Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard. E gândul care mi-a venit de mai multe ori când găseam în presă senzația pe care Kamala Harris a creat-o conectându-se mai bine cu femeile, revigorând teoretic electoratul republican feminin. Când vine vorba de feminism se știe că inamicul principal al femeilor rămâne tot femeia, motiv pentru care nu știu dacă aș fi pariat vreodată pe asta. Dar mă întreb de ce nu s-au întrebat republicanii mai devreme dacă nu cumva există și mai mulți conservatori care se tem de ideea de a fi co#alegeri #posteie, să nu mai zic de i femeie de culoare...

#alegeri #post-mortem ... See MoreSee Less

Când mă gândesc că Robert F. Kennedy Jr devine responsabil cu sănătatea în SUA... Universul chiar are#ironic #alegeri
#Suaonic #alegeri #SUA ... See MoreSee Less

Am tras de ea cât am putut. Citeam un capitol, mă opream să-mi fac un conspect, petreceam două-trei nopți cu cărțile lui Nietzsche în mână să văd cum se leagă ceea ce am citit de autor, Irvin Yalom, cu veritabilele scrieri nietzscheene.

Cartea mi-a dezvăluit și alte personalități de la începuturile psihologiei, domnul Josef Breuer (medic), personajul principal, sau Karl Robert Eduard von Hartmann (filozof), autorul cărții Filozofia inconștientului. Bineînțeles, Freud este personaj în carte.

Cum cartea este bine închegată în jurul unui singur fir de acțiune, îmi e aproape imposibil să descriu ce mi-a plăcut fără să stric plăcerea eventualului cititor. Pot spune însă că dincolo de pasiunea mea pentru psihologie și filozofie, povestea cărții merită ascultată și spusă. Norocul face să mă regăsesc printre cei mândri de alegerilor lor în viață, să fiu împăcat cu ceea ce am făcut. Și și mai norocos sunt să mă pot întoarce în timp la momentele de cotitură din viața mea, să mă privesc în proprii mei ochi și să nu găsesc nicio urmă de remușcare sinceră. Doar mândrie. Să vină 《eternul retur》nietzschean să mă încătușeze pentru totdeauna. Lumea terestră rămâne paradisul în acțiune... pentru mine. Și spun toate astea recunoscător fiind dinamicii lumii care m-a ferit de sărăcie, de foamete, de boli grave #amorfatinorocirea războiului. Raiul terestru pentru mine, infernul dezlănțuit pentru încă prea mulți oameni. Patadoxul #amorfati

Kant, Schopenhauer, Hegel sau Schelling, sunt referiți și ei succint în diversele convers#filozofiee#psihologiea#romanl#Nietzsche din viața lui Nietzsche ca Wagner, sora sa Elisabeth, Paul Ré și flamboaianta Lou Salomé.

#filozofie #psihologie #roman #Nietzsche ... See MoreSee Less

Cred că voi ajunge să-i citesc toate cărțile lui Ayn Rand. Aici, în poză, nuvela Imn. Scurtă, poetică și profundă, cartea explorează o lume distopică în care individul este îngropat sub colectivism extrem. Eroul, printr-o călătorie de auto-descoperire și rezistență, redescoperă conceptul de "eu" – simbol al libertății și al dorinței de a gândi independent. O carte care provoacă și inspiră, Imn îmi reamintește de importanța curajului de a fi tu însuți într-o lume care încearcă să-ți dicteze valorile. Vă recomand să o citiți, pentru mesajul său despre puterea individualității și libertatea de a-ți urma propriul drum

#filozofie #obiectivism #AynRand #euVsNoi ... See MoreSee Less

Modelul cel mai sigur de transformare profundă este dezrădăcinarea. Se știe din antichitate. Și mi se aduce astăzi aminte de un Nietzcshe fictiv, creat de Irvin Yalom în cartea Plânsul lui Nietzsche, dându-l exemplu pe Isus care le cere discipolilor să-și părăsească (sau să-și iubească mai puțin - în funcție de evanghelie) cultura și familia înainte de călătoria spre perfecțiune.

Le-am vorbit de mai multe ori copiilor de ceea ce presupune să faci un salt în viață. Câteodată saltul vine cu îndepărtarea de un mediu și apropierea de altul. De cele mai multe ori presupune schimbarea cercului de oameni în care ne petrecem timpul. Distanțarea poate fi mai mult sau mai puțin voluntară, dar ea există, se întâmplă. Distanțarea nu presupune încetarea relațiilor, ci o schimbare de priorități. La început poate să vină din pur pragmatism, dar transformarea este deplină doar când ne vine natural să petrecem timp mai mult cu alții. Transformarea (saltul) nu este o chestiune strict materială și trebuie să denote plăcere. O plăcere câștigată cu suferința provocată de disconfortul schimbării.

Inversul se aplică și el. Nu ne-am apropiat de alții? Nu ne-am distanțat de nimeni? Sunt semne că nici nu am făcut o transformare.

Se pare că și Isus înțelegea schimbarea profundă prin distanțarea față de cultură, de familie și de valorile 《expirate》. Matei 10:37-39, Luca 14:26, Matei 19:29. Găsim și îndemnul opus cum ar fi romanul Les Déracinés de Maurice Barrés (1897) care atacă vehement chestiunea dezrădăcinării. Oamenii plecați de la țară la orașe au schimbat liga, economic, social și intelectual. Și este suficient să citim White Working Class: Overcoming Class Cluelessness in America să constatăm că chestiunea rămâne nerezolvată și până astăzi.

Despre asta este și politica de azi. Pentru unii oamenii nu migrează suficient de mult (de obicei pentru cei care profită de economia globală), în timp ce ceilalți și-ar dori să încetăm totul (dacă se poate să revenim cu câteva decenii în urmă).

Ceea ce ne-a adus prosperitate, mâine dispare sau se mută de lângă noi. Aparent, cine nu se mută (adaptează) după dinamica pieței încetează să trăiască printre privilegiați. Este greu să te muți sau să-i lași pe alții să vină la tine. Oarecum cinic, ne dăm familia și prietenii pe noi șefi și colegi de muncă. Și nu ne place pentru că are impactul cultural cel mai mare. De asta mulți vor frânarea economiei libere. Să nu devenim altcineva, cu alte valori. Să nu devenim împreună altceva.

Lupta pentru dezrădăcinare continuă.

#schimbare #transformare #leadership #politică #filozofie

„Dacă vine cineva la Mine și nu urăște pe tatăl său, pe mama sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe frații săi, pe surorile sale, ba chiar însăși viața sa, nu poate fi ucenicul Meu. Și oricine nu-și poartă crucea și nu vine după Mine nu poate fi ucenicul Meu."
Luca 14:26-27

Imaginea am creat-o cu chatgpt în stilul lui Dürer. ... See MoreSee Less

Citind The Gay Science de Nietzsche

#vacanț #filozofie #citit ... See MoreSee Less

Toamnele popoarelor

Jonglând între „The Gay Science”, „Human, All Too Human” de Friedrich Nietzsche și „When Nietzsche Wept” de Irvin D. Yalom, m-am oprit la pasajul de mai jos. De fapt, m-am oprimit la toate pasajele fără să-mi găsesc timp să scriu aici despre ele. Altfel nu reușeam să profit de lectură. Citesc încet, și cam în asta constă întreaga bucurie de a-l studia pe Nietzsche. Îmi dau seama că n-am mai scris pe pagină nu pentru că vreau să păstrez gândurile doar pentru mine, ci din lipsă de timp și pentru că adesea îmi este greu și mie să-mi dau seama în ce moment filozofia lui mi-a devenit clară și mie.

Nietzsche nu iubea democrația. Îl înțeleg, chiar dacă niciun alt sistem nu-mi surâde mai mult până acum. La câte evenimente politice au trecut și vor mai trece prinzându-mă cu cărțile lui Nietzsche în mâini, mi-e greu să nu apreciez luciditatea cu care structura ciclurile evoluției politice. Ne-a și propus un model numit „toamnele popoarelor” . Începe de la corupție, bazată pe superstiție și moliciune, manifestată printr-o aparentă cruzime scăzută, mai rafinată, care duce la populism prin puterea propagandei și culminează cu dictatura unui tiran.

Vă las și vouă textul original mai jos (tradus cu chatgpt și corectat ușor de mine):

Indicii corupției. — Să se acorde atenție, luând în considerare aceste stări ale societății care sunt necesare din când în când și care sunt desemnate prin cuvântul „corupție”, la următoarele indicii. De îndată ce apare undeva corupția, o superstiție pestriță se dezvoltă, iar credința generală în care un popor a avut încredere până atunci devine, dimpotrivă, palidă și neputincioasă: superstiția este, de fapt, libertatea minții de ordin secundar.

-cel care se abandonează acesteia alege anumite forme și formule pe gustul său și își acordă dreptul de a alege. Superstițiosul este, comparat cu religiosul, întotdeauna mai „individ” decât acesta, și o societate superstițioasă va fi o societate în care există deja mulți indivizi și în care se ia multă plăcere din individualitate. Din acest punct de vedere, superstiția apare întotdeauna ca un progres în raport cu credința și ca semn că intelectul își pierde independența și își cere drepturile. Adoratorii religiei și ai religiozității vechi deplâng atunci corupția, — ei sunt cei care au stabilit până atunci uzul lingvistic și au calomniat superstiția chiar și în fața minților celor mai libere. Să învățăm că aceasta este un simptom al „Luminilor”.

În al doilea rând, se acuză o societate în care se instalează corupția de moliciune: și este evident că se apreciază mai puțin războiul și plăcerea resimțită în război, și că se pune acum la fel de multă ardoare în căutarea comodităților vieții ca înainte în onorurile războinice și atletice. Dar se omite de obicei faptul că această veche energie și această veche pasiune a poporului pe care războiul și turneele le scoteau în evidență s-au transpus acum sub formă de nenumărate pasiuni private și că acestea sunt doar mai puțin vizibile; este chiar probabil că, în aceste stări de corupție, puterea și violența energiei pe care o consumă acum un popor sunt mai mari decât au fost vreodată, și că individul o cheltuiește cu o prodigalitate de care nu a fost niciodată capabil înainte, — nu era încă suficient de bogat pentru asta, atunci?! Și tocmai în aceste epoci de moliciune tragedia străbate casele și străzile, se nasc marea iubire și marea ură, și flacăra cunoașterii se înalță flamboaiant până la cer.

În al treilea rând, se recunoaște de obicei în aceste epoci de corupție, ca pentru a compensa reproșul de superstiție și de moliciune, că sunt mai blânde și că cruzimea, comparată cu epoca veche, mai credincioasă și mai puternică, este în regres clar. Dar nu pot consimți la acest elogiu, la fel cum nu pot consimți nici la acest reproș; pot doar să admit că acum cruzimea se rafinează și că formele sale vechi contravin gustului actual; dar rănile și torturile provocate prin cuvânt și privire ating starea lor supremă de elaborare în epocile de corupție — doar atunci se creează răutatea și plăcerea de a fi rău. Oamenii corupției sunt energici și calomniatori; ei știu că există multe alte moduri de a comite o crimă decât prin pumnal și agresiune, — știu de asemenea că se crede tot ceea ce este bine spus.

În al patrulea rând: atunci când moravurile decad, apar mai întâi acei indivizi pe care îi numim tirani: aceștia sunt precursorii și, într-un fel, primele fructe timpurii ale indivizilor. Încă puțin timp: și acest fruct al fructelor atârnă, copt și auriu, de copacul unui popor, — și doar pentru a purta aceste fructe a existat acel copac! Când decadența a atins apogeul, precum și lupta între tirani de toate felurile, apare în zilele noastre Cezar, tiranul final, care pune capăt luptei epuizate pentru dominația unui singur, lăsând epuizarea să lucreze în locul său. Când vine timpul său, individul este, de obicei, la gradul său suprem de maturitate și cultura este la apogeu și în vârful fecundității sale, fără să fie însă din cauza lui sau prin fapta sa: deși marii oameni de cultură iubesc să-l flateze pe Cezar, pretinzând că sunt opera lui. Dar adevărul este că au nevoie de liniște exterioară pentru că poartă în ei înșiși neliniștea și munca lor. În aceste epoci, coruptibilitatea și trădarea sunt cele mai mari; căci iubirea pentru ego-ul pe care abia l-au descoperit este acum mult mai puternică decât iubirea pentru vechea patrie, epuizată de discursuri, și nevoia de a găsi un mijloc de a se pune la adăpost de teribilele fluctuații ale sorții face chiar și cele mai nobile mâini să se deschidă atunci când un om puternic și bogat este gata să le umple cu aur.

Viitorul este acum atât de incert: trăim deci pentru prezent: este sufletul care ușurează calea tuturor seducătorilor, — într-adevăr, ne lăsăm seduși și corupți doar pentru prezent și rezervăm viitorul pentru virtute! Indivizii, acei adevărați în sine și pentru sine, se preocupă mai mult, știm bine, de clipă decât adversarii lor, oamenii turmei, pentru că se consideră pe ei înșiși la fel de capricioși ca viitorul; în același mod, se leagă de bunăvoie de tirani pentru că se consideră capabili de acțiuni și discursuri care nu pot conta nici pe înțelegerea, nici pe clemența mulțimii, — dar tiranul sau Cezarul înțelege dreptul individului chiar și în excesele sale și este în interesul său să devină avocatul unei morale private mai îndrăznețe și chiar să-i întindă mâna. Căci gândește de#filozofiec#Nietzscheoo#tiraniei#democrațiicirc;ntr-un mod clasic: „Am dreptul să răspund la toate reproșurile ce mi se aduc cu un etern ‘așa sunt eu’. Sunt separat de toți ceilalți, nu accept condiții din partea nimănui. Vreau ca oamenii să se supună chiar și capriciilor mele și să li se pară firesc că mă dedic unor distracții sau altora”. Iată ce a declarat Napoléon soției sale atunci când ea avea motive să-i pună la îndoială fidelitatea conjugală.

— Epocile de corupție sunt cele în care merele cad din copac: vreau să spun indivizii, cei care poartă semințele viitorului, fondatorii colonizării intelectuale și ai reînnoirii organizațiilor politice și sociale. Corupția nu este decât un termen peiorativ pentru a desemna toamnele unui popor.

#filozofie #Nietzsche #politică #tiranie #democrație ... See MoreSee Less

Am reușit să ajungem și la Prado unde am putut vedea cu ochii noștri operele lui Goya, Dürer, Bosch, Tiziano, El Greco, Rubens și câteva lucrări de Rafael, Mantegna, Caravaggio, Picasso sau de Rembrandt.

Poate că cel mai important, i-am descoperit pe Diego Velázquez, pe Francisco de Zurbarán, Nicolas Poussin, Bartolomé Esteban Murillo și mulți alți pictori pe care nu-mi aduc aminte să-i mai fi întâlnit.

Se spune că opera Las Meninas (domnișoarele de onoare) este piesa de bază a muzeului. Eu l-aș pune p#artim#artgalleryosch ă#vacanțiciilor #art #artgallery .

#artă #vacanță ... See MoreSee Less

Dar ce credea lumea? Că există nereguli de comportament doar printre politicieni și milițieni? Cultura, suma comportamentelor încurajate direct sau indirect de societate, corupe toate instituțiile, private, publice, indiferent de sectorul de activitate. Marea mea mirare este că abia acum s-a ajuns la universități. Colegii profesorului nu cred că sunt surprinși. Elevii nici ei. De generații se întâmplă același lucru, sau mai rău. Singura diferență?! Era normal. Probabil era și mai frecvent, și mai grav.

Fără indignare, emoții și prea multe drame, este nevoie de o reeducare regulată în toate straturile societății. Ceea ce azi este inacceptabil, era la ordinea zilei acum zece-douăzeci de ani. Asta trebuie să învățăm. Nu toată lumea ține pasul cu vremurile. Atât. Modernizarea se face continuu, progresiv, sistemic și centrată pe oameni, nu pe cercuri, pătrățele sau texte în documente semnate de superiori. ... See MoreSee Less

Cred că 2024 este anul cărților de relaxare pentru mine. Probabil că în niciun an n-am înșiruit atâtea. A fost un an cu multe schimbări, multe deplasări, cu aproape toate zilele lungi, și mi-a stat capul mai puțin la cărțile cu care sunt obișnuit.

La întâmplare am ales kill the rich, aici cu titlu de exemplu. N-am învățat nimic. Nu mi-a pus nicio întrebare. Doar de divertisment. Exact ca atunci când te uiți la un film de acțiune despre care vei uita în următoarele zile. Rămâne doar amintirea că te-ai simțit bine, te-ai relaxat sau nu, a fost spectacol sau nu.

Convingerea mea a fost și rămâne că cititul nu te face mai deștept. Poate ajuta, dar mai contează și ce citești. Poate dai dovadă de detașare conștientă preferând cititul față de un film, dar cam atât. Asta-i și singurul motiv pentru care scriu acum. Mesajul pe care vreau să mi-l aduc aminte mai târziu, cu amintirile facebook.

Kill the rich a intrat bine. O carte de acțiune modernă. Cuprinde o parte din conspirațiile lumii, are vampiri, are paradis, iad și purgatoriu, are reptilieni (care sunt de fapt atlanți), elita mondială care ne conduce și multe altele#citite#cartel#weekend sus nu m-au deranjat. E doar o poveste. Distractivă. Atât.

#citit #carte #weekend ... See MoreSee Less

Am terminat o serie Wolverine #marvel din 2011 ... See MoreSee Less

N-am știut că sunt benzi desenate cu Mortal Kombat. Chiar am profitat. A mai trecut un weekend fain.

#BD #comics #DC ... See MoreSee Less

După plăcerea cititului urmează plăcerea recititului ... See MoreSee Less

Arta războiului. De Machiavel.

N-am mai reușit să scriu pe facebook atât de des, dar nu m-am oprit din citit și studiu în general. Filozofia, sau mai degrabă istoria filozofiei, a fost și va rămâne un domeniu demn de timpul meu liber. Încet și concentrat, cu pixul în mână, conectat cu autorul și transportat în vremurile sale, asistat de IA,... așa &#filozofiee#strategierc;teva ore în fiecare weekend.

#filozofie #strategie ... See MoreSee Less

Wonder Woman în afara legii ... See MoreSee Less

La Oslo l-am descoperit pe Knut Hamsun. I-am citit cartea Hunger. Acum am terminat și Pan. Am început să-i apreciez stilul. Rămân totuși cărți pentru alte vremuri.

Mă întreb dacă exagerez spunându-mi că tinerii de azi sunt obișnuiți cu reacții mai vulcanice, directe și suferințe acute în timp ce protagonistul și partenerii scenei răspund de parcă sunt conștienți că cineva citește, că stau cu ochii pe ei. Să nu cumva să reacționeze greșit. Să le fie rușine. Să nu iasă din script. De-asta acțiunea se derulează ușor teatral, cu stilul specific autorului, direct și aproape poetic.

S-ar putea să șochez un critic spunând că m-a trimis cu gândul de câteva ori la Proust. Bineînțeles, nu am regăsit frazele lungi. Însă atenția și controlul timpului, explorarea stărilor interioare sau relația cu natura sunt la fel de prezente și în Pan. M-am mai gândit la Proust și când mi-am dat seama că numele localităților erau inventate.

Pe la mijlocul cărții am început să mă simt ca liceanul care a primit o carte de citit și nu-i face plăcere. De aici și concluzia mea că este o carte pentru alte vremuri. Mi-e greu să-mi imaginez un adolescent citind Pan cu plăcere. Mi-era mie jenă de ieșirile copilăroase. Mai că îmi puneam mâna la ochi la stângăciile lor. Ca la primul film când se pupau unii. Și nu mă jena ceva erotic. Să dau un exemplu. Protagonistul Glahn, măcinat de gelozie, îi ia papucul iubitei și-l aruncă în apă. Aduce mai mult cu un copil de 2-3 ani după mine.

Senzația lipsei de plăcere citind Pan n-a durat mult. A trecut în vreo zece minute până când cartea m-a prins iar. Dar a fost acolo. Și-o spun pentru că mi se întâmplă rar.

Al treilea sfert de carte mi-a plăcut cel mai mult. M-a surprins. M-a supărat. M-a dernajat. Îmi venea să strig la Glahn: n-o face! Nu omorî un amănunt.

Cât despre epilog, zic #carte #clasicer#Norvegiaul era doar umbra celui pe care l-am cunoscut până atunci. N-am mai putut simpatiza cu el și m-am bucurat când totul s-a sfârșit.

#literatură #carte #clasice #Norvegia ... See MoreSee Less

Și cafeaua e mai frumoasă! ... See MoreSee Less

Tablou pentru câteva cl#LEGOHouseo#billundillund ... See MoreSee Less

Casa de la LegoHouse ... See MoreSee Less

Copenhaga pusă pe sărbătoare. Poza am făcut-o acum trei zile în gara centrală, dar toată capitala era plină de steaguri pride, gata de petrecerea care s-a dat în weekend. Fie că treceam prin fața unei instituții sau a unui magazin mare, steagurile erau ancorate, invitații la petrecere. Și n-avea nimeni nicio treabă cu asta. Ba chiar părea că se adună multă lume să petreacă. Majoritatea nu păreau să poarte un atașament pride. Se bucurau de ocazie. ... See MoreSee Less

Proaspăt medaliat cu aur

#Legoland ... See MoreSee Less

#Legoland #vacanț #billund ... See MoreSee Less

Seară pe mâini bune. Vivre v#citit#ratură ... See MoreSee Less