeelande sau Hovik Argami Abrahamyan al Armeniei. Ce-i deosebește pe ei de Bashar al-Assad al Siriei, Kim Jong-un al Coreei de Nord sau recent împinsul Robert Mugabe al Republicii Zimbabwe?
Va supraviețui credința noii revoluții industriale?
Tatăl îi spune fetiței că doctorii nu i-au mai dat multe zile de trăit. Fetița-i răspunde zâmbind:
– Nu-i nimic, tată. Va avea grijă de mine Dumnezeu, până-ți va veni și ție rândul.
Care sunt beneficiile coaching-ului?
Acum un an și jumătate am scris pe un perete post-it-uri cu beneficiile coaching-ului. La acea vreme, încă mai oscilam între coaching rațional (à la ICF, cu reguli care contravin principiilor mele de acompaniere) și coaching irațional (preferința mea, sau, cum îmi place mie să-i mai spun, coaching empatic).