Neuronii-oglindă ar face pe mulți dintre noi să se pună în pielea oratorului și să-și autoevalueze trecutul și prezentul față de mesajul transmis. Inevitabil am privit și eu retrospectiv:
– lucrez cu persoane care se reinventează după 20,30 sau 40 de ani (nu prea lucrez cu adolescenți, în afară de ScriuCod, poate că ei ar avea cea mai mare nevoie!?);
– surprinzător, am terminat liceul;
– am făcut prostie după prostie (nu am fost conștient de ele, poate că încă continui să fac :)) );
– n-am emigrat nici în Italia și o duc suficient de bine în România;
– tinerii din înregistrare sunt cuprinși de emoție, atinși de experiența oratorului;
– ar fi schimbat oare cu ceva dacă aș fi participat la un astfel de discurs motivațional când eram adolescent? Cunoscându-mă pe mine, nu cred.
Acestea au fost gândurile mele despre trecut, poate și datorită obișnuinței mele de a privi mereu spre viitor.
Ieri am luat masa cu o persoană care m-a influențat mult în ultimii zece ani. Inevitabil am discutat despre copii. La un moment dat, subliniază: Nu ne educăm copiii pentru noi, ci pentru ceilalți. Mi s-a părut un gând frumos și mi-am dorit să nu-l păstrez doar pentru mine.
O seară frumoasă în continuare!
Ne educăm copiii pentru ceilalți
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1646 ori