Trecuse ceva timp de la ultima vizită a lui Corneluș pe la birou. Până-mi închid eu ziua, el se joacă cu lego. Apoi ne jucăm împreună pentru vreo douăzeci de minute.
Ultima activitate din ritual este să ne continuăm discuțiile la restaurantul din vârful blocului. Tot acolo, în așteptarea bucatelor alese, ne distrăm cu diferite chestionare și glumele învățate la grădiniță. La muncă l-am mai tot chemat să se joace cu lego, însă la restaurant cred că mergem pentru a patra oară. Nu știu dacă mie-mi place mai mult să-l văd jucând rolul unui om mare sau lui să facă pe importantul. Probabil că amândurora. În poza de mai jos, Corneluș îi explica Olgăi câte chestii interesante face el la restaurant – poza datează din vară:
Joia trecută am avut parte de câteva activități noi. De când m-am întors acasă după maraton, Corneluș vrea să ne jucăm aproape în fiecare zi de-a „ghicește animalul”. Unul dă indiciile:e mare, e felină, are dungi, trăiește în Asia, iar celălalt ghicește: tigrul. Activitatea ne umple timpul într-un mod deosebit de plăcut. Și mereu îmi crește inima observându-i abordarea și descrierile din ce în ce mai bogate.
Tot la restaurant am jucat X și 0. Cred că a fost pentru a doua oară și-am putut observat câteva strategii noi.
Mai interesant este că în fiecare zi ne-am jucat șah. Nu-mi vine să cred că-i place șahul de la vârsta asta. La grădiniță a învățat. Cândva, șahul era și jocul meu preferat. A trecut însă mult timp de atunci. Să mai treacă încă un pic și-l rog pe Lucrețiu să ne primească la clubul de GO. Dacă tot n-am avut ocazia să învăț până acum, măcar să încerc cu Corneluș.
Și spre uimirea mea, săptămâna aceasta a scos până și jocul cu Bob de la naftalină cu care nu știu dacă ne-am mai jucat după întoarcerea din Turcia. Acum că mă gândesc la asta, este un moment excelent să-l încercăm și cu Darius.
Jocurile din ultima săptămână. Jocuri pentru vremea urâtă.

Acest articol a fost citit de 2070 ori