Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

cornel fatulescu pe Facebook

Comments Box SVG iconsUsed for the like, share, comment, and reaction icons

Am publicat pe Facebook

Weekend in Paris ... See MoreSee Less

1 day ago
Weekend in Paris

《...marile virtuți ale popoarelor germane au generat mai mult rău decât lenea a creat vreodată vicii. Am văzut, cu ochii noștri, munca conștiincioasă, educația cea mai solidă, disciplina și aplicarea cea mai serioasă, adaptate la planuri îngrozitoare.

Atâtea orori n-ar fi fost posibile fără atât de multe virtuți. Cu siguranță a fost nevoie de multă știință pentru a omorî atât de mulți oameni, pentru a risipi atât de multe bunuri, pentru a distruge atât de multe orașe într-un timp atât de scurt; și a fost nevoie și de nu mai puține calități morale》

Paul Valery
... See MoreSee Less

1 week ago
《...marile virtuți ale popoarelor germane au generat mai mult rău decât lenea a creat vreodată vicii. Am văzut, cu ochii noștri, munca conștiincioasă, educația cea mai solidă, disciplina și aplicarea cea mai serioasă, adaptate la planuri îngrozitoare.

Atâtea orori n-ar fi fost posibile fără atât de multe virtuți. Cu siguranță a fost nevoie de multă știință pentru a omorî atât de mulți oameni, pentru a risipi atât de multe bunuri, pentru a distruge atât de multe orașe într-un timp atât de scurt; și a fost nevoie și de nu mai puține calități morale》

Paul Valery

N-am știut că e vorba de o ucronie. Descrierea mă lăsa să-mi pun multe întrebări. Noua Chină, o bandă desenată monocromă, creează o istorie alternativă pornită din 1949. Acțiunea se petrece în 1975, însă nu prea ar avea sens mare lucru dacă nu s-ar explica evenimentele care aduc poliția partidului la Berlin.

Franța pierde în indochina, iar sub amenințarea comunistă creează o alianță cu Marea Britanie, Germania și SUA care declară război Chinei. India capitulează în două luni. Churchill revine în fruntea coaliției. Stalin se angajează să nu jeneze progresul lui Mao în Europa și Orientul Mijlociu. Stalin invadează Polonia. Franța și Germania declară război Uniunii Sovietice. Chinezii cuceresc Turcia și Libanul. O pandemie lovește lumea. Stalin atacă China. Pandemia îi afectează doar pe albi, nu și pe Chinezi. Armata sovietică este decimată de chinezi și boală. SUA se retrage din conflict și-și închide frontierele. Chinezii dezvoltă un vaccin. Iar restul Europei se închină necondiționat. Întregul vechi continent e ocupat de China. Acesta-i contextul în care se desfășoară acțiunea.

Cartea este despre un polițist care-și desfășoară propria anchetă la Berlin, jenează poliția partidului de mai multe ori și ajunge să se a#BDt#ucronie at de înțeles la final, cu rezistența.

#bd #ucronie #istorieAlternativă
... See MoreSee Less

3 weeks ago
N-am știut că e vorba de o ucronie. Descrierea mă lăsa să-mi pun multe întrebări. Noua Chină, o bandă desenată monocromă, creează o istorie alternativă pornită din 1949. Acțiunea se petrece în 1975, însă nu prea ar avea sens mare lucru dacă nu s-ar explica evenimentele care aduc poliția partidului la Berlin. 

Franța pierde în indochina, iar sub amenințarea comunistă creează o alianță cu Marea Britanie, Germania și SUA care declară război Chinei. India capitulează în două luni. Churchill revine în fruntea coaliției. Stalin se angajează să nu jeneze progresul lui Mao în Europa și Orientul Mijlociu. Stalin invadează Polonia. Franța și Germania declară război Uniunii Sovietice. Chinezii cuceresc Turcia și Libanul. O pandemie lovește lumea. Stalin atacă China. Pandemia îi afectează doar pe albi, nu și pe Chinezi. Armata sovietică este decimată de chinezi și boală. SUA se retrage din conflict și-și închide frontierele. Chinezii dezvoltă un vaccin. Iar restul Europei se închină necondiționat. Întregul vechi continent e ocupat de China. Acesta-i contextul în care se desfășoară acțiunea.

Cartea este despre un polițist care-și desfășoară propria anchetă la Berlin, jenează poliția partidului de mai multe ori și ajunge să se amestece, cel puțin asta este lăsat de înțeles la final, cu rezistența.

#bd #ucronie #istorieAlternativă

Cât e ceasul la Viena? ... See MoreSee Less

4 weeks ago
Cât e ceasul la Viena?

Le-am citit Furia Roșie copiilor. Le-a plăcut! Mi-a plăcut. Limbajul este un pic vulgar, dar acțiunea, scenariul, personajele, schimbările de situație au înclinat balanța definitiv în favoarea cărții. Copiii abia așteaptă să le citesc următoarea carte. Și eu la fel. Nu este o carte pentru copii. Este o carte pentru copiii care știu să disocieze între ficțiune și realitate și care nu vor repeta înjurăturile doar pentru că sună distractiv. Bineînțeles, pentr#Recomandnu #cartec#recomandarerba. #recomand!

#carte #recomandare
... See MoreSee Less

4 weeks ago
Le-am citit Furia Roșie copiilor. Le-a plăcut! Mi-a plăcut. Limbajul este un pic vulgar, dar acțiunea, scenariul, personajele, schimbările de situație au înclinat balanța definitiv în favoarea cărții. Copiii abia așteaptă să le citesc următoarea carte. Și eu la fel. Nu este o carte pentru copii. Este o carte pentru copiii care știu să disocieze între ficțiune și realitate și care nu vor repeta înjurăturile doar pentru că sună distractiv. Bineînțeles, pentru adulți nu mai încape vorba. #recomand!

#carte #recomandare

Comment on Facebook

f tare! in perioada asta m-am apucat sa o reascult si eu. mi se facuse dor. stai sa vezi cum vor fi urmatoarele 2!

Săptămâna asta am revăzut pentru a treia oară primul film Dune - prima parte. Astăzi am văzut la cinema partea a doua. Ne alegem bine filmele la care mergem. Și cărțile pe care le citim.

Anul trecut le-am recitit Dune. Le-am luat toate benzile desenate pe care le-am găsit pe internet despre Dune. Într-un final le-am citit și Mântuitorul Dunei.

Primul film mi-a plăcut foarte mult. Și mie și copiilor. Nu mă mai surprinde ca un film care-mi place mult să nu fie de mare succes. Am înțeles că a fost criticat pentru că s-a insistat mai mult pe decor și nu pe acțiune, în timp ce mie mi se părea că este exact atâta acțiune cât trebuie, cu muzică bună, cu actori faini, cu o afinitate suficientă față de carte.

Când am auzit că al doilea film pare să fie de succes nu m-a mirat. Urma multă acțiune: urcarea pe vierme, băutul apei morții, jocul împăratului, etc. Nu reiau. Dar m-am bucurat să aud. Sper să nu se oprească aici.

Mă surprinde impactul unui film bun. Aseară, când le citeam din Furia Roșie, o altă carte care simt că va fi de mare succes la citit, nu puteam să mă abțin să fac legături cu Dune. Ceea ce nu ni s-a întâmplat înainte atât de mult. Într-adevăr, când am început să le citesc, copiii mi-au zis că le aduce aminte, ba de Dune, ba de Hunger Games. Dar n-am mai revenit la subiect, până ieri, după film.

Am continuat să comentăm despre film și cărți următoarele două ore. Partea a doua n-a fost complet fidelă cărții. Chestiuni mici în mare parte, cu excepția absenței Aliei la scena împăratului. Dar am iertat și înțeles alegerile. Și așa apariția Aliei pentru 30 de secunde cred că a pus pe mulți pe gânduri despre utilitatea scenei. Cred că cine n-a citit cartea se poate întreba cine era sora lui Paul. Un alt lucru care ne-a iritat un pic, și chiar un pic, a fost importanța dată lui Chani. Mama lui Paul era o prioritate mai pare dacă încercăm să rămânem fideli cărții.

Deci, da! Suntem pasionați de Dune și filmele sunt excelente. Cred că era nevoie de o ecranizare modernă. Îi criticăm noi pe Americani cu filmele lor, dar sunt și investiții bune, aș putea spune chiar nobile. Prea mulți dintre noi și-au început călătoria SF cu Dune. Pentru m#SF #duneț#filmi#cinema înainte, dar Dune a urmat imediat. Să aduci un scenariu atât de complex pe ecran nu este nici simplu, nici ieftin. Merită lăudat!

#sf #cărți #dune #film #cinema
... See MoreSee Less

1 month ago
Săptămâna asta am revăzut pentru a treia oară primul film Dune - prima parte. Astăzi am văzut la cinema partea a doua. Ne alegem bine filmele la care mergem. Și cărțile pe care le citim. 

Anul trecut le-am recitit Dune. Le-am luat toate benzile desenate pe care le-am găsit pe internet despre Dune. Într-un final le-am citit și Mântuitorul Dunei. 

Primul film mi-a plăcut foarte mult. Și mie și copiilor. Nu mă mai surprinde ca un film care-mi place mult să nu fie de mare succes. Am înțeles că a fost criticat pentru că s-a insistat mai mult pe decor și nu pe acțiune, în timp ce mie mi se părea că este exact atâta acțiune cât trebuie, cu muzică bună, cu actori faini, cu o afinitate suficientă față de carte. 

Când am auzit că al doilea film pare să fie de succes nu m-a mirat. Urma multă acțiune: urcarea pe vierme, băutul apei morții, jocul împăratului, etc. Nu reiau.  Dar m-am bucurat să aud. Sper să nu se oprească aici.

Mă surprinde impactul unui film bun. Aseară, când le citeam din Furia Roșie, o altă carte care simt că va fi de mare succes la citit, nu puteam să mă abțin să fac legături cu Dune. Ceea ce nu ni s-a întâmplat înainte atât de mult. Într-adevăr, când am început să le citesc, copiii mi-au zis că le aduce aminte, ba de Dune, ba de Hunger Games. Dar n-am mai revenit la subiect, până ieri, după film. 

Am continuat să comentăm despre film și cărți următoarele două ore. Partea a doua n-a fost complet fidelă cărții. Chestiuni mici în mare parte, cu excepția  absenței Aliei la scena împăratului. Dar am iertat și înțeles alegerile. Și așa apariția Aliei pentru 30 de secunde cred că a pus pe mulți pe gânduri despre utilitatea scenei. Cred că cine n-a citit cartea se poate întreba cine era sora lui Paul. Un alt lucru care ne-a iritat un pic, și chiar un pic, a fost importanța dată lui Chani. Mama lui Paul era o prioritate mai pare dacă încercăm să rămânem fideli cărții. 

Deci, da! Suntem pasionați de Dune și filmele sunt excelente. Cred că era nevoie de o ecranizare modernă. Îi criticăm noi pe Americani cu filmele lor, dar sunt și investiții bune, aș putea spune chiar nobile. Prea mulți dintre noi și-au început călătoria SF cu Dune. Pentru mine a fost Fundația lui Asimov înainte, dar Dune a urmat imediat. Să aduci un scenariu atât de complex pe ecran nu este nici simplu, nici ieftin. Merită lăudat!

#sf #cărți #dune #film #cinema

Am folosit chatGPT în tot felul de moduri, în educația copiilor, copiilor mei, în munca cu mine și în propria muncă, în vizite la muzee sau în călătorii, dar niciodată până acum în ceva ce ține de propria sănătate.

De câteva zile mă chinuie o viroză. Sunt tot în Germania. La farmacie m-am descurcat cum m-am descurcat, dar ca să-mi administrez medicametul, ca să citesc cum se prepară și administrează, a trebuit să fac din nou apel la companionul meu de drum ChatGPT.

Am făcut poză la prospect, mi-a tradus ce-am avut nevoie să-mi traducă și mi-am administrat corect medicamentul. Încă nu mă simt cu mult mai bine, ar fi și culmea să mă însănătoșesc imediat. Scriu totuși notița asta pentru mine ca să-mi aduc aminte mai târziu de cât de ușor a putut pătrunde tehnologia bună, aia utilă, în mai toate aspectele vieții mele și că astăzi îi recunosc mai degrabă impactul pozitiv.

Poate că merită de menționat că de la gpt4, eu n-am mai pus mâna pe Googl#chatgpta#IA #sănătar ocazional. Cât despre căutat pe Google, mi se întâmplă din ce în ce mai rar.

#chatGPT #IA #sănătate
... See MoreSee Less

1 month ago
Am folosit chatGPT în tot felul de moduri, în educația copiilor, copiilor mei, în munca cu mine și în propria muncă, în vizite la muzee sau în călătorii, dar niciodată până acum în ceva ce ține de propria sănătate.

De câteva zile mă chinuie o viroză. Sunt tot în Germania. La farmacie m-am descurcat cum m-am descurcat, dar ca să-mi administrez medicametul, ca să citesc cum se prepară și administrează, a trebuit să fac din nou apel la companionul meu de drum ChatGPT.

Am făcut poză la prospect, mi-a tradus ce-am avut nevoie să-mi traducă și mi-am administrat corect medicamentul. Încă nu mă simt cu mult mai bine, ar fi și culmea să mă însănătoșesc imediat. Scriu totuși notița asta pentru mine ca să-mi aduc aminte mai târziu de cât de ușor a putut pătrunde tehnologia bună, aia utilă, în mai toate aspectele vieții mele și că astăzi îi recunosc mai degrabă impactul pozitiv.

Poate că merită de menționat că de la gpt4, eu n-am mai pus mâna pe Google Translate. Nici măcar ocazional. Cât despre căutat pe Google, mi se întâmplă din ce în ce mai rar.

#chatGPT #IA #sănătate

X&0 digital

#tatăprofesionist #vacanță
... See MoreSee Less

1 month ago
X&0 digital

#tatăprofesionist #vacanță

Îmi dau seama că noile servicii ca ChatGPT pot aduce anxietate multora dintre noi. Chiar și în munca pe care o fac eu simt că sunt necesare schimbări, pentru că folosind IA colegii sau companiile pentru care lucrez se pot descurca mai repede, pentru moment nu mai bine ci doar mai repede. Însă e doar o chestiune de timp până când va fi și mai bine.

Cred că indiferent care ar fi impactul față de piața muncii și meserii în general, IA are un caracter puternic eliberator. Nu am văzut vreodată tehnologie care să servească mai bine omul de rând. Să mai iau un exemplu. Ieri am vizitat un castel în Germania. Nimic în engleză, română sau franceză, limbile pe care le vorbesc eu. Făceam poză cu descrierea și mi-o traducea. Făceam poză cu obiectele și aflam mai multe despre ele. Niciodată nu m-am simțit atât de asistat. I-am dat poze cu pagini din cărți pe care le-am găsit acolo. Cărți scrise în latină cu caractere gotice, mi-a tradus paginile în română. I-am pus întrebări de tot felul. Și mi-a răspuns cum a trebuit.

ChatGPT era deja un companion ideal la muncă. Îmi pot doar imagina volumul mare de pr#vacanț #IAs#chatgptînlesnite cu IA pentru experiențe de vacanță mai frumoase pentru oricine.

#vacanță #IA #chatGPT
... See MoreSee Less

1 month ago
Îmi dau seama că noile servicii ca ChatGPT pot aduce anxietate multora dintre noi. Chiar și în munca pe care o fac eu simt că sunt necesare schimbări, pentru că folosind IA colegii sau companiile pentru care lucrez se pot descurca mai repede, pentru moment nu mai bine ci doar mai repede. Însă e doar o chestiune de timp până când va fi și mai bine.

Cred că indiferent care ar fi impactul față de piața muncii și meserii în general, IA are un caracter puternic eliberator. Nu am văzut vreodată tehnologie care să servească mai bine omul de rând. Să mai iau un exemplu. Ieri am vizitat un castel în Germania. Nimic în engleză, română sau franceză, limbile pe care le vorbesc eu. Făceam poză cu descrierea și mi-o traducea. Făceam poză cu obiectele și aflam mai multe despre ele. Niciodată nu m-am simțit atât de asistat. I-am dat poze cu pagini din cărți pe care le-am găsit acolo. Cărți scrise în latină cu caractere gotice, mi-a tradus paginile în română. I-am pus întrebări de tot felul. Și mi-a răspuns cum a trebuit. 

ChatGPT era deja un companion ideal la muncă. Îmi pot doar imagina volumul mare de produse și de servicii înlesnite cu IA pentru experiențe de vacanță mai frumoase pentru oricine.

#vacanță #IA #chatGPT
#Relaxare #benziDesenate #weekend

Ceva greșim repetat ca civilizație. Rănile războiului devin fundația noului război. Scuza Rwandei și incriminarea rebelilor hutu în RDC îi permite acum să susțină M23. Cu interese economice ascunse sau nu, scuza vine din episoadele istorice la care câteodată facem apel, câteodată nu. Pretenția istoriei ca armă îmi pare greu de combătut, atât timp cât fiecare țară își alege ce istorie să predea. Într-un fel, intelectualii dictează masei rănile istoriei ca politicienii să le poate acționa din când în d#istoriea este luată de pe wikipedia, pagina M23 în franceză

#politică #istorie
... See MoreSee Less

2 months ago
Ceva greșim repetat ca civilizație. Rănile războiului devin fundația noului război. Scuza Rwandei și incriminarea rebelilor hutu în RDC îi permite acum să susțină M23. Cu interese economice ascunse sau nu, scuza vine din episoadele istorice la care câteodată facem apel, câteodată nu. Pretenția istoriei ca armă îmi pare greu de combătut, atât timp cât fiecare țară își alege ce istorie să predea. Într-un fel, intelectualii dictează masei rănile istoriei ca politicienii să le poate acționa din când în când...

Poza este luată de pe wikipedia, pagina M23 în franceză

#politică #istorie

Ieri, când mă documentam despre Jean-Martin Charcot, am aflat de Gheorghe Marinescu. Nu voi extinde postările mele despre personalități în psihologie la neurologie sau psihiatrie. Sunt doar surprins de descoperirea mea. Nu cunoașteam nimic despre el și mi-am propus să las o notiță facebookosferei despre el.

A fost elevul lui Charcot la Paris, așa cum a fost și Freud sau Pierre Janet. Mai aflu că prefața la cartea Celula Nervoasă de Santiago Ramón y Cajal (despre care am scris în 2018) a fost scrisă tot de el. Un român-european conectat și recunoscut internațional. De exemplu, aflu de pe wikipedia că Auguste Lumière i-a scris lui Marinescu apreciindu-l pentru aplicarea cinematografiei în lumea științifică.

Ce a făcut Gheorghe Marinescu?
- a studiat, scris și practicat neurologia
- a realizat primul film științific
- a fost membru al Academiei Române
- a pus bazele neurologiei în România (lăsând în urmă un nucleu valoros de oameni care s-au strâns în jurul său)
- a fost (un) profesor (prețuit)

Mai aflu că la moartea lui Charcot, dintre toți discipolii săi, a fost ales Marinescu să evoce personalitatea maestrului. Și mai aflu de propriul său testament: „...plecând în lumea din care nimeni nu s-a întors vreodată, n-aș voi să supă#neurolognl#neurologiebuie spus: prea multă nedreptate este în blagoslovita Țară Românească”.

#neurolog #personalități #neurologie
sursa wikipedia ro, fr
... See MoreSee Less

2 months ago
Ieri, când mă documentam despre Jean-Martin Charcot, am aflat de Gheorghe Marinescu. Nu voi extinde postările mele despre personalități în psihologie la neurologie sau psihiatrie. Sunt doar surprins de descoperirea mea. Nu cunoașteam nimic despre el și mi-am propus să las o notiță facebookosferei despre el. 

A fost elevul lui Charcot la Paris, așa cum a fost și Freud sau Pierre Janet. Mai aflu că prefața la cartea Celula Nervoasă de Santiago Ramón y Cajal (despre care am scris în 2018) a fost scrisă tot de el. Un român-european conectat și recunoscut internațional. De exemplu, aflu de pe wikipedia că Auguste Lumière i-a scris lui Marinescu apreciindu-l pentru aplicarea cinematografiei în lumea științifică. 

Ce a făcut Gheorghe Marinescu?
- a studiat, scris și practicat neurologia
- a realizat primul film științific
- a fost membru al Academiei Române
- a pus bazele neurologiei în România (lăsând în urmă un nucleu valoros de oameni care s-au strâns în jurul său)
- a fost (un) profesor (prețuit)

Mai aflu că la moartea lui Charcot, dintre toți discipolii săi, a fost ales Marinescu să evoce personalitatea maestrului.  Și mai aflu de propriul său testament: „...plecând în lumea din care nimeni nu s-a întors vreodată, n-aș voi să supăr pe nimeni, dar adevărul totuși trebuie spus: prea multă nedreptate este în blagoslovita Țară Românească”. 

#neurolog #personalități #neurologie
sursa wikipedia ro, fr

Peștera lui Platon, varianta reimaginată cu inteligență artificială. Stil Neon Punk.

Oameni care decodează formele proiectate pe pereții cuștii lor.

creat cu StabilityAI

#filozofie #InteligențăArtificia #Platon
... See MoreSee Less

2 months ago
Peștera lui Platon, varianta reimaginată cu inteligență artificială. Stil Neon Punk. 

Oameni care decodează formele proiectate pe pereții cuștii lor.

creat cu StabilityAI

#filozofie #inteligențăArtificială #platon #artă

Comment on Facebook

interesant, dar pare greu sa vezi umbre cu neonele alea in fata si in lateral - nu?

Îmi voi încălca principiile cu postarea asta. Prima și probabil ultima dată când scriu despre mâncare. Am găsit restaurantul cu cel mai bun desert deThe Gray Goose GardenChișinău The Gra#Recomanda#desert
Excelent!

#recomand #desert
... See MoreSee Less

2 months ago

Dante Alighieri - Infernul - Cântul VII - prima parte, imaginat și tradus cu chatGPT

Pape Satan, Pape Satan, Aleppe ! strigă Pluton cu o voce răgușită; iar acel Înțelept afabil care știe totul, mi-a spus pentru a mă încuraja: « Ai grijă ca frica ta să nu-ți fie în detriment. Orice putere ar avea acesta, nu te va împiedica să cobori în această prăpastie. » Apoi, întorcându-se către acea față umflată, a spus: « Taci, lup rău, consumă-ți furia înăuntrul tău. Nu fără motiv acesta merge la fundul prăpas#DanteA#infernulo#Cerbero#dalleu#chatgpti#IA nndra adulteră.

#dante #infernul #cerber #DALLE #chatGPT #IA #Artă #literatură
... See MoreSee Less

2 months ago
Dante Alighieri - Infernul - Cântul VII - prima parte, imaginat și tradus cu chatGPT

Pape Satan, Pape Satan, Aleppe ! strigă Pluton cu o voce răgușită; iar acel Înțelept afabil care știe totul, mi-a spus pentru a mă încuraja: « Ai grijă ca frica ta să nu-ți fie în detriment. Orice putere ar avea acesta, nu te va împiedica să cobori în această prăpastie. » Apoi, întorcându-se către acea față umflată, a spus: « Taci, lup rău, consumă-ți furia înăuntrul tău. Nu fără motiv acesta merge la fundul prăpastiei. Așa este voit acolo sus, unde Mihail a răzbunat mândra adulteră.

#dante #infernul #cerber #DALLE #chatGPT #IA #Artă #literatură

Gânduri despre scris și psihologie

„Ai observat vreodată cum pasiunile pot modela în mod neașteptat direcțiile noastre intelectuale, chiar și atunci când credem că le-am lăsat în urmă?” - chatGPT

Punct de pornire. Curios mie.

Mi-am dat seama că așa cum mi-am așezat foaia de parcurs despre psihologie, ordinea în care mi-am propus să scriu despre teme și personalități, contravine pasiunilor vechi, resuscitate cu ocazia asta. Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost să scriu despre behaviorism. Și nu despre Pavlov așa cum ne aducem aminte, ci despre William James, și în special despre John B. Watson sau B.F. Skinner. Dar n-am s-o fac. Nu caut facilitatea. Și apoi, care-i sensul să sar de la una la alta de la săptămână la săptămână?! Cred că abia aștept să mai reiau despre experimentul micuțului Albert, pe care l-am purtat o perioadă lungă prin prezentările mele despre parenting, sau mai bine spus, antiparenting.

Punct de gândire. Ce mă motivează pe mine?

Pentur că scrisul poate avea efect terapeutic, și chiar dacă nu are, ajută în cristalizarea gândurilor, mă opresc aici ca să-mi pun o altă întrebare.

De ce reiese behaviorismul printre primele gânduri atunci când încerc să scriu?
Trec în revistă domeniile psihologiei care m-au interesat cel mai mult:
1. Psihologia Socială - aveam nevoie de un minim de noțiuni în organizarea muncii, pentru a-mi face treaba mai bine
2. Psihologia Dezvoltării - îmi servea ca părinte
3. Psihologia Cognitivă - relația dintre emoții și gânduri, ca bază de lucru pentru inteligența emoțională

Nici aici nu găsesc comportamentalismul,dar mă apropii de o concluzie:
1. Am început să scriu despre psihologi în primul rând pentru ca avânt în studiul filozofiei. Deci, mai degrabă pornind de la rădăcinile filozofice ale psihologiei. De unde și explicație primelor gânduri publicate de mine despre Descartes sau despre subconștientul incipent al lui Pierre Janet, personalitate despre care am aflat târziu din cărțile lui Ferdinand Alquié.
2. Ca orice istorie, ca orice studiu al schimbării, perioada lungă de până la eclozarea psihologiei îmi este de mare interes. Nu este prima dată când reiau sau încep să caut lucruri noi pe fire colaterale, ca să înțeleg și să cadrez mai bine direcția mea de învățare.
3. Există o diferență mare între psihologia utilă și psihologia „provocatoare”. Prin provocator mă refer în primul rând la mine, care mă întărâtă pe mine, și care, din punctul meu de vedere, și-a pierdut din utilitatea practică imediată creând însă credințe și convingeri sociale cu impact puternic asupra culturii occidentale. Mă repet, dar behaviorismul se regăsesște adesea în managementul afacerilor, organizarea muncii sau în parenting.

Punct de oprire. O concluzie.

Încept să-mi pot răspunde întrebării mele. Spiritul practic al behaviorismul, sau al psihanalizei, ca să mai dau un exemplu, mă interesează prea puțin. Mai degrabă partea lor controversată mă atrage. Și ușurința cu care anumite teorii au păstruns adânc societatea noastră. Mă refer în special la părți la care dacă ne uităm cu ochii de azi, cu un minim de reflecție, le-am găsi toxice sau mai puțin etice (cine ar gândi altfel față de experimentul micului Albert?!). Evident, nu sunt scutit nici eu de atractivitatea controverselor.

Cred că atunci când îmi vine să scriu despre psihologie, o forță etică interioară mie, îmi spune: „Nu uita să spui și de chestiile urâte (argumentul complexului lui Oedip, parentingul sau managementul behaviorist, etc.)! Poate mai bine începi cu ele. Că ai muncit atâta să-ți dai seama care-s mai bune și care sunt rele”.

Și eu care cred#psihologieu#behaviorism c#istoriea#filozofieo#jurnalr#pasiuniu#scris #parenting pasiune, subînțelege și o doză importantă de subiectivism. Iar prin acest „avertisment” aștept niște răbdare și înțelegere. Pentru că totodată ceea ce scriu o fac dezinteresat, nu ca să câștig ceva, ci mai mult ca jurnal pentru mine, care i-ar mai putea servi și altcuiva.

#psihologie #behaviorism #psihanaliză #istorie #filozofie #jurnal #pasiuni #scris #parenting
... See MoreSee Less

2 months ago
Gânduri despre scris și psihologie

„Ai observat vreodată cum pasiunile pot modela în mod neașteptat direcțiile noastre intelectuale, chiar și atunci când credem că le-am lăsat în urmă?” - chatGPT

Punct de pornire. Curios mie.

Mi-am dat seama că așa cum mi-am așezat foaia de parcurs despre psihologie, ordinea în care mi-am propus să scriu despre teme și personalități, contravine pasiunilor vechi, resuscitate cu ocazia asta. Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost să scriu despre behaviorism. Și nu despre Pavlov așa cum ne aducem aminte, ci despre William James, și în special despre John B. Watson sau B.F. Skinner. Dar n-am s-o fac. Nu caut facilitatea. Și apoi, care-i sensul să sar de la una la alta de la săptămână la săptămână?! Cred că abia aștept să mai reiau despre experimentul micuțului Albert, pe care l-am purtat o perioadă lungă prin prezentările mele despre parenting, sau mai bine spus, antiparenting. 

Punct de gândire. Ce mă motivează pe mine?

Pentur că scrisul poate avea efect terapeutic, și chiar dacă nu are, ajută în cristalizarea gândurilor, mă opresc aici ca să-mi pun o altă întrebare. 

De ce reiese behaviorismul printre primele gânduri atunci când încerc să scriu? 
Trec în revistă domeniile psihologiei care m-au interesat cel mai mult:
1. Psihologia Socială - aveam nevoie de un minim de noțiuni în organizarea muncii, pentru a-mi face treaba mai bine
2. Psihologia Dezvoltării - îmi servea ca părinte
3. Psihologia Cognitivă - relația dintre emoții și gânduri, ca bază de lucru pentru inteligența emoțională

Nici aici nu găsesc comportamentalismul,dar mă apropii de o concluzie:
1. Am început să scriu despre psihologi în primul rând pentru ca avânt în studiul filozofiei. Deci, mai degrabă pornind de la rădăcinile filozofice ale psihologiei. De unde și explicație primelor gânduri publicate de mine despre Descartes sau despre subconștientul incipent al lui Pierre Janet, personalitate despre care am aflat târziu din cărțile lui Ferdinand Alquié.
2. Ca orice istorie, ca orice studiu al schimbării, perioada lungă de până la eclozarea psihologiei îmi este de mare interes. Nu este prima dată când reiau sau încep să caut lucruri noi pe fire colaterale, ca să înțeleg și să cadrez mai bine direcția mea de învățare.
3. Există o diferență mare între psihologia utilă și psihologia „provocatoare”. Prin provocator mă refer în primul rând la mine, care mă întărâtă pe mine, și care, din punctul meu de vedere, și-a pierdut din utilitatea practică imediată creând însă credințe și convingeri sociale cu impact puternic asupra culturii occidentale. Mă repet, dar behaviorismul se regăsesște adesea în managementul afacerilor, organizarea muncii sau în parenting. 

Punct de oprire. O concluzie.

Încept să-mi pot răspunde întrebării mele. Spiritul practic al behaviorismul, sau al psihanalizei, ca să mai dau un exemplu, mă interesează prea puțin. Mai degrabă partea lor controversată mă atrage. Și ușurința cu care anumite teorii au păstruns adânc societatea noastră. Mă refer în special la părți la care dacă ne uităm cu ochii de azi, cu un minim de reflecție, le-am găsi toxice sau mai puțin etice (cine ar gândi altfel față de experimentul micului Albert?!). Evident, nu sunt scutit nici eu de atractivitatea controverselor. 

Cred că atunci când îmi vine să scriu despre psihologie, o forță etică interioară mie, îmi spune: „Nu uita să spui și de chestiile urâte (argumentul complexului lui Oedip, parentingul sau managementul behaviorist, etc.)! Poate mai bine începi cu ele. Că ai muncit atâta să-ți dai seama care-s mai bune și care sunt rele”.

Și eu care credeam că scriu ... neutru! Scriu cât se poate de rațional, dar cu pasiune. Și cine spune pasiune, subînțelege și o doză importantă de subiectivism. Iar prin acest „avertisment” aștept niște răbdare și înțelegere. Pentru că totodată ceea ce scriu o fac dezinteresat, nu ca să câștig ceva, ci mai mult ca jurnal pentru mine, care i-ar mai putea servi și altcuiva.

#psihologie #behaviorism #psihanaliză #istorie #filozofie #jurnal #pasiuni #scris #parenting

Dante Alighieri - Infernul - Cântul VI, imaginat și tradus cu chatGPT

Când spiritul meu, complet absorbit în compasiunea pentru părinții mei și tulburat de tristețe, reveni la sine, am văzut în jurul meu, oriunde mergeam, mă întorceam și priveam, noi chinuri și noi chinuiți.

Mă aflu în al treilea cerc al ploii eterne, blestemate, reci, grele: întotdeauna aceeași, mereu cade egal. Ploi torențiale de grindină mare, apă neagră și zăpadă străbat aerul întunecat; pământul care le primește este fetid. Cerber, bestia crudă și de formă monstruoasă, cu trei guri latră împotriva celor care sunt acolo copleșiți. Are ochii roșii, barba grasă și neagră, burtă mare, mâini înarmate cu gheare: sfâșie spiritele, le jupoaie și le despică. Ploaia îi face să urle ca niște câini: adesea, nefericiții profani se întorc făcând dintr-o parte a lor un adăpost pentru cealaltă.

Îndată ce Cerber, marele vierme, ne-a zărit, și-a deschis gurile și ne-a arătat colții: niciunul dintre membrele lui nu tremura. Ghidul meu și-a întins mâinile, a luat pământ și, cu mâini pline, l-a aruncat în gâtlejurile înfometate. Ca un câine avid care latră, se liniștește când mușcă prada, gândindu-se să lupte doar pentru a o devora; astfel erau mâniile murdare ale demonului Cerber, care zăpăceau atât de mult sufletele încât ele ar fi vrut să fie surde. Trecem peste umbrele doborâte de ploaia grea, și pășim pe aparența lor goală care pare o persoană. Ele zac împrăștiate pe pământ, afară de una care, ridicându-se, s-a așezat, când ne-a văzut trecând în fața ei. „O, tu care traversezi această regiune a Infernului, mi-a spus ea, recunoaște-mă, dacă poți! Tu te-ai născut înainte să mor eu”. Și eu către ea: - Anxietatea pe care o simți poate că îți șterge memoria, astfel încât nu mi se pare că te-am văzut vreodată. Dar spune-mi cine ești tu, ce te-a aruncat în acest loc de durere și într-o asemenea suferință că, dacă există ceva mai mare, nu este nimic mai dezgustător. Și el mie: „Orașul tău, care este atât de plin de invidie încât deja măsura debordează, a fost locuința mea în timpul vieții serene. Voi, cetățenii săi, mă numeați Ciacco: din cauza păcatului grav al gurmandismului, sunt, după cum vezi, zdrobit sub ploaie. Și eu, suflet trist, nu sunt singur; toate acestea, pentru aceeași vină, suferă aceeași pedeapsă”. Și nu a adăugat un cuvânt. I-am răspuns: - Ciacco, suferința ta mă atinge atât de mult, încât mă face să plâng; dar spune-mi, dacă știi, ce se va întâmpla cu cetățenii orașului divizat: dacă există vreunul drept: și spune-mi de ce atâtea discordii l-au asediat. Și el mie: „După lungi dezbateri vor ajunge la sânge, și partidul sălbatic îl va alunga pe celălalt cu multă ofensă. Apoi trebuie ca acela să cadă, și celălalt, după trei soare, să câștige prin forța celui care acum lingușește. Va ține mult timp fruntea sus, ținând celălalt sub o greutate grea, deși va plânge și se va indigna. Există doi drepți, dar nu sunt ascultați. Mândria, invidia și avariția sunt cele trei scântei care au aprins inimile”. Aici a luat sfârșit vorbirea sa lamentabilă. Și eu către el: - Vreau să mă înveți încă, și să-mi faci dar de mai multe cuvinte. Farinata și Tegghiaio, care au fost atât de vrednici, Jacopo Rusticucci, Arrigo și Mosca și ceilalți care și-au aplicat mintea la a face bine. Spune-mi unde sunt, și fă să-i recunosc, căci o dorință vie mă presează să știu dacă au parte de dulcețurile cerului sau de otrăvurile infernului. Și el: „Ei sunt printre sufletele cele mai întunecate; greutatea păcatelor diverse îi trage în jos. Dacă cobori atât de jos, îi vei putea vedea. „Dar când vei fi în lumea dulce, te rog să-mi aduci aminte celorlalți”. Nu mai spun și nu-ți mai răspund la nimic.” Apoi, întorcând ochii în diagonală, m-a privit puțin, apoi și-a coborât capul și a căzut printre ceilalți orbi.

Și Ghidul către mine: „Nu se va mai trezi până la sunetul trâmbiței îngerului, când îi va apărea Puterea inamică, fiecare va revedea mormântul trist, își va lua înapoi carnea și figura, va auzi ceea ce răsună în eternitate.”

Astfel am traversat, cu pași lenti, amestecul murdar de umbre și ploaie, #Dantes#infernul #Cerberv#dallei#chatgpt-#IAe este chinuri vor crește după marea sentință? Sau vor reveni mai mici? Sau vor fi la fel de usturătoare? Și el mie: „Întoarce-te la doctrina ta, care vrea ca cu cât ființa este mai perfectă, cu atât simte mai mult binele, și de asemenea durerea. Deși acești blestemați nu vor atinge niciodată adevărata perfecțiune, se așteaptă totuși să fie mai perfecți după decât înainte.”

Am urmat această cale circulară, vorbind despre mult mai multe lucruri decât redau eu acum; am ajuns la punctul unde coboară: acolo am găsit pe Pluton, marele dușman.

#dante #infernul #cerber #DALLE #chatGPT #IA #Artă #literatură
... See MoreSee Less

2 months ago
Dante Alighieri - Infernul - Cântul VI, imaginat și tradus cu chatGPT

Când spiritul meu, complet absorbit în compasiunea pentru părinții mei și tulburat de tristețe, reveni la sine, am văzut în jurul meu, oriunde mergeam, mă întorceam și priveam, noi chinuri și noi chinuiți.

Mă aflu în al treilea cerc al ploii eterne, blestemate, reci, grele: întotdeauna aceeași, mereu cade egal. Ploi torențiale de grindină mare, apă neagră și zăpadă străbat aerul întunecat; pământul care le primește este fetid. Cerber, bestia crudă și de formă monstruoasă, cu trei guri latră împotriva celor care sunt acolo copleșiți. Are ochii roșii, barba grasă și neagră, burtă mare, mâini înarmate cu gheare: sfâșie spiritele, le jupoaie și le despică. Ploaia îi face să urle ca niște câini: adesea, nefericiții profani se întorc făcând dintr-o parte a lor un adăpost pentru cealaltă.

Îndată ce Cerber, marele vierme, ne-a zărit, și-a deschis gurile și ne-a arătat colții: niciunul dintre membrele lui nu tremura. Ghidul meu și-a întins mâinile, a luat pământ și, cu mâini pline, l-a aruncat în gâtlejurile înfometate. Ca un câine avid care latră, se liniștește când mușcă prada, gândindu-se să lupte doar pentru a o devora; astfel erau mâniile murdare ale demonului Cerber, care zăpăceau atât de mult sufletele încât ele ar fi vrut să fie surde. Trecem peste umbrele doborâte de ploaia grea, și pășim pe aparența lor goală care pare o persoană. Ele zac împrăștiate pe pământ, afară de una care, ridicându-se, s-a așezat, când ne-a văzut trecând în fața ei. „O, tu care traversezi această regiune a Infernului, mi-a spus ea, recunoaște-mă, dacă poți! Tu te-ai născut înainte să mor eu”. Și eu către ea: - Anxietatea pe care o simți poate că îți șterge memoria, astfel încât nu mi se pare că te-am văzut vreodată. Dar spune-mi cine ești tu, ce te-a aruncat în acest loc de durere și într-o asemenea suferință că, dacă există ceva mai mare, nu este nimic mai dezgustător. Și el mie: „Orașul tău, care este atât de plin de invidie încât deja măsura debordează, a fost locuința mea în timpul vieții serene. Voi, cetățenii săi, mă numeați Ciacco: din cauza păcatului grav al gurmandismului, sunt, după cum vezi, zdrobit sub ploaie. Și eu, suflet trist, nu sunt singur; toate acestea, pentru aceeași vină, suferă aceeași pedeapsă”. Și nu a adăugat un cuvânt. I-am răspuns: - Ciacco, suferința ta mă atinge atât de mult, încât mă face să plâng; dar spune-mi, dacă știi, ce se va întâmpla cu cetățenii orașului divizat: dacă există vreunul drept: și spune-mi de ce atâtea discordii l-au asediat. Și el mie: „După lungi dezbateri vor ajunge la sânge, și partidul sălbatic îl va alunga pe celălalt cu multă ofensă. Apoi trebuie ca acela să cadă, și celălalt, după trei soare, să câștige prin forța celui care acum lingușește. Va ține mult timp fruntea sus, ținând celălalt sub o greutate grea, deși va plânge și se va indigna. Există doi drepți, dar nu sunt ascultați. Mândria, invidia și avariția sunt cele trei scântei care au aprins inimile”. Aici a luat sfârșit vorbirea sa lamentabilă. Și eu către el: - Vreau să mă înveți încă, și să-mi faci dar de mai multe cuvinte. Farinata și Tegghiaio, care au fost atât de vrednici, Jacopo Rusticucci, Arrigo și Mosca și ceilalți care și-au aplicat mintea la a face bine. Spune-mi unde sunt, și fă să-i recunosc, căci o dorință vie mă presează să știu dacă au parte de dulcețurile cerului sau de otrăvurile infernului. Și el: „Ei sunt printre sufletele cele mai întunecate; greutatea păcatelor diverse îi trage în jos. Dacă cobori atât de jos, îi vei putea vedea. „Dar când vei fi în lumea dulce, te rog să-mi aduci aminte celorlalți”. Nu mai spun și nu-ți mai răspund la nimic.” Apoi, întorcând ochii în diagonală, m-a privit puțin, apoi și-a coborât capul și a căzut printre ceilalți orbi.

Și Ghidul către mine: „Nu se va mai trezi până la sunetul trâmbiței îngerului, când îi va apărea Puterea inamică, fiecare va revedea mormântul trist, își va lua înapoi carnea și figura, va auzi ceea ce răsună în eternitate.”

Astfel am traversat, cu pași lenti, amestecul murdar de umbre și ploaie, conversând despre viața viitoare. - Maestre, am spus, aceste chinuri vor crește după marea sentință? Sau vor reveni mai mici? Sau vor fi la fel de usturătoare? Și el mie: „Întoarce-te la doctrina ta, care vrea ca cu cât ființa este mai perfectă, cu atât simte mai mult binele, și de asemenea durerea. Deși acești blestemați nu vor atinge niciodată adevărata perfecțiune, se așteaptă totuși să fie mai perfecți după decât înainte.”

Am urmat această cale circulară, vorbind despre mult mai multe lucruri decât redau eu acum; am ajuns la punctul unde coboară: acolo am găsit pe Pluton, marele dușman.

#dante #infernul #cerber #DALLE #chatGPT #IA #Artă #literatură

Foarte greu găsesc o carte bună pe care s-o recomand cu căldură despre Inteligența Artificială. Domeniul este atât de larg încât găsești cam aceleași teme de fiecare dată sau subiecte prea de nișă. Cel mai des întâlnesc filozofie grosolană cu eternele întrebări existențiale. Interesante o dată, de două ori, de ... nouă-zece ori, dar la un moment dat nu mai apare nimic nou. Iar ceea ce este foarte specializat, de nișă, pentru experți, este atât de efemer că permit doar o introducere în subiect. Când încerci să faci tu ceva jumătate din tehnicile sau instrumentele sugerate nu mai sunt de actualitate. Lucrezi cu echivalentele lor evoluate, tot nu este de prisos, dar cartea a expirat oarecum.

1. Probabil că asta este și limita cărților, exagerând publicând orice informație, fie ea chiar și cu caracter puternic nou. Propun universului un filtru. Dacă conținutul cărții riscă să expire în jumătate de an, să n-o mai tipărim.

2. Cartea despre care scriu azi nu este scutită de filozofia chibritului sau de tehnologii expirate. Conține însă o colecție sinceră de cazuri practice. O colecție făcută cu umilință și utilă pentru decizii înțelepte. Dacă mie mi-a fost interesantă, deși înot în noțiunile astea de mulți ani, cred că le poate fi și altora. Cazurile prezentate aduc ceva original, inovator și practic. Sunt centrate pe experiența utilizatorului, în cazul dat, vizitatorul de muezeu, pe îmbinarea digitalului cu realul, de la realitate mixtă până la robotică, pe relația dintre cunoaștere și exploatarea optimă, și toate astea fără să se uite aspecte ca protecția datelor și respectarea intimității. Majoritatea exemplelor se bazează pe ML, grafuri și tehnici de până la epoca GenAI. Și rămân totuși relevante, ceea ce este absolut normal. Găsim și GPT, dar acolo unde-și are locul, un locșor cald și important în universul nemărginit al tehnologiilor digitale.

3. Sunt impresionat de temele explorate în carte. Clasificarea operelor vietameze mai că nu m-a făcut să-mi cumpăr bilete de avion.

4. Am descoperit o colecție de muzee despre care nu știam absolut nimic. Și sunt pe aici pe aproape, în Europa.

Pe scurt. M-am simțit bine la fiecare capitol. O carte scrisă un #cartec#IAi#muzeei#InteligențăArtificiaă#AI #MLeni plini de căldură, cu care mi-ar plăcea să mă întâlnesc, să vorbesc cu ei și să lucrăm împreună.

#carte #ia #muzee #inteligențăArtificială #AI #ML
... See MoreSee Less

2 months ago
Foarte greu găsesc o carte bună pe care s-o recomand cu căldură despre Inteligența Artificială. Domeniul este atât de larg încât găsești cam aceleași teme de fiecare dată sau subiecte prea de nișă. Cel mai des întâlnesc filozofie grosolană cu eternele întrebări existențiale. Interesante o dată, de două ori, de ... nouă-zece ori, dar la un moment dat nu mai apare nimic nou. Iar ceea ce este foarte specializat, de nișă, pentru experți, este atât de efemer că permit doar o introducere în subiect. Când încerci să faci tu ceva jumătate din tehnicile sau instrumentele sugerate nu mai sunt de actualitate. Lucrezi cu echivalentele lor evoluate, tot nu este de prisos, dar cartea a expirat oarecum. 

1. Probabil că asta este și limita cărților, exagerând publicând orice informație, fie ea chiar și cu caracter puternic nou. Propun universului un filtru. Dacă conținutul cărții riscă să expire în jumătate de an, să n-o mai tipărim. 

2. Cartea despre care scriu azi nu este scutită de filozofia chibritului sau de tehnologii expirate. Conține însă o colecție sinceră de cazuri practice. O colecție făcută cu umilință și utilă pentru decizii înțelepte. Dacă mie mi-a fost interesantă, deși înot în noțiunile astea de mulți ani, cred că le poate fi și altora. Cazurile prezentate aduc ceva original, inovator și practic. Sunt centrate pe experiența utilizatorului, în cazul dat, vizitatorul de muezeu, pe îmbinarea digitalului cu realul, de la realitate mixtă până la robotică, pe relația dintre cunoaștere și exploatarea optimă, și toate astea fără să se uite aspecte ca protecția datelor și respectarea intimității. Majoritatea exemplelor se bazează pe ML, grafuri și tehnici de până la epoca GenAI. Și rămân totuși relevante, ceea ce este absolut normal. Găsim și GPT, dar acolo unde-și are locul, un locșor cald și important în universul nemărginit al tehnologiilor digitale.

3. Sunt impresionat de temele explorate în carte. Clasificarea operelor vietameze mai că nu m-a făcut să-mi cumpăr bilete de avion. 

4. Am descoperit o colecție de muzee despre care nu știam absolut nimic. Și sunt pe aici pe aproape, în Europa. 

Pe scurt. M-am simțit bine la fiecare capitol. O carte scrisă un pic sec, și totuși dă senzația că e făcută de oameni plini de căldură, cu care mi-ar plăcea să mă întâlnesc, să vorbesc cu ei și să lucrăm împreună.

#carte #ia #muzee #inteligențăArtificială #AI #ML

Comment on Facebook

Imi permit sa va recomand un filozof contemporan foarte interesant Andre Compte de Sponville - nu stiu insa daca cartile lui au fost traduse in romaneste

Hypatia din Alexandria.

Alături de postări despre Platon sau Aristotel, mi-ar plăcea ca sâmbăta să scriu câte ceva despre personalitățile feminine din lumea filozofiei. Iar cum încă sunt la capitolul Greciei antice, Hypatia mi s-a părut cea mai potrivită. Recunoscută pentru multe calități intelectuale, eu o țineam minte mai degrabă pentru abilitățile didactice, fără să uit de implicările în matematică, astronomie sau filozofie. Am rămas cu imaginea asta după ce-am văzut filmul Agora, acum foarte mult timp.

Două lucruri îmi vin în minte când scriu acum. Primul, mă întreb dacă nu le-ar fi interesant și copiilor să vadă filmul. Al doilea, sigur mi-ar plăcea să citec mai mult despre ea. Mai tot ce știu revine la film și la câteva frânturi de texte extrase și citite pe internet, cum este și fragmentul de mai jos, tradus cu chatGPT de pe wikipedia, traducere ușor corectată de mine:

„Moartea Hypatiei a provocat valuri de șoc în întregul imperiu; timp de secole, filosofii fuseseră considerați efectiv intangibili în timpul manifestărilor de violență publică care uneori aveau loc în orașele romane, iar uciderea unei filozoafe de către o mulțime era considerată „profund periculoasă și destabilizatoare”. Cu toate că nu s-a găsit o dovadă concretă care să-l lege definitiv pe Cyril de uciderea lui Hypatia, se credea pe scară largă că el a dat ordinul. Chiar dacă Cyril nu ar fi dat direct ordinul pentru ucidere, campania lui de denigrare împotriva lui Hypatia a inspirat-o. Consiliul Alexandriei era îngrijorat de comportamentul lui Cyril și a trimis o ambasadă la Constantinopol. Consilierii lui Theodosius al II-lea au lansat o investigație pentru a determina rolul lui Cyril în ucidere.

Investigația a dus la emiterea unui edict în toamna anului 416 de către împărații Honorius și Theodosius al II-lea, care a încercat să- înlăture pe parabalani de sub autoritatea lui Cyril și să îi plaseze sub autoritatea lui Orestes. Edictul i-a restricționat pe parabalani să nu mai participe "la spectacole publice" sau să intre "în locul de întâlnire al unui consiliu municipal sau într-o sală de judecată". De asemenea, a limitat drastic recrutarea lor prin stabilirea unui număr total de parabalani de cel mult cinci sute. Conform lui Damascius, Cyril însuși ar fi reușit să scape de pedeapsa și mai severă prin mituirea unuia dintre oficialii lui Theodosius. Watts susține că uciderea lui Hypatia a fost punctul de cotitură în lupta lui Cyril pentru obținerea controlului politic asupra Alexandriei. Hypatia fusese piesa de bază care ținea opoziția lui Orestes împotriva lui Cyril împreună, și, fără ea, opoziția s-a prăbușit rapid. Doi ani mai târziu, Cyril a anulat legea care plasa parabalanii sub controlul lui Orestes și, până la începutul anilor 420, Cyril a ajuns să domine consiliul Alexandriei.”

Imaginea este preluată de pe pagina wikipedia în engleză despre Hypatia, capitolul moartea Hypatiei. Ilustrație de Louis Figuier în Vies des savants illustres, depuis l'antiquité jusqu'au dix-neuvième siècle din 1866, reprezentând imaginația autorului despre cum ar fi putut arăta asaltul împotriva Hypatiei

#filozofie #femeie #antichitate #istorie #artă
... See MoreSee Less

2 months ago
Hypatia din Alexandria. 

Alături de postări despre Platon sau Aristotel, mi-ar plăcea ca sâmbăta să scriu câte ceva despre personalitățile feminine din lumea filozofiei. Iar cum încă sunt la capitolul Greciei antice, Hypatia mi s-a părut cea mai potrivită. Recunoscută pentru multe calități intelectuale, eu o țineam minte mai degrabă pentru abilitățile didactice, fără să uit de implicările în matematică, astronomie sau filozofie. Am rămas cu imaginea asta după ce-am văzut filmul Agora, acum foarte mult timp. 

Două lucruri îmi vin în minte când scriu acum. Primul, mă întreb dacă nu le-ar fi interesant și copiilor să vadă filmul. Al doilea, sigur mi-ar plăcea să citec mai mult despre ea. Mai tot ce știu revine la film și la câteva frânturi de texte extrase și citite pe internet, cum este și fragmentul de mai jos, tradus cu chatGPT de pe wikipedia, traducere ușor corectată de mine:

„Moartea Hypatiei a provocat valuri de șoc în întregul imperiu; timp de secole, filosofii fuseseră considerați efectiv intangibili în timpul manifestărilor de violență publică care uneori aveau loc în orașele romane, iar uciderea unei filozoafe de către o mulțime era considerată „profund periculoasă și destabilizatoare”. Cu toate că nu s-a găsit o dovadă concretă care să-l lege definitiv pe Cyril de uciderea lui Hypatia, se credea pe scară largă că el a dat ordinul. Chiar dacă Cyril nu ar fi dat direct ordinul pentru ucidere, campania lui de denigrare împotriva lui Hypatia a inspirat-o. Consiliul Alexandriei era îngrijorat de comportamentul lui Cyril și a trimis o ambasadă la Constantinopol. Consilierii lui Theodosius al II-lea au lansat o investigație pentru a determina rolul lui Cyril în ucidere.

Investigația a dus la emiterea unui edict în toamna anului 416 de către împărații Honorius și Theodosius al II-lea, care a încercat să- înlăture pe parabalani de sub autoritatea lui Cyril și să îi plaseze sub autoritatea lui Orestes. Edictul i-a restricționat pe parabalani să nu mai participe la spectacole publice sau să intre în locul de întâlnire al unui consiliu municipal sau într-o sală de judecată. De asemenea, a limitat drastic recrutarea lor prin stabilirea unui număr total de parabalani de cel mult cinci sute. Conform lui Damascius, Cyril însuși ar fi reușit să scape de pedeapsa și mai severă prin mituirea unuia dintre oficialii lui Theodosius. Watts susține că uciderea lui Hypatia a fost punctul de cotitură în lupta lui Cyril pentru obținerea controlului politic asupra Alexandriei. Hypatia fusese piesa de bază care ținea opoziția lui Orestes împotriva lui Cyril împreună, și, fără ea, opoziția s-a prăbușit rapid. Doi ani mai târziu, Cyril a anulat legea care plasa parabalanii sub controlul lui Orestes și, până la începutul anilor 420, Cyril a ajuns să domine consiliul Alexandriei.”

Imaginea este preluată de pe pagina wikipedia în engleză despre Hypatia, capitolul moartea Hypatiei. Ilustrație de Louis Figuier în Vies des savants illustres, depuis lantiquité jusquau dix-neuvième siècle din 1866, reprezentând imaginația autorului despre cum ar fi putut arăta asaltul împotriva Hypatiei

#filozofie #femeie #antichitate #istorie #artă

Antrum Platonicum, Peștera lui Platon.

În weekend am descoperit gravura lui Jan Saenredam (vers 1565-1607) și a lui Cornelis Cornelisz (1562-1638). Antrum Platonicum, Peștera lui Platon.

„În peșteră se află două grupuri de filosofi, separați printr-un zid peste care sunt așezate statuete. Printre acestea se recunosc Bacchus, Cupidon, sfinți creștini, un înger care sună din trompete și magii. Iluminate de o lampă care arde, figurile proiectează pe perete umbrele lor.

În ambele grupuri are loc o discuție animată, în timp ce un om se apleacă de la partea luminoasă spre partea întunecată pentru a explica realitatea pe care o percepe celor care nu sunt în măsură să o vadă.

Gravorul a adăugat, deasupra operei, un verset biblic din Evanghelia lui Ioan (III, 19): lux venit in mundum, et dilexerunt homines magis tenebras quam lucem, „Lumina a venit în lume și oamenii au preferat întunericul luq#filozofieu epigramă în latină explică mitul peșterii.”

#gravură #filozofie #artă

Imaginea este preluată de la La Caverne de Platon - Antrum Platonicum, de pe site-ul essentiels.bnf.fr
Textul dintre ghilimele este preluat de pe aceleași site, tradus cu chatgpt din Franceză.
... See MoreSee Less

2 months ago
Antrum Platonicum, Peștera lui Platon.

În weekend am descoperit gravura lui Jan Saenredam (vers 1565-1607) și a lui Cornelis Cornelisz (1562-1638). Antrum Platonicum, Peștera lui Platon. 

„În peșteră se află două grupuri de filosofi, separați printr-un zid peste care sunt așezate statuete. Printre acestea se recunosc Bacchus, Cupidon, sfinți creștini, un înger care sună din trompete și magii. Iluminate de o lampă care arde, figurile proiectează pe perete umbrele lor.

În ambele grupuri are loc o discuție animată, în timp ce un om se apleacă de la partea luminoasă spre partea întunecată pentru a explica realitatea pe care o percepe celor care nu sunt în măsură să o vadă.

Gravorul a adăugat, deasupra operei, un verset biblic din Evanghelia lui Ioan (III, 19): lux venit in mundum, et dilexerunt homines magis tenebras quam lucem, „Lumina a venit în lume și oamenii au preferat întunericul luminii”. Dedesubt, o epigramă în latină explică mitul peșterii.” 

#gravură #filozofie #artă

Imaginea este preluată de la La Caverne de Platon - Antrum Platonicum, de pe site-ul essentiels.bnf.fr
Textul dintre ghilimele este preluat de pe aceleași site, tradus cu chatgpt din Franceză.

Gând despre republica lui Platon.

Una din cărțile care mi-au captat cea mai multă atenție anul trecut a fost Republica lui Platon. Este și una din cele mai măzgălite, deși toate sunt pline de notițe și îmi este greu să le compar. Și cu siguranță este una dintre cele mai meticuloase lecturi pe care le-am reușit în 2023. Acum că mi-am propus să scriu despre filozofi și filozofie, așa cum o fac pe un alt fir despre psihologie, fără urgență sau gravitate, acum că-mi public gânduri și notițe, acum când îmi trasez propria-mi reordonare a lumii cunoașterii pe linia timpului, reies atâtea învățături, mituri, povești și povestiri că nu-i e dat omului să le poată itera pe toate într-o viață de om. Și în timp ce sunt un susținător ardent al inteligenței artificiale, la ce bun să înregistrăm atâta cunoaștere în biți dacă nu face și omul câteva conexiuni?! Fie chiar și cel mai deștept și dotat asistent, tot voi căuta să citesc și să înțeleg singur. #Platoni#republicaa#filozofieLe#InteligențăArtificiaaginată în stilul lui Rafael.

#platon #republica #filozofie #artă #inteligențăArtificială
... See MoreSee Less

2 months ago
Gând despre republica lui Platon.

Una din cărțile care mi-au captat cea mai multă atenție anul trecut a fost Republica lui Platon. Este și una din cele mai măzgălite, deși toate sunt pline de notițe și îmi este greu să le compar. Și cu siguranță este una dintre cele mai meticuloase lecturi pe care le-am reușit în 2023. Acum că mi-am propus să scriu despre filozofi și filozofie, așa cum o fac pe un alt fir despre psihologie, fără urgență sau gravitate, acum că-mi public gânduri și notițe, acum când îmi trasez propria-mi reordonare a lumii cunoașterii pe linia timpului, reies atâtea învățături, mituri, povești și povestiri că nu-i e dat omului să le poată itera pe toate într-o viață de om. Și în timp ce sunt un susținător ardent al inteligenței artificiale, la ce bun să înregistrăm atâta cunoaștere în biți dacă nu face și omul câteva conexiuni?! Fie chiar și cel mai deștept și dotat asistent, tot voi căuta să citesc și să înțeleg singur.  

Imaginea am creat-o cu DALLE3, Republica lui Platon reimaginată în stilul lui Rafael.

#platon #republica #filozofie #artă #inteligențăArtificială

O mare tristețe mi-a pătruns inima când l-am auzit ; deoarece am recunoscut oameni de mare valoare astfel suspendați [3].— Spune-mi, Maestrul meu, spune-mi, Doamne, am început eu, dorind să fiu sigur de
această credință care învinge orice greșeală, niciodată nimeni, prin meritele sale sau ale altora, nu a ieșit de aici să fie fericit după?

Și el, care a înțeles vorbele mele cu subînțeles, a răspuns: „Eram nou în acest loc, când am văzut venind un Puternic, încoronat cu semnul victoriei [4].

El a scos umbra primului tată, a lui Abel, fiul său, a lui Noe și a lui Moise, legiuitor și ascultător; patriarhul Avraam și pe regele David;
Israel, și tatăl său și copiii săi, și Rahela pentru care a făcut atl#infernul #Danteț#imaginatcuinteligențaartificial
#cântulDivină #infernul #dante #imaginatCuInteligențaArtificială #cântul4
... See MoreSee Less

2 months ago
O mare tristețe mi-a pătruns inima când l-am auzit ; deoarece am recunoscut oameni de mare valoare astfel suspendați [3].— Spune-mi, Maestrul meu, spune-mi, Doamne, am început eu, dorind să fiu sigur de
această credință care învinge orice greșeală, niciodată nimeni, prin meritele sale sau ale altora, nu a ieșit de aici să fie fericit după?

Și el, care a înțeles vorbele mele cu subînțeles, a răspuns: „Eram nou în acest loc, când am văzut venind un Puternic, încoronat cu semnul victoriei [4].

El a scos umbra primului tată, a lui Abel, fiul său, a lui Noe și a lui Moise, legiuitor și ascultător; patriarhul Avraam și pe regele David;
Israel, și tatăl său și copiii săi, și Rahela pentru care a făcut atât de mult [5], și pe mulți alții, și i-a făcut fericiți; 

#comediaDivină #infernul #dante #imaginatCuInteligențaArtificială #cântul4

În weekend mi-am creat un GPT ca să-mi ușureze călătoria mea în lumea lui Dante. Îi spune Dante's guide și e public pe platformă. Uitați cum vorbesc cu el

tradu și explică
Così discesi del cerchio primaio
giù nel secondo, che men loco cinghia
e tanto più dolor, che punge a guaio.
GPT
Aceste versuri provin din "Infernul", prima parte a "Divinei Comedii", opera mea cea mai cunoscută. În italiană originală, versurile sună astfel: "Così discesi del cerchio primaio / giù nel secondo, che men loco cinghia / e tanto più dolor, che punge a guaio."

Traducerea acestor versuri în română ar fi: "Astfel am coborât din primul cerc / în al doilea, care înconjoară un spațiu mai mic / și aduce mai multă durere, care străpunge cu amărăciune."

Aceste cuvinte descriu momentul în care eu, însoțit de ghidul meu, Virgiliu, coborâm din primul cerc al Iadului, Limb, în al doilea. Fiecare cerc al Iadului este destinat pedepsirii unor păcate diferite, iar cu cât coborâm mai adânc, cu atât păcatele pedepsite sunt mai grave, iar chinurile - mai aspre. Al doilea cerc este locul unde sunt pedepsiți cei vinovați de păcatul lăcomiei trupești, simbolizând o tranziție de la păcatele relativ ușoare, pedepsite în Limb, la cele mai grele.

Acest pasaj subliniază și structura concentrică a Iadului din "Divina Comedia", unde fiecare cerc închide un spațiu din ce în ce mai restrâns, simbolizând scăderea treptată spre centrul pământului și, prin extensie, spre centrul răului și al păcatului.

#gpt #openAI #inteligențăArtificială #dante #divinaComedie
... See MoreSee Less

3 months ago
În weekend mi-am creat un GPT ca să-mi ușureze călătoria mea în lumea lui Dante. Îi spune Dantes guide și e public pe platformă. Uitați cum vorbesc cu el

tradu și explică 
Così discesi del cerchio primaio
giù nel secondo, che men loco cinghia
e tanto più dolor, che punge a guaio.
GPT
Aceste versuri provin din Infernul, prima parte a Divinei Comedii, opera mea cea mai cunoscută. În italiană originală, versurile sună astfel: Così discesi del cerchio primaio / giù nel secondo, che men loco cinghia / e tanto più dolor, che punge a guaio.

Traducerea acestor versuri în română ar fi: Astfel am coborât din primul cerc / în al doilea, care înconjoară un spațiu mai mic / și aduce mai multă durere, care străpunge cu amărăciune.

Aceste cuvinte descriu momentul în care eu, însoțit de ghidul meu, Virgiliu, coborâm din primul cerc al Iadului, Limb, în al doilea. Fiecare cerc al Iadului este destinat pedepsirii unor păcate diferite, iar cu cât coborâm mai adânc, cu atât păcatele pedepsite sunt mai grave, iar chinurile - mai aspre. Al doilea cerc este locul unde sunt pedepsiți cei vinovați de păcatul lăcomiei trupești, simbolizând o tranziție de la păcatele relativ ușoare, pedepsite în Limb, la cele mai grele.

Acest pasaj subliniază și structura concentrică a Iadului din Divina Comedia, unde fiecare cerc închide un spațiu din ce în ce mai restrâns, simbolizând scăderea treptată spre centrul pământului și, prin extensie, spre centrul răului și al păcatului.

#gpt #openAI #inteligențăArtificială #dante #divinaComedie

Cu toții am auzit de hipnoză. Când eram mic, eram laolaltă fascinat și speriat de ceea ce putea presupune. Te uiți la un ceas care pendulează în fața ta și pac, ești o găină, sau urs, sau ceva. Dar timpul m-a vindecat de lumea cinematografică care era și singura mea sursă în explorarea cunoștințelor noi sau exotice. Cărțile m-au ajutat să aflu de Abetele Faria despre care cred că avem foarte multe de povestit. Voi începe prin contribuția lui în lumea hipnozei, și apoi la ceea ce m-a impresionat cel mai mult la el, o scurtă istorie a vieții lui.

În 1779, cu puțin înaintea revoluției franceze, medicul german Franz Mesmer publică „Memoriu despre descoperirea magenitsmului animal” în care vorbește despre influența magentismului asupra corpului uman. „Bolnavii lui Mesmer se simțeau mai bine după ce erau magnetizați”, magneții fiind o parte esențială a procesului. Aici vine contribuția cea mai importantă a lui Faria „intrarea în transă ține doar de persoană”, nefiind nevoie de niciun alt complement.”

Deși mă usturau ochii cu franceza veche într-o carte scanată dintr-o bibliotecă virtuală, am putut extrage și traduce din „Despre cauza somnului lucid” următorul paragraf „În fața unui public, aș fi adăugat chiar o scenă extrem de picantă la magnetomanie, dacă starea mea nu mi-ar fi interzis, și dacă aversiunea mea pentru acest tip de divertisment nu m-ar fi îndepărtat de teatre. Sunt sigur că ar fi amuzat foarte mult publicul, ar fi derutat autorul piesei și ar fi semănat o confuzie inextricabilă în trupa comică”. Se pare că avem aceleași gusturi pentru divertisment.

După suita de argumente împotriva magentismului și teatrului cu care vine la pachet, Faria începe să-și prezinte procedeul „Îmi asigur dinainte, pe baza semnelor externe care vor fi indicate la momentul și locul potrivit, persoanele care au predispozițiile necesare pentru concentrare ocazională, și plasându-le comod pe un scaun, pronunț energic cuvântul 'dormiți', sau le arăt la o anumită distanță mâna mea deschisă, recomandându-le să o privească fix, fără să-și abată privirea și fără a împiedica libertatea clipirii lor.

În primul caz, le spun să-și închidă ochii, și observ întotdeauna că, atunci când le ordon să doarmă, ei experimentează un tremur în toate membrele și adorm. Acest șoc este o dovadă certă nu numai a predispozițiilor necesare, dar și a bunei lor voințe de a se abandona sincer concentrării. Cu toate acestea, cred că există unii care, chiar dacă pun sinceritate în comportamentul lor, nu pot oferi acest semn de surpriză, în ciuda certitudinii existenței condițiilor necesare, pentru că distracțiile involuntare sau o frică panică îi împiedică să fie în concentrarea care este adecvată situației lor.
*******”
Fascinant! Deși recomand ca măsură de precauție să citiți prefața lui dr. D. G. Dalgado. De la el am cheile lecturii lui Faria.

Dar cine a fost cu adevărat Abatele Faria? Personal mi se pare că întreaga-i poveste depășește cu mult contribuția în lumea psihologiei. Deja, este un portughez născut în Goa (India). Părinții lui „s-au separat”, surprinzător pentru vremurile de atunci, când avea 15 ani și se mută ulterior în Portugalia. După zvonurile implicării sale într-o conspirație împotriva regelui portughez (conspirația Pinto), se mută în Franța unde se amestecă frământărilor care anunțau revoluția. A fost arestat la Marsseille (din cauze necunoscute) și întemnițat. După eliberare s-a mutat la Par#psihologien#istoriev#fariao filozofie. Publică contracurent în 1819 cartea din care tocmai am preluat câteva citate, iar acuzațiile care i se aduc îi fac o reputație de șarlatan. Moare capelan în același an. Ce viață! Printre filozofie, religie, două continente și rebeliune, Faria a reușit să ne și lumineze cu privire la hipnoză.

#psihologie #istorie #Faria #Hipnoză

Poza este luată de pe wikipedia și reprezintă o statuie din Goa cu Faria.
„Statue of Faria at Panjim, Goa”
... See MoreSee Less

3 months ago
Cu toții am auzit de hipnoză. Când eram mic, eram laolaltă fascinat și speriat de ceea ce putea presupune. Te uiți la un ceas care pendulează în fața ta și pac, ești o găină, sau urs, sau ceva. Dar timpul m-a vindecat de lumea cinematografică care era și singura mea sursă în explorarea cunoștințelor noi sau exotice. Cărțile m-au ajutat să aflu de Abetele Faria despre care cred că avem foarte multe de povestit. Voi începe prin contribuția lui în lumea hipnozei, și apoi la ceea ce m-a impresionat cel mai mult la el, o scurtă istorie a vieții lui.

În 1779, cu puțin înaintea revoluției franceze, medicul german Franz Mesmer publică „Memoriu despre descoperirea magenitsmului animal” în care vorbește despre influența magentismului asupra corpului uman. „Bolnavii lui Mesmer se simțeau mai bine după ce erau magnetizați”, magneții fiind o parte esențială a procesului. Aici vine contribuția cea mai importantă a lui Faria „intrarea în transă ține doar de persoană”, nefiind nevoie de niciun alt complement.”

Deși mă usturau ochii cu franceza veche într-o carte scanată dintr-o bibliotecă virtuală, am putut extrage și traduce din „Despre cauza somnului lucid” următorul paragraf „În fața unui public, aș fi adăugat chiar o scenă extrem de picantă la magnetomanie, dacă starea mea nu mi-ar fi interzis, și dacă aversiunea mea pentru acest tip de divertisment nu m-ar fi îndepărtat de teatre. Sunt sigur că ar fi amuzat foarte mult publicul, ar fi derutat autorul piesei și ar fi semănat o confuzie inextricabilă în trupa comică”. Se pare că avem aceleași gusturi pentru divertisment. 

După suita de argumente împotriva magentismului și teatrului cu care vine la pachet, Faria începe să-și prezinte procedeul „Îmi asigur dinainte, pe baza semnelor externe care vor fi indicate la momentul și locul potrivit, persoanele care au predispozițiile necesare pentru concentrare ocazională, și plasându-le comod pe un scaun, pronunț energic cuvântul dormiți, sau le arăt la o anumită distanță mâna mea deschisă, recomandându-le să o privească fix, fără să-și abată privirea și fără a împiedica libertatea clipirii lor.

În primul caz, le spun să-și închidă ochii, și observ întotdeauna că, atunci când le ordon să doarmă, ei experimentează un tremur în toate membrele și adorm. Acest șoc este o dovadă certă nu numai a predispozițiilor necesare, dar și a bunei lor voințe de a se abandona sincer concentrării. Cu toate acestea, cred că există unii care, chiar dacă pun sinceritate în comportamentul lor, nu pot oferi acest semn de surpriză, în ciuda certitudinii existenței condițiilor necesare, pentru că distracțiile involuntare sau o frică panică îi împiedică să fie în concentrarea care este adecvată situației lor.
*******” 
Fascinant! Deși recomand ca măsură de precauție să citiți prefața lui dr. D. G. Dalgado. De la el am cheile lecturii lui Faria. 

Dar cine a fost cu adevărat Abatele Faria? Personal mi se pare că întreaga-i poveste depășește cu mult contribuția în lumea psihologiei. Deja, este un portughez născut în Goa (India). Părinții lui „s-au separat”, surprinzător pentru vremurile de atunci, când avea 15 ani și se mută ulterior în Portugalia. După zvonurile implicării sale într-o conspirație împotriva regelui portughez (conspirația Pinto), se mută în Franța unde se amestecă frământărilor care anunțau revoluția. A fost arestat la Marsseille (din cauze necunoscute) și întemnițat. După eliberare s-a mutat la Paris. În 1811 devine profesor de filozofie. Publică contracurent în 1819 cartea din care tocmai am preluat câteva citate, iar acuzațiile care i se aduc îi fac o reputație de șarlatan. Moare capelan în același an. Ce viață! Printre filozofie, religie, două continente și rebeliune, Faria a reușit să ne și lumineze cu privire la hipnoză.

#psihologie #istorie #Faria #Hipnoză 

Poza este luată de pe wikipedia și reprezintă o statuie din Goa cu Faria.
„Statue of Faria at Panjim, Goa”

Pe urmele Infernului lui Dante și tot citind despre Francesca da Rimini și Paolo Malatesta am găsit un nou tablou de Alexandre Cabanel. Cabanel este pictorul favorit al lui Napoleon al III-lea și auzisem de el prima data în vizita de la Muzeul Orsay de anul trecut. Pentru cine a picat prima dată pe pagina mea, săptămâna trecută am scris despre un tablou pictat de Ary Scheffer tot despre aceeași scena cu Francesca și Paolo, iar pictorul avea legături strânse cu Ludovic-Filip I, regele care l-a precedat pe NapolI#Dante #cabanelr#orsayt#infernulla #artă #literatură ... See MoreSee Less

3 months ago
Pe urmele Infernului lui Dante și tot citind despre Francesca da Rimini și Paolo Malatesta am găsit un nou tablou de Alexandre Cabanel. Cabanel este pictorul favorit al lui Napoleon al III-lea și auzisem de el prima data în vizita de la Muzeul Orsay de anul trecut. Pentru cine a picat prima dată pe pagina mea, săptămâna trecută am scris despre un tablou pictat de Ary Scheffer tot despre aceeași scena cu Francesca și Paolo, iar pictorul avea legături strânse cu Ludovic-Filip I, regele care l-a precedat pe Napoleon al III-lea. 

#pictură #dante #cabanel #orsay #infernul #artă #literatură

— O tu, care onorezi toată știința și arta, cine sunt aceștia care separă de alții cinstea ce le este dată?

Și el către mine: „Numele lor glorioase, de care răsună lumea în care trăiești, le dă în cer favoarea care îi ridică atât de mult."

Când am auzit o voce: „Onorați-l pe Marele Poet a cărui umbră care a plecat se întoarce [6]."

Când vocea a tăcut, am văzut patru umbre mari venind spre noi; ele nu păreau nici triste, nici fericite.

Bunul Maestru mi-a spus: „Uită-te la cel care, cu sabia asta în mână, merge ca stăpânul înaintea celorlalți: este Homer, poetul suveran, și cel care vine după este Horațiu satiricul; Ovidiu este al treilea, și ultimul este Lucan; deși fiecăruia dintre ei, precum și mie, îi convine numele pe care l-a pronunțat singură vocea [7], ei mă onorează și prin asta fac bine."

Așa am văzut cum se adună frumoasa școală a regelui cântecelor înălțate[8], care deasupra altora zboară ca vulturul.

Când au discutat puțin împreună, s-au întors către mine, salutându-mă cu un gest, iar Maestrul meu a zâmbit.

Și mi-au făcut și mai multă onoare, primindu-mă în rândurile lor, astfel încât am devenit al șaselea printre aceste minți mari. Așa am mers până la lumină [9], vorbind de lucruri despre care este bine să taci, cum era bine acolo să vorbești.

#comediaDivină #infernul #dante #imaginatCuInteligențaArtificială #cântul4
... See MoreSee Less

3 months ago

Dante îl întâlnește pe Arin#infernul##Dantea#imaginatcuinteligențaartificialC#cântulențaArtificială #cântul4 ... See MoreSee Less

3 months ago