Realitatea
Făceam check-in-ul în aeroportul din Chișinău. La coada de așteptare răspundeau doar două persoane (două servere). La un moment dat, apare o problemă cu un călător. Ceva nu era în regulă cu pașaportul sau cu viza sa – unul din cele două servere se blochează. Cel mai probabil din neatenție, persoana care urma la rând, nu-și dă seama că poate totuși să avanseze către celălalt server. Acesta este scenariul perfect pentru declanșarea furiei celor rămași în coada de așteptare (un obstacol fizic în cale). Astfel, domnul din spatele meu avansează până în primul rând și spune pe un ton semigrav: Domnișoară, de ce nu avansați? Și domnișoara începe să turuie. Mai întâi în română, apoi în rusă. Și la controlul de pașapoarte încă mai era nervoasă.
Păcat că nu ne putem vedea pe noi înșine (de egoul nostru). Până la urmă, și ea a avansat mai repede. Toată lumea a câștigat. Dar nu. A preferat să vadă jumătatea goală a paharului și să reacționeze ca Leana din scenetele de comedie de cea mai joasă speță à la Vacanța mare.
Săptămâna aceasta am ținut un curs de Scrum Master pentru o companie de IT din Chișinău și le-am dat exact același exemplu ca la PMDay Sofia. Unora nu li s-a părut atât de evident nonsensul despre care vorbeam. Au înțeles, însă nu-și puteau imagina să nu se fi încăierat cu agresorul.
Teoria
Exact ca în jocul Ultimatum. Două persoane, Alice și Bob, joacă acest joc. Un experimentator pune pe masă, în fața lor, o bancnotă de 100$. Alice poate împărți banii între ea și Bob așa cum dorește. Bob decide dacă acceptă decizia, caz în care fiecare își primește suma așa cum a fost împărțită de Alice, sau dacă refuză afacerea, caz în care nimeni nu primește niciun ban. Dacă Bob reacționează rațional, ar trebui să accepte orice sumă mai mare de 1$, ceea ce-l va lăsa cu mai mulți bani. Experimentele arată că ofertele sub 30% din valoarea sumei sunt refuzate de cel de-al doilea jucător.
Mulți au scris despre modul irațional în care ne putem manifesta în anumite situații, iar dacă teoria cu practica se întâlnesc atât de evident, cu un pic de educație și autocunoaștere putem să ne creștem controlul asupra vieții noastre. Ratăm prea multe situații prielnice…
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2622 ori