De îndată ce m-am întors în țară, mi-am continuat maratonul cu o primă zi de curs despre valorile și principiile agile pentru un client din S.U.A. Când am vorbit despre utilitate și valoare de business, acesta mi-a împărtășit rezultatul unei analize prezentate recent direcțiunii.
– Avem trei clase de cereri, spune CIO-ul:
- cele cu beneficii mari și imediate
- cele cu beneficii medii și pe termen lung
- ajustări minore, chestii pe care le facem ca să îmbunătățim pe ici pe colo
Am observat că primele două clase de cereri sunt cele mai puțin pregătite. Sunt vagi, nimeni nu se interesează în a da detalii pentru că acestea sunt și cererile realizate de cei mai ocupați oameni din companie. Ajustările minore sunt preluate de către echipa de analiză și sunt bine pregătite. Când ajung în backlog și echipele de dezvoltare își aleg cerințele pe care le vor incrementa, ele își selectează mereu ceea ce este pregătit, deci ajustările minore. Chestiunile care aduc cea mai mică valoare adăugată. Rareori ni se întâmplă să muncim la cerințele cu beneficii mari pentru că acestea nu sunt pregătite.
Mi s-a părut interesantă această capcană a oamenilor ocupați. Și este mare lucru să-ți dai seama că ai o problemă. Acum, direcțiunea lor negociază cu acești oameni ocupați să se creeze mai puține cereri și să nu-și mai ocupe timpul la 100% din capacitatea lor. Chestiunea asta îmi aduce aminte de Jeff Sutherland și aterizarea proiectului. Multe organizații sunt capabile să vină cu idei noi și să lanseze cereri și proiecte pe baza acestora. Dar puține sunt capabile să le ducă la bun sfârșit!
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2753 ori