Abia am reușit să ajung și eu la ieșirea în aer liber. Se sărbătorea finalul anului grădinițar și 10 ani de Heidi creșă și grădiniță. Am intrat în curte tocmai când se tăia tortul. Olga veghea după cei mici pe spațiul verde. Dădea semne de guturai și oboseală. Agitația din jur nu o ajuta nici pe ea, nici pe cei mici.
Corneluș ne testa limitele. Știa foarte bine că în timpul săptămânii, cu excepția zilei de miercuri, la desert mâncăm doar produse naturale. De prăjituri, înghețată, ciocolată tot avem parte în weekenduri pe la diverse aniversări sau alte evenimente. Mă vede și-mi zice că vrea înghețată, aruncând cu privirea pofticios înspre coada de părinți. Mă uit la el. Chiar dacă era o ocazie specială, de înghețată nu putea fi vorba. Nu trecuse suficient de mult timp de la ultima seară cu febră și mai urma să mănânce și tort. Mi-am îndulcit răspunsul cu un fresh de portocale, sugestie pe care a acceptat-o imediat.
Încercam să înțeleg ce aș putea face să îl binedispun. Primul gând venit în minte a fost că n-a dormit la prânz. Însă se pare că am chibzuit cu voce tare. Răspunsul nu a întârziat să apară și a fost pe măsura întrebării mele:
– Tati, nu mă mai întreba dacă am dormit la prânz! se vede după comportamentul meu.
Abia m-am abținut să nu zâmbesc. Îmi venea să sar pe el și să-l mănânc cu șapcă cu tot.
– Bine! Nu te mai întreb.
Zis și făcut.
A mai trecut un an de grădiniță.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2003 ori