Am publicat pe Facebook
Dar ce credea lumea? Că există nereguli de comportament doar printre politicieni și milițieni? Cultura, suma comportamentelor încurajate direct sau indirect de societate, corupe toate instituțiile, private, publice, indiferent de sectorul de activitate. Marea mea mirare este că abia acum s-a ajuns la universități. Colegii profesorului nu cred că sunt surprinși. Elevii nici ei. De generații se întâmplă același lucru, sau mai rău. Singura diferență?! Era normal. Probabil era și mai frecvent, și mai grav.
Fără indignare, emoții și prea multe drame, este nevoie de o reeducare regulată în toate straturile societății. Ceea ce azi este inacceptabil, era la ordinea zilei acum zece-douăzeci de ani. Asta trebuie să învățăm. Nu toată lumea ține pasul cu vremurile. Atât. Modernizarea se face continuu, progresiv, sistemic și centrată pe oameni, nu pe cercuri, pătrățele sau texte în documente semnate de superiori.
Cred că 2024 este anul cărților de relaxare pentru mine. Probabil că în niciun an n-am înșiruit atâtea. A fost un an cu multe schimbări, multe deplasări, cu aproape toate zilele lungi, și mi-a stat capul mai puțin la cărțile cu care sunt obișnuit.
La întâmplare am ales kill the rich, aici cu titlu de exemplu. N-am învățat nimic. Nu mi-a pus nicio întrebare. Doar de divertisment. Exact ca atunci când te uiți la un film de acțiune despre care vei uita în următoarele zile. Rămâne doar amintirea că te-ai simțit bine, te-ai relaxat sau nu, a fost spectacol sau nu.
Convingerea mea a fost și rămâne că cititul nu te face mai deștept. Poate ajuta, dar mai contează și ce citești. Poate dai dovadă de detașare conștientă preferând cititul față de un film, dar cam atât. Asta-i și singurul motiv pentru care scriu acum. Mesajul pe care vreau să mi-l aduc aminte mai târziu, cu amintirile facebook.
Kill the rich a intrat bine. O carte de acțiune modernă. Cuprinde o parte din conspirațiile lumii, are vampiri, are paradis, iad și purgatoriu, are reptilieni (care sunt de fapt atlanți), elita mondială care ne conduce și multe altele#citite#cartel#weekend sus nu m-au deranjat. E doar o poveste. Distractivă. Atât.
#citit #carte #weekend
De asta îmi e mie frică de noua gloată de politicieni populiști. Nimic nu le mai este interzis...Totul le este permis.
www.biziday.ro
În cartea sa de memorii, initulată "Dezlănțuit", fostul prim-ministru povestește frustrarea pe care a avut-o atunci când compania britanică Astra-Zeneca a
N-am știut că sunt benzi desenate cu Mortal Kombat. Chiar am profitat. A mai trecut un weekend fain.
#BD #comics #DC
Arta războiului. De Machiavel.
N-am mai reușit să scriu pe facebook atât de des, dar nu m-am oprit din citit și studiu în general. Filozofia, sau mai degrabă istoria filozofiei, a fost și va rămâne un domeniu demn de timpul meu liber. Încet și concentrat, cu pixul în mână, conectat cu autorul și transportat în vremurile sale, asistat de IA,... așa &#filozofiee#strategierc;teva ore în fiecare weekend.
#filozofie #strategie
Se întâmplă peste tot. S-a întâmplat și în SUA, nu putea să nu se întâmple și în cea mai mare democrație din lume. Nu mai există dezbatere civilizată. Totul este un meci având ca singur obiectiv desființarea adversarului.
Reporters - Inde : la guerre de l'information
www.france24.com
Violences contre les journalistes, concentration des médias, alignement politique, journalistes étrangers expulsés… C'est peu dire que la liberté de la presse est en crise dans "la plus grande démocratie…
Magic, primul număr BD. Un suvenir de la Copenhaga. De multe ori m-am întrebat despre ce este vorba în Magic. Aveam colegi și prieteni care jucau și-și dezvoltaseră o pasiune pentru asta. Însă eu nu sunt omul care vrea să încerce orice. Nu mă văd descoperind încă o lume de jocuri, cu reguli noi și multivers nemărginit. O carte îmi permite timpul. Un joc, nu. Și nu cred că m-a câștigat să merg mai departe cu următoarele numere. După cum zicea și băiatul meu mai mic, cu personajele astea p#comicsă#BDu#magicoveste mult mai bună.
#comics #bd #magic
Aș vrea să-i știu pe americani că se uită toți la un film cu un RFK ca ministru al sănătății sănătății. Sper să nu se întâmple niciodată, pentru binele omenirii, dar un film, un film mi-ar plăcea să vadă.
În România e bine cât timp ești singur, tânăr și ai un job bun. Lucrurile se complică când vrei transport, sănătate sau educație. România a făcut și continuă să înregistreze progres după progres. Suntem de nerecunoscut după anii 90. Dar mai sunt multe de făcut. Articolul de mai jos este o pistă foarte bună.
hotnews.ro
O amplă investigație jurnalistică transfrontalieră, la care din România au participat reporterii siteului nonprofit Snoop, vine cu date de impact, de efect
Obama are dreptate. Lumea întreagă se uită. Vrem să vedem dacă reușesc să treacă cu brio peste alegerile astea.
La Oslo l-am descoperit pe Knut Hamsun. I-am citit cartea Hunger. Acum am terminat și Pan. Am început să-i apreciez stilul. Rămân totuși cărți pentru alte vremuri.
Mă întreb dacă exagerez spunându-mi că tinerii de azi sunt obișnuiți cu reacții mai vulcanice, directe și suferințe acute în timp ce protagonistul și partenerii scenei răspund de parcă sunt conștienți că cineva citește, că stau cu ochii pe ei. Să nu cumva să reacționeze greșit. Să le fie rușine. Să nu iasă din script. De-asta acțiunea se derulează ușor teatral, cu stilul specific autorului, direct și aproape poetic.
S-ar putea să șochez un critic spunând că m-a trimis cu gândul de câteva ori la Proust. Bineînțeles, nu am regăsit frazele lungi. Însă atenția și controlul timpului, explorarea stărilor interioare sau relația cu natura sunt la fel de prezente și în Pan. M-am mai gândit la Proust și când mi-am dat seama că numele localităților erau inventate.
Pe la mijlocul cărții am început să mă simt ca liceanul care a primit o carte de citit și nu-i face plăcere. De aici și concluzia mea că este o carte pentru alte vremuri. Mi-e greu să-mi imaginez un adolescent citind Pan cu plăcere. Mi-era mie jenă de ieșirile copilăroase. Mai că îmi puneam mâna la ochi la stângăciile lor. Ca la primul film când se pupau unii. Și nu mă jena ceva erotic. Să dau un exemplu. Protagonistul Glahn, măcinat de gelozie, îi ia papucul iubitei și-l aruncă în apă. Aduce mai mult cu un copil de 2-3 ani după mine.
Senzația lipsei de plăcere citind Pan n-a durat mult. A trecut în vreo zece minute până când cartea m-a prins iar. Dar a fost acolo. Și-o spun pentru că mi se întâmplă rar.
Al treilea sfert de carte mi-a plăcut cel mai mult. M-a surprins. M-a supărat. M-a dernajat. Îmi venea să strig la Glahn: n-o face! Nu omorî un amănunt.
Cât despre epilog, zic #carte #clasicer#Norvegiaul era doar umbra celui pe care l-am cunoscut până atunci. N-am mai putut simpatiza cu el și m-am bucurat când totul s-a sfârșit.
#literatură #carte #clasice #Norvegia
Copenhaga pusă pe sărbătoare. Poza am făcut-o acum trei zile în gara centrală, dar toată capitala era plină de steaguri pride, gata de petrecerea care s-a dat în weekend. Fie că treceam prin fața unei instituții sau a unui magazin mare, steagurile erau ancorate, invitații la petrecere. Și n-avea nimeni nicio treabă cu asta. Ba chiar părea că se adună multă lume să petreacă. Majoritatea nu păreau să poarte un atașament pride. Se bucurau de ocazie.
Am mai făcut niște pași în descoperirea Norvegiei. În 2024 am pus piciorul în Oslo, iar dacă memoria nu mă înșală, Hunger este prima carte pe care am citit-o de un autor norvegian, al doilea pas.
Knut Hamsun a câștigat premiul nobel pentru literatură. Acum că am citit cartea, înțeleg de ce. Protagonistul este inversul meu, pornește de la bine spre degradare în toate planurile, în schimb ce eu, ca mulți români, am trecut de la degradare și foame spre normal, ba chiar spre a ne îmbolnăvi de prea multă mâncare, dacă ar fi să-l reiau pe Yuval Harari.
Knut are dreptate. Frontiera dintre gânduri și manifestul lor prin interacțiunile cu ceilalți nu este mereu evidentă. Și există un punct de inflexiune după care degradarea accelerează. Ireversibil?!
Mi-am adus aminte de câteva ori de Ernest Hemingway, acum înțeleg că s-a simțit inspirat de Knut, la fel ca Joyce sau Kafka. Pe alocuri mi-a adus aminte de Omul Invizibil de Ralph Ellisson. Amândoi protagoniștii trăiesc într-o profundă izolare, au o identitate nedefinită, degradată și în continuă construcție, vie#Nobelor#carteunate de abs#hungern#foamerc;n ultimul rând de o neputință extremă în fața societății.
#nobel #literatură #carte KnutHamsun #hunger #foame
Semne bune China are
Cu ochii pe Israel, sperând ca alte țări ca Turcia să se oprească la cacealmaua din media și să nu tenteze altfel de presiuni mai departe. Franța și-a chemat cetățenii din Iran. Canada din Israel. Americanii și britanicii din Liban... Pentru moment, doar câteva rachete din Liban... Cred că sunt șanse ca Israelul să-și unească toate forțele imediat-înconjurătoare împotriva sa.
《Cine știe dacă toată cultura noastră nu este o hipertrofie, o abatere, o dezvoltare nesustenabilă, pe care una sau două sute de secole au fost suficiente să o producă și să o epuizeze?》
Descoperindu-l pe Paul Valery
#filozofie
Se relansează jocul. Poate că nu e totul pierdut.
Joe Biden pulls out of US presidential election race
www.euronews.com
President Joe Biden ends his 2024 bid after a disastrous debate inflamed doubts he’s fit for four more years on the job. Biden immediately endorse VP Kamala Harris
O serie manga mai veche de 40 de ani mi-a umplut rafturile de la vacanța de vară trecută încoace. Primele trei numere le-am cumpărat în Italia. Pe cele mai multe din România. Copiii știau de ele. Par să fie la modă.
Mi-am făcut și eu timp de primul număr, după multe insistențe și relansări din partea copiilor. Înțeleg de ce le plac. Nu cred că-i grafica, nici culorile. Ci aventura. Autorii japonezi nu se încurcă cu poveștile. Se pricep bine. Încă mă întreb dacă să le fac pe placul copiilor și să termin seria, cum a fost cu Naruto și altele, sau să mă opresc aici. Am acumulat și eu o listă destul de mare cu super cărți pe care vreau să le citesc. Probabil că fac weekendul ăsta și volumul al doilea.
Merită să menționez că ceva mă frământă cu cărțile astea. Sunt foarte-foarte scumpe. Înțeleg că ăsta e rostul unei colecții speciale. Iar la noi în familie le vom lua mereu cărți, chiar și de prețul ăsta. Dar să plătești pe o carte de 3-4 ori mai mult față de alte cărți bune mi se pare mai puțin demn pentru lumea civilizată. Facem din plăcerea ținutului unei cărți în mână ceva elitist și n-ar trebui. Să fie inaccesibil să ai vilă cu piscină. Să fie greu să mergi la campionatul de fotbal în toate colțurile lumii. Cu cărțile mi-ar plăcea să stea lucrurile altfel. O baghetă magică de-aș avea, aș încojura toți copiii cu biblioteci pline cu cărți. Să nu se mai termine. Și spații cu lego. Visul meu pentru o lume mai bună începe aici.
Hillbilly Elegy, una dintre cărțile mele prefarate despre societatea americană. Autorul, în campania lui Trump. În echipa lui Trump. Pare o halucinație pe care nici inteligența artificială n-ar putea-o debita. Și totuși, pare că se întâmplă.
Trump announces Sen. JD Vance of Ohio as his running mate
www.euronews.com
At the beginning of the Republican convention, Donald Trump has announced Senator JD Vance of Ohio as his running mate on social media