În continuarea articolului „Indivizii și interacțiunea înaintea proceselor și uneltelor”. Una dintre cele mai mari dificultăți ale organizațiilor este gradul crescut de toleranță față de probleme. Prin toleranță nu mă refer la lipsa pedepselor sau a penalizărilor, ci la a trece cu vederea peste greutățile pe care organizația le întâmpină:

• Folosim un template de document care ne dă bătăi de cap de fiecare dată. În loc să-l îmbunătățim, să-l refacem sau să-l simplificăm, preferăm să nu facem nimic.
• Au fost găsite niște defecte în timpul inspecției, preferăm să le lăsăm să se adune într-un stoc, în loc să ne asigurăm că ele nu se vor mai reproduce niciodată.
• Ne punem în definiția unei cerințe finalizate criterii fără sens sau pe care nu le putem respecta. Code coverage 80%, cred că este anomalia cea mai des întâlnită și își găsește adesea originile în impunerea Scrum-ului sau în ierarhiile create în cadrul echipei.
• Ședințe prea dese sau care durează mai mult decât ar fi necesar, fără ca nimeni să nu încerce să le îmbunătățească sau să le elimine.
• etc.

Dacă ne sună cunoscute exemplele de mai sus înseamnă că suntem sau am fost deja complici la lipsa de ineficiență a unei organizații. Să nu acceptăm, să nu schimbăm și să rămânem în acel context ne va face înainte de toate rău nouă și ulterior celorlalți.

Soluții

General valabil

Mereu putem alege una din următoarele opțiuni (Love It, Change It, Or Leave It):

1. acceptă,
2. schimbă sau
3. renunță.

Pentru manageri

Ca manager ai putea să faci următoarele lucruri:

• să-ți protejezi echipa și s-o împuternicești astfel încât să poată schimba de câte ori simte că este nevoie. Să nu faci asta este ca atunci când i-ai încuraja să renunțe, pentru că obstacolele vor apărea.
• să-ți înveți echipa cum să reacționeze când apar obstacolele. Să treci direct la pasul următor nu va ajuta echipa să învețe să se adapteze noilor situații, deci să devină autonomă.
• să-ți ajuți echipa să depășească obstacolele.
• Fiecare obstacol la timpul lui. Este mereu o idee bună să ordonezi obstacolele după utilitate (raportul dintre beneficiile aduse de depășirea obstacolului și efortul necesar) și să te concentrezi pe cel cu utilitatea cea mai mare. Entuziasmul echipei scade cu cât lista de obstacole și timpul lor de rezolvare cresc.
• să scazi numărul de reguli.

Scăderea numărului de reguli

Avem senzația că ne facem treaba mai bine dacă numărăm defectele și avem un proces pentru orice. Ne facem treaba mai bine ca manageri, ca ingineri de calitate, ș.a.m.d. În realitate, aceste poziții sunt un magnet pentru muncă cu puțină valoare adăugată. Cadrul de lucru poate să facă referire la practici și sugestii însă trebuie să conțină doar reguli pe care le alegem cu atenție. Căutăm reguli demonstrate sau pe care le testăm înainte să le oficializăm, evitând astfel riscul schimbării lor prea des, ceea ce ar duce la confuzie și inconsecvență. Regulile trebuie să fie puține la număr astfel încât să le putem înțelege, învăța și practica ușor. De exemplu, regulile în Scrum spun că trebuie să avem

• evenimente (sprint, planificarea sprintului, revizuirea sprintului, retrospectiva sprintului, scrum-ul zilnic),
• artefacte (Backlog-ul de produs, Backlog-ul de sprint, incrementul),
• definiția lui finalizat și
• cele trei roluri din echipa Scrum (responsabilul de produs, Scrum Master-ul și echipa de dezvoltare).

Sunt deja multe, greu de respectat și nu sunt făcute să fie încălcate. Puterea adaptabilității vine însă din empirismul omniprezent în organizațiile agile. Să spunem că la ultima revizuire a sprintului prezentarea incrementului n-a funcționat așa cum se aștepta echipa. În concluzia sprintului, echipa a învățat că instalarea manuală este ineficientă și ineficace. Ea ar putea crea un script de instalare automată și de îndată ce acest script a fost demonstrat ca fiind funcțional își poate modifica definiția lui finalizat astfel încât să țină cont de noua realitate.

Niciodată nu spune „niciodată”.

Ați auzit de Tedy Necula? În 2013, l-am văzut pentru prima dată la TEDx Bacău. Nu știam cine este. Formula de închidere a discursului său m-a impresionat profund: o persoană cu handicap este oricine a spus măcar o dată în viată nu pot.  Acceptă, schimbă sau renunță! Regulile nu sunt făcute să fie încălcate. Depășirea obstacolelor.

Acest articol a fost citit de 2410 ori