În continuarea articolului „Urgența”.
Stăteam deseori la finalul zilei cu Olga să analizăm retrospectiv activitățile din timpul zilei, interacțiunea cu copiii, și în special comunicarea noastră cu Corneluș (băiatul mai mare). Încercam să dibuim acel nivel de control echilibrat care să-i permită lui Corneluș să ia decizii într-un anumit perimetru de siguranță definit de noi. Știam din experiența profesională că fără reguli este mai rău decât cu prea multe, însă afinarea acestui perimetru de control în care Corneluș să poată lua orice decizie a fost un proces foarte anevoios.
La un moment dat, m-am gândit că dacă tot funcționează la servici, ar trebui să meargă și acasă. Până la urmă, este vorba doar despre comunicare. Corneluș vrea ceva, noi altceva, și căutam acel joc care să permită vizualizarea dorințelor ambelor părți și să ușureze negocierea:
- Corneluș vrea să se joace cât mai mult – noi vrem ca el să știe când se termină timpul de joacă
- Corneluș vrea să se uite la desene animate – noi vrem să nu se uite prea mult la televizor, cel mult de două ori pe săptămână
- Corneluș vrea să facă tot felul de activități: chimie, matematică, litere, ș.a.m.d. – noi vrem să le variem, să nu fie o săptămână întreagă de matematică fără să ieșim afară
- Corneluș nu înțelege constrângerile noastre calendaristice: mersul și întorsul de la servici – noi vrem să țină cont de ele
- Corneluș nu vrea surprize neplăcute – eu trebuia să plec peste X zile, nu știam cum să-i explic astfel încât să nu fie surprins negativ când își dădea seama
- …
Am creat un prim tablou cu activități și l-am rugat pe Corneluș să așeze post-it-urile așa cum crede el că este mai bine. În două zile a înțeles:
- care-i treaba cu înșiruirea zilelor săptămânii,
- că orice zi are un început și un sfârșit și
- că timpul este limitat.
Drept urmare, trebuia să ne planificăm puținul timp petrecut împreună. Etapa imediat următoare, și-am să mă opresc aici pentru că aș putea scrie o carte sănătoasă pe acest subiect, a fost să creăm împreună o listă de activități pe care le-am putea face în 3 săptămâni. Lista nu avea o ordine, dar o activitate terminată nu se putea întoarce în lista cu activități rămase de făcut decât după ce perioada de 3 săptămâni trecea sau terminam toate activitățile din listă.
Acest sistem de vizualizare a activităților se numește o tablă kanban, cu k mic, și a creat minuni în comunicarea mea cu Corneluș. Bineînțeles că sistemul a venit la pachet și cu alte reguli ca într-un fel de cadru de colaborare familială, dar despre care voi vorbi în următoarele articole.
Vizibilitate și negociere – Introducere în kanban
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 3034 ori