Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

Care este diferența dintre observare și evaluare? toleranța, calitatea care ne poate ajuta să devenim coach-i mai buni.

Primul meu gând al acestei dimineți a fost să scriu un articol despre diferența dintre observare și evaluare, articol în urma căruia să evidențiez cum m-a inspirat comunicarea nonviolentă atunci când acționez ca părinte, manager, și în special în calitate de coach. Pornirea vine în urma unei discuții de ieri cu un prieten (și coleg), o discuție despre coaching în care mi-am adus aminte de cartea Comunicarea Nonviolentă, scrisă de Marshall B. Rosenberg:

Primul pas al CNV (comunicării nonviolente) implică separarea observației de evaluare. Este important să observăm clar ce vedem, auzim sau atingem și ne afectează starea de bine, fără să ne pierdem în evaluări.

CNV nu presupune să rămânem complet obiectivi și să ne abținem de la orice evaluare. Implică doar să știm să distingem între observațiile și evaluările noastre. CNV este un limbaj procesual care descurajează generalizările statice; evaluările vor fi bazate pe observații ce țin de un anumit moment și context.

Filozoful indian J. Krishnamurti a afirmat la un moment dat că a observa fără a evalua este cea mai înaltă formă de inteligență umană.

Comunicare Observație cu evaluare Observație lipsită de judecată
Folosirea verbului a fi, fără a indica faptul că evaluatorul își asumă responsabilitatea pentru evaluare. Ești prea generos. Când văd că le dai altora toți banii de buzunar, mă gândesc că ești prea generos.
Folosirea verbelor cu conotații evaluative. Doug lasă totul pe ultimul moment. Doug învață pentru examene doar în noaptea de dinainte.
A da de înțeles presupunerile personale referitoare la gândurile, sentimentele, intențiile și dorințele altcuiva sunt singurele posibile. N-aș vrea să-și predea lucrarea. Nu cred că-și va preda lucrarea.
sau
Mi-a spus: „Nu-mi predau lucrarea.”
A lua posibilitatea drept certitudine. Dacă nu mănânci echilibrat, te vei îmbolnăvi. Dacă nu mănânci echilibrat, mă tem că aceasta îți va afecta sănătatea.
Generalizarea. Imigranții nu au grijă de casele lor. N-am văzut niciun membru al familiei de imigranți de pe strada Ross nr. 1679 curățând zăpada din fața casei.
A te referi la abilitățile cuiva fără a indica faptul că faci o evaluare. Hank Smith nu știe să joace fotbal. În ultimele douăzeci de meciuri, Hank Smith nu a marcat niciun gol.
Folosirea adverbelor și a adjectivelor într-un mod care nu indică faptul că se face o evaluare. Jim este urât. Nu-mi place cum arată Jim.

Tabelul de mai sus își găsește utilitatea în multe situații, atât pentru coach-i cât și pentru clienții lor. Pe mine m-a ajutat și ca manager de echipă. Acum sunt convins că un consultant, manager sau coach, fie el de viață sau nu, este cel puțin contraproductiv dacă pică în capcana suprageneralizării prin afirmații ca în exemplele următoare:

  • Așa este la români.
  • X este un copil cuminte.
  • Y este un specialist în procrastinare.
  • Niciodată nu se va schimba asta la noi în firmă.

Influențat fiind de Marshall B. Rosenberg, cred că observațiile cu evaluare duc prea des la conflict și la ascunderea trăirilor veritabile, obstrucționând posibilitățile date de situație – adică să ne blocăm pe ceea ce nu știe să facă o persoană, sau să etichetăm pe cineva. Mai mult, astfel de evaluări tind și la o hărțuire inconștientă și tacită a celor vizați de mesajele noastre. Cât despre observațiile lipsite de judecată conduc la toleranță, ele încurajează raportarea noastră față de anumite constatări într-un context dat (poate că Hank Smith trece printr-o perioadă dificilă, Jim este bolnav, sau imigranții de pe strada Ross nu știu că cineva ar fi deranjat de faptul că nu-și curăță zăpada din fața caselor lor).

Dacă ar fi să aleg o singură valoare comună comunicării nonviolente și coaching-ului, cea mai importantă, răspunsul meu ar fi toleranța. În coaching, așa cum îl definesc astăzi, coach-ul nu-și judecă clienții. Comunicarea nonviolentă este un instrument de viață excelent, iar în călătoria oricărei persoane către compasiune, toleranța, este un aspect esențial, aspect subliniat prin observațiile fără evaluare.

În practică

Cineva mă întreba acum câteva luni:

– Cum reușești să lucrezi cu X, și să motivezi această persoană să fie performantă?

Răspunsul meu a fost – pe cât se poate de abstractizat și scos în afara contextului:

– Într-adevăr, am văzut că în situațiile Y și Z comportamentele (răspunsurile) au fost inadecvate. În același timp am observat că se pricepe la W și Q. Din acel moment, cu asta s-a ocupat, și sunt mulțumit de rezultatele sale în acea poziție.

Toleranța ne permite să-i vedem pe ceilalți ca persoane funcționale, principiu de la care este mult mai ușor să construiești. Totodată, am sesizat că prin toleranță se înțelege îndeosebi capabilitatea de a trece peste neajunsuri. Însă eu, înțeleg prin toleranță, iar acest aspect este foarte util în coaching, să trec și peste chestiuni cu conotație pozitivă, care, de fapt, contează mai puțin în acel moment, sau pot fi chiar obstacole în situații diverse.

Bineînțeles că ar mai fi și alte lucruri în comun, însă, în călătoria mea de a fi un coach mai bun, un coach după placul meu, nu așa cum rolul este definit de alții, această calitate mi s-a părut indispensabilă.

Care este diferența dintre observare și evaluare toleranța, calitatea

Care este diferența dintre observare și evaluare? toleranța, calitatea care ne poate ajuta să devenim coach-i mai buni.

Cornel FătulescuDacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.

Acest articol a fost citit de 3759 ori