Iulie 2021
Strângeam prin casă. Apare și Corneluș lângă mine. Îmi povestește despre kurztgesagt, noua lui pasiune. Îi hrănește curiozitatea de câțiva ani. Și tot vorbindu-mi despre curiozități și descoperiri științifice, ajungem la importanța limbii engleze. Că reușește de ceva timp să înțeleagă noțiuni suficient de complexe. Bineînțeles că m-am bucurat. Vorbește deja franceză și are bazele limbii germane. Adică citește și înțelege benzi desenate cu Scrooge McDuck în germană și îi place limba suficient de mult (la asta duc profesorii care știu să lucreze cu copiii).
Apoi vine rândul meu să-i vorbesc despre engleză. Îi spuneam că o bună parte din ideile bine dospite (gândite suficient de bine, rafinate, nu primul gând aruncat superficial pe internet) le găsesc în cărți. Nimic surprinzător până aici. I-am vorbit și de faptul că există o latență importantă între momentul apariției unei lucrări valoroase și traducerea în limbra română. Și că majoritatea lucrărilor de specialitate rămân netraduse, singura opțiune rămânând limba engleza.
Filozofia
Franceza este un caz special. Dacă americanii trăiesc în țara promisiunilor, Franța este și rămâne țara elitelor, măsurând o disproporționalitate impresionantă între teorie și practică. Cum ideile sunt filozofie, o explorare teoretică înainte de toate, Franța stă destul de bine. Apropo, filozofia este probă obligatorie la bac în Franța.
Totodată, lumea întreagă contribuie cu idei. Trăim vremuri glorioase pentru cunoaștere, pentru filozofie. Surprize vin de de peste tot. Din toate țările. Este impresionant. Iar de îndată ce curentul (cartea) câștigă teren local, sunt șanse mari ca prima traducere să vină în engleza. De aici importanța cunoașterii limbii engleze pentru gânditorul modern. Pentru oricine își pune întrebări frecvent, nu doar despre societate și evoluția umanității.
Nu v-am spus până acum, dar cred că asta ar trebui să fie preocuparea tuturor. În special când vine vorba de tineri. Să streseze limitele problemelor de etică. Să ducă societatea mai departe. Evident, sunt mândru văzându-mi copiii venind cu întrebări. Niciun crez n-ar trebui să fie de neclintit. Cu cât societatea se întreabă despre direcțiile luate și despre modul în care se îndreptă într-acolo, cu atât își crește șansele de succes pe termen lung.
Istoria
Deodată ajungem să vorbim despre Helmuth Von Moltke. Un tactician prusian inovator în câmpul de luptă. Un exemplu de idee care m-a inspirat, o lecție de istorie demnă de interes pentru oricine filozofează sau este implicat în chestiuni de strategie (în afaceri). Moltke susținea că politicienii nu trebuie să se amestece în strategia militară. Politica definește așteptările. Politicienii stabilesc obiectivele, iar câteodată războiul le este util în atingerea acelor obiective. Specialiștii militari fac strategia militară. Bătălia de la Gravelotte sau asediului Parisului sunt două exemple notorii doar din războiul franco-prusac. În speranța capitulării Parisului, în ciuda îngrijorărilor lui Von Moltke, Bismark lansează zeci de mii de obuze în capitală francezilor. Ceea ce-i va întărâta pe parizieni și va îngreuna eventualul acord dintre părți. Nu aș fi ajuns ușor la chestiunile astea studiind din cărți în limba română.
Engleza
În 05.07.2021 am căutat Moltke pe elefant.ro și am găsit o singură carte (în engleză). Nimic în română.
Am refăcut testul acum (Ianuarie 2023) și au mai apărut câteva cărți, dar tot în engleză.
De la un subiect la altul
O altă lecție importantă pe care am fi putut-o extrage din asediul Parisului este sudarea populației împotriva unui inamic comun. Idee reiese bine și din Human kind. Același lucru s-a întâmplat și când Hitler a bombardat Londra sau Churchill Dresden. Contrar așteptării de a capitula cu disperare, de a cere conducătorilor să iasă din conflict indiferent de condiții, asemenea violență sudează populația împotriva agreseorului. Dacă vrem un exemplu mai recent, nu sunt puțini cei care spun că invazia rușilor i-a unit de fapt pe ucrainieni.
Apoi am continuat cu un exemplu de gânditor nou, modern, care mi-a plăcut mie. Yuval Harari. Am luat-o de la Homo Sapiens spre Homo Deus. Dar n-am ajuns direct la Homo Deus. Ci prin T-Minus AI, Lifespan, The courage to be disliked, The Neuroscience of Intelligence…Ne-am întins la vorbă pentru mai bine de o oră. Corneluș le-a răsfoit, m-a ascultat, mi-a pus întrebări. O experiență minunată ca părinte. Bineînțeles, toate cărțile erau în engleză. Între timp, căutând acum pe internet, văd că o parte din cărțile astea sunt disponibile și în română. Dar atunci când le-am cumpărat eu, încă nu erau.
Atunci când mi-am făcut rezumatul discuției în jurnal n-am notat toate detalii pe care să le reiau aici în articol. Ciudat. De obicei nu-mi scapă. Deci nu pot reface buchetul întreg de subiecte care atunci îmi păreau foarte bine legate împreună. Îmi aduc aminte că trecerea a fost lină, dar n-o mai pot reproduce.
Conexiunea părinte-copil
Cu alte ocazii momentul e dominat de copii, așa cum și începuse inițial discuția cu kurztgesagt. De cele mai multe ori este o conversație echilibrată. Un dialog veritabil în ambele sensuri. În momentul despre care tocmai am scris am vorbit eu mai mult. La finalul discuției mi-am făcut o poză cu masa noastră, imaginea de mai sus, și mi-am notat în agendă detaliile discuției. Simțeam că-mi va fi plăcut să le recitesc. Așa a fost. Îmi aduc aminte cum ochișorii lui Corneluș radiau a curiozitate. Era foarte atent. Mi-a pus întrebări. Și-a notat niște lucruri – rareori notează. Copilul comunică și când nu vorbește mult.
E bine și fain să fii tată. Scriu cuvintele astea la început de 2023. După multe alte clipe minunate în vacanța de iarnă. După multe jocuri împreună. Și trânte încă mai facem așa cum erau mici. Încă le citesc la culcare. Și încă vin la mine în brațe doar ca să ne mâțâim. Timp fain împreună….
Interesant pentru toți membrii familiei
Ieri Corneluș îmi vorbea despre progresul făcut de Coreea de Sud față de Ghana. În 1960, Coreea de Sud și Ghana aveau amândouă un PIB de 200$ pe cap de locuitor. Coreea fiind o țară fără materii prime și într-o zonă foarte delicată geopolitic. Cu toate acestea, între 1960 și 2000, Coreea de Sud și-a multiplicat PIB-ul de 100 de ori, în timp ce Ghana doar de 3 ori. Discuțiile de trecerea timpului sunt pline cu descoperiri, istorie, geopolitică, lego, Marvel sau Minecraft. Puține teme apar și nu ne țin în priză. Aseară discutam la cină despre Vlad Țepeș. Bineînțeles, după ce am văzut primul episod din seria Otomanilor de pe Netflix (al doilea sezon). Am intrat în detalii despre torturi și-am mers până la abominabilul tras pe roată. Vă spun sincer, trăiesc o perioadă minunată. De mai bine de zece ani de când am copii…E doar mai fain și mai fain.
Timp fain împreună
Concluzia la care am ajuns este că ne-am făcut treaba bine ca părinți. Știu. Nu sună prea modest. A nu se interpreta greșit. Nu spun că nu mai avem nimic de făcut. Și nici num mă gândesc la ceea ce știu ei, sau la cât de multe alte lucruri nu știu. Ne-am promis dragoste necondiționată și simt că ne iese. Cel mai important. Copiii sunt la vârste mari și ne înțelegem de minune cu ei. Fără pedepse. Ne înțelegem așa cum ar trebui să se înțeleagă toți oamenii.
Ca părinți ne-am propus să petrecem doar timp fain împreună, fără să facem alte lucruri în paralel. Culegem fructele unei astfel de relații cu copiii. Petrecem timp împreună și ne place. Asta am reușit. Trecerea timpului să nu fie o corvoadă. Scurtături ca „să ne lase în pace” aproape că nici nu avem. Se ocupă singuri când trebuie să facem altceva și profită maxim când sunt cu toții.
Viața este frumoasă!
La mulți ani, 2023!
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 552 ori