Odată întorși acasă după petrecere, în puținul timp rămas până la culcare, ne-am mai jucat un pic și-am continuat activitățile specifice ceremonialului de zi cu zi: mâncare, băiță, citit și somnic. Corneluș era foarte binedispus. Pesemne că într-adevăr îl deranja și pe el toată agitația. Tati, tu vezi ce puțulică tare am? îmi spune el în timp ce-i încropeam apa. Atât de binedispus era.
Într-un timp îmi notam genul acesta de momente, însă mi-am pierdut notițele =)). Întâmplarea mi-a adus aminte de alte clipe la fel de vesele.
Abia mă trezisem. Era o dimineață de weekend. Olga îi cumpărase de curând lui Corneluș un nou set de chiloței cu imprimeuri din avioane.
– Tati! Astă-i căpitanul, îmi zice Corneluș indicând cu ambele degete arătătoare înspre imprimeul poziționat suficient de bine încât să mă pună pe gânduri. Am crezut că n-am auzit bine și l-am rugat să repete. Același răspuns. Nu-mi venea să cred că-i trec deja astfel de prostioare prin cap. Mi-a luat câteva secunde să înțeleg ce voia să zică. Era acea zi specială când putea să poarte chiloțeii cu căpitanul.
Nu vreau să-mi imaginez ce confuzii s-ar fi generat în lumea modernă dacă și adulții ar obișnui să poarte astfel de lenjerie.
Chiloții cu avioane

Acest articol a fost citit de 1701 ori