O lecție despre inteligența emoțională în IT și Offshore

Clientul (CIO, îl voi numi Lucian*) își vizitează partenerii Offshore. Este încântat de rezultatele noastre și caută noi moduri să-și consolideze noul dispozitiv. La acel moment, aveam 20 de oameni care lucrau direct cu echipele lui Lucian. Urma retrospectiva ultimelor 6 luni.

Tocmai avusesem o discuție față în față cu Lucian. M-am bucurat creăm o listă cu persoanele pe care să le creștem și în care să investim semnificativ. Printre acestea, se afla și Elena*. Până atunci, ea se ocupase doar cu testarea aplicației. Clientul voia să-i atribuie răspunderi transversale mult mai mari. Amândurora ne plăcea atitudinea constructivă a Elenei, capacitatea de a duce lucrurile la bun sfârșit și cum reușea să-și găsească susținerea printre colegi.

În sala de ședințe mă aflam eu, Lucian și Elena. La telefon ni s-a alăturat și Cristi* (alt manager de top din echipa lui Lucian).

– Ne-ar plăcea să cunoaștem mai bine activitățile tale zilnice, îi spune Lucian Elenei.

Dintre toate modurile în care se putea iniția o discuție, acesta era foarte nereușit. Mă uitam la Elena și mi-am dat seama că s-a pierdut. Am putut urmări cum sprâncenele i se apropiau în timp ce privirea căuta să i se ascundă. Cred că în sinea ei s-a întrebat de ce i se întâmplă toate astea. Ea, care muncea atât de mult, să fie supusă unui interogatoriu…Probabil că era una dintre puținele zile în care fusese mai relaxată și se îngrijora că ceilalți au observat.

– Ce am făcut azi? Sau în general?

Lucian a reformulat. Elena a auzit doar ce a putut să audă: este vinovată, iar dacă nu este, va fi oricum găsită vinovată pentru ceva. Apoi a reformulat Cristi, moment în care Lucian s-a simțit și el ciudat. Adică, n-a fost clar ce-am cerut?! Elena rămâne defensivă și incoerentă. Iată-ne într-o situație imposibilă. S-a dorit un dialog, deschidere, prosperitate, și-a ieșit un fel de interogatoriu, închidere și pierdere.

Am hotărât să nu intervin în conținutul discuției lor. Dacă reformulam la rândul meu, Cristi și Lucian ar fi simțit că primesc lecții de comunicare. Am cerut o scurtă pauză s-o asigur pe Elena că nu i se putea întâmpla ceva rău. Elena s-a întors la activitățile ei. Lucian s-a răzgândit și-a ales pe altcineva să-i preia obiectivele.

Mi-a părut rău. Știam că Elena visa la ceea ce urma să i se ofere și-ar fi obținut rezultate pe măsura așteptărilor. Dar m-am şi bucurat. Discuția era ocazia perfectă să o cunoaștem mai bine. Nu lucrasem direct cu ea. Aveam nişte întrebări de verificare. N-a mai fost nevoie. Tuturor ne este neplăcut să avem superiori care nu știu să-și gestioneze emoțiile. Din experiența mea, cei care muncesc foarte mult și au inteligența emoțională insuficient dezvoltată, tind să nu-i aprecieze sau să-i discrediteze pe cei care reușesc altfel, mai ușor. Foarte probabil că era să facem o greșeală prin promovarea Elenei.