A tot tras de noi Corneluș să facă chimie în următoarea seară de știință. Ce-i drept, nu știu cum s-au așezat lucrurile de n-am mai făcut ateliere de chimie în 2015. Am tot eschivat, pentru că experimentele necesită o pregătire prealabilă de cincisprezece sau douăzeci de minute, timp pe care nu l-am fi petrecut cu copiii. Ieri, puși în fața faptului împlinit și fără chef de citit ghidul din trusa de chimie, l-am lăsat să facă ce vrea (frees style).
Mai întâi am căutat licori colorate prin casă – pentru prima dată când mi-a părut rău că nu avem și noi o doză de cola – și-am găsit două sticle de vin începute de mai mult timp, la care-am mai adăugat ingrediente precum mălaiul sau sarea.
Între timp, Dariusici a găsit cutia cu Brachiosaurus-ul motorizat, ceea ce i-a captat atenția de-a lungul întregului exercițiu de chimie. Surprinzător chiar, aproape că nici nu l-a observat pe Corneluș:
Încă nu încetează să mă mire de câte ori ne-a spus Corneluș că vrea să devină om de știință. Și câte nu mai vrea el să devină când va fi mare. Iar eu, nu încetez să-mi fac datoria de părinte cicălitor, explicându-i că ceea ce contează este să fie fericit, iar apoi, să încerce câte meserii vrea el.
Îmi vine să-l mănânc când îl văd atât de serios învățând lucruri noi. Și scriu acest articol în pauza de masă, gândindu-mă la cât de fericit va fi astăzi când îi voi arăta un joc nou despre gătit. Abia aștept!
Seara de știință – ora de chimie și de Brachiosaurus

Acest articol a fost citit de 2150 ori