Cu șase luni în urmă scriam gânduri despre limite și rezolvarea problemelor prin patru etape:
- Conștientizarea limitelor (acceptarea problemei)
- Găsirea cauzei
- Identificarea și aplicarea soluției
- Păstrarea sănătății mentale
Probabil că și datorită deplasării modului meu de gândire înspre coaching-ul modern, acum nu mai sunt atât de sigur că găsirea cauzei este indispensabilă mereu. Astăzi, citind cartea „Un minut la psiholog – Strategii ca să rămâi sănătos într-o lume nebună”, de Arnold A. Lazarus și Clifford F. Lazarus, în momentul în care s-a vorbit despre terapia orientată spre soluție, imediat mi-a zburat gândul la diferențele dintre terapie și coaching. Iar când am ajuns la paragraful de mai jos: de exemplu, dacă ești deranjat de gânduri supărătoare, ține un jurnal și pune o bifă ori de câte ori te surprinzi gândind astfel. Sau haide să spunem că vrei să nu mai mănânci exagerat. Notează exact mâncărurile pe care le consumi. Adesea, simplul fapt de a ține evidența tinde să scadă frecvența consumului, mi-am adus aminte de câteva sesiuni de coaching individual din ultima lună.
Trei persoane au ajuns la concluzia că ar fi bine să-și măsoare de câte ori apar anumite manifestări în viața lor. În mod miraculos, de îndată ce au început să măsoare, problemele au încetat să apară ori s-au arătat foarte rar. Fie că era vorba despre înfuriere, procrastinare sau greșeli pe care clientul le făcea din neatenție, după una sau două săptămâni de măsurători, aceste lucruri nu s-au mai întâmplat, sau, tot după intuiție, nu la fel de des. Un fenomen similar este observat și în efectul Hawthorne: Între 1924 și 1932 o serie de experimente au fost făcute într-o fabrică numită Hawthorne Works care au condus către termenul Efectul Hawthorne. În psihologie efectul descrie faptul că persoanele își schimbă comportamentul când știu că sunt membrii de cercetare sau studiu. Astfel, este posibil ca rezultatul cercetării să fie influențat direct chiar de studiu. – extras din cartea DEVOPS for developers, de Michael Hüttermann.
Nu știu dacă acest lucru poate fi datorat neatenției observatorului, unui pesimism suprageneralizat, unui progres în conștientizare sau noii energii cu care s-a plecat în urma sesiunii de coaching, dar știu că și mie mi s-a întâmplat. Am făcut și eu un experiment în care voiam să văd de câte ori folosesc cuvântul „încerc” în conversațiile mele cu ceilalți. În urma acestei măsurători, mi-ar fi plăcut să verific dacă folosirea lui „încerc” influențează în vreun fel rezultatul acțiunilor mele sau nu – vedeți articolul „cuvinte blocante” pentru mai multe explicații. Experimentul a eșuat pentru că de fiecare dată când simțeam că-mi vine pe buze cuvântul, verificam în mintea mea ce vreau să spun (adică să experimentez sau să evit un angajament), și îl înlocuiam pe încerc cu altceva. Deci, nu mai ajungeam să spun încerc.
Eu tind să cred că, datorită nevoii de a capta anumite măsurători, subiectul își sporește nivelul de atenție necesar observării, și astfel, conștientizarea crește. Oricum, indiferent de explicație, s-ar putea ca simpla decizie de a măsura evoluția să fie suficientă îmbunătățirii unor aspecte importante din viața noastră.
Gânduri despre indicatori în viața personală. Cum ar fi dacă doar decizia de a măsura ceva ar îmbunătăți deja situația?
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 3530 ori