Ați auzit de Osho? Nici eu. La Carrefour am văzut câteva persoane îngrămădindu-se să răsfoiască paginile unor cărți pe care scria OSHO. Nu am cumpărat, dar eram curios să văd despre ce este vorba. Era o colecția întreagă. A mai trecut o săptămână. Uitasem deja. De data aceasta eram la Aucean. Când voiam să mă îndrept înspre casă, mi-a sărit în ochi cartea „Emoțiile – Cum ne putem elibera de mânie, gelozie și teamă”, marca Osho. De obicei stau și răsfoiesc cartea înainte să o cumpăr, dar acum mă grăbeam și ceva-mi zicea că nu-mi va părea rău.
Săptămâna aceasta, marți, imediat după îmbarcarea pentru zborul București-Chișinău, mi-am scos cartea din geantă și-am început să citesc. Mi s-a părut de cea mai joasă speță. De fapt, cum să spun, am regăsit multe din clișeele altor lideri autohtoni care-și promovează serviciile de dezvoltare personală în mediul online. Am ajuns la apartament și-am început să caut mai multe despre autor. După Wikipedia, Osho, pe numele său la naștere Chandra Mohan Jain, a fost un filozof, guru și învățător spiritual indian, fondator al curentului spiritual Neo-Sannyas, Rajnish sau oshoism.
Tot de pe wikipedia am aflat că Osho nu are ceea ce poate fi numit o operă scrisă, el nu a scris propriu-zis nicio carte. Cărțile publicate sub numele său sunt transcrieri ale discursurilor sale, datorate discipolilor săi. În timpul vieții sale, aceste transcrieri au fost făcute sub îndrumarea și atenta sa supraveghere.
Osho se pare că ar fi fost și primul filozof indian care a îmbrățișat multe aspecte ale psihoterapiei, deși mult prea puține concluzii din cartea pe care am citit-o au fundamente psihologice. Din contră. Cred că dacă nu aș fi știut nimic, tot ce se spune în această carte s-ar fi legat ca într-o poezie pentru urechile minții mele. Mai jos am extras câteva texte din carte cu scopul de a le comenta sumar și de a explica de ce nu sunt de acord cu astfel de lecturi. Din tot ce am studiat până acum, despre creier, despre emoții, despre a fi om și despre societate, rareori informațiile mi-au plăcut. Dacă ceea ce citiți vă unge la inimă, în cel mai bun caz este filozofie, adesea manipulare, în niciun caz psihologie.
Viziunea simplistă despre emoții și rațiune
Dacă sunteți un om CU ADEVĂRAT rațional, veți deveni un om de știință. Dacă sunteți o ființă cu adevărat emoțională, puteți deveni poet. Este frumos când lucrurile se petrec astfel. Dialogul dintre rațiune și emoție este dificil, dar nu imposibil.
Pe tot parcursul lecturii am putut observa o inconsecvență legată de sensul cuvântului emoție, acesta variind prea mult de la definiția cu care mă obișnuisem, de exemplu, din prisma lui Paul Ekman. Deseori am avut senzația că emoțiile pentru Osho par să fie niște predispoziții și stări mentale, precum depresia, supărarea, combinate cu emoții veritabile, precum furia și teama. Lipsa unei clasificări clare și coerente a acestor elemente este relativ gravă atunci când vorbim despre autocunoaștere. Și mi-am dat seama de această confuzie încă de la primele pagini, dar am preferat să continui cu cititul, fiindu-mi prea complicat să-mi scot o altă carte.
Confuzie între reprimare și control
Animalele nu duc niciodată războaie. Evident, ele se luptă uneori, dar acestea sunt bătălii individuale, nu războaie colective, în care ciorile din est se luptă cu cele din vest, sau în care câinii din India se bat cu cei din Pakistan. Nu, câinii nu sunt atât de proști, așa cum nu sunt nici ciorile.
Da, animalele se luptă uneori între ele, și acest lucru nu este neapărat ceva rău. Dacă spațiul lor de influență este violat, dacă teritoriul le este încălcat, ele se luptă, dar lupta lor este una individuală, nu un război mondial. Cum au procedat în schimb oamenii? Ei și-au reprimat reciproc emoțiile, nepermițându-le semenilor lor să fie din când în când mânioși – lucru cât se poate de natural.
Rezultatul final a fost că toată lumea își acumulează mânia, reprimând-o. Când se adună prea multă otravă, aceasta explodează, iar oamenii pleacă la război.
…
Exprimarea înseamnă viață, reprimarea înseamnă sinucidere.
Este important să subliniez că o emoție nu poate fi reprimată, însă putem învăța să reacționăm diferit, adică să ne controlăm reacțiile. Aceste texte sunt dovada clară că Dialectica eristică există. Argumentele nu implică cauzalitate, și exemplele sunt foarte trase de păr. Întreaga carte este caracterizată de eclectism.
Emoțiile și bolile
La ora actuală, psihologii afirmă că aproape 80% din boli sunt cauzate de emoțiile reprimate.
Nu este adevărat. Există studii care arată că majoritatea bolilor, considerate inițial ca fiind cauzate de reprimarea furiei, fiind favorizate de stări mentale, precum depresia. Nu de emoțiile controlate.
Marea majoritate a atacurilor de cord sunt manifestări ale mâniei reprimate în inimă, ale urii care a otrăvit inima.
O altă exagerare preluată în multe articole de specialitate. Însă marea majoritate, îmi vorbește nu doar de calitatea autorului, cât și de calitatea traducerii.
Manipulare
În India, puteți vedea uneori câini care se acuplează pe stradă, în timp ce oamenii aruncă cu pietre. Sărmanele creaturi nu fac rău nimănui. Ele îndeplinesc același ritual biologic ca și voi, dar nu se ascund prin case.
…
De unde se naște iubirea? Un buddha este plin de iubire; Iisus a fost plin de iubire. Energia lor este aceeași cu energia care la alți oameni se manifestă sub forma sexualității.
…
Toți bărbații se tem de femei, la fel cum toate femeile se tem de bărbați, căci toți oamenii se tem de iubire.
LOL. Observăm abordarea inteligentă. Cine a spus că oamenii se ascund atunci când fac sex? Mai degrabă s-ar fi putut vorbi despre frica de intimitate…Partea cu Iisus și sexualitatea n-am prins-o, dar avea să se lege mai târziu, când am înțeles că Osho are o problemă mare cu orice standard.
Nici mie nu-mi plac standardele, dar din motive mult mai practice și nu cu scopul de a genera deznădejde și de a-mi câștiga adepți creându-mi propriul standard.
Autocontrol
Oamenii care nu se înfurie niciodată și care își controlează în permanență emoțiile sunt foarte periculoși. Feriți-vă de ei, căci vă pot ucide. Dacă soțul dumneavoastră nu se înfurie niciodată, faceți o plângere la poliție. Soțul care se înfurie din când în când este un om normal; nu trebuie să vă temeți de el. Cel care nu se înfurie niciodată va exploda însă la un moment dat și vă va pune perna în cap.
Simt că în această regiune a globului sunt mulți oameni făcuți după chipul și asemănarea gândirii lui Osho. Aceștia își rup femeia în bătaie tocmai să o asigure că niciodată nu-i vor pune perna în cap. Este un semn de iubire.
Ceea ce faceți voi acum, prin eforturile voastre de conștientizare, de autocontrol, nu înseamnă altceva decât o reprimare în subconștient.
Mânia, tristețea, teama
Capitolul mânia începe cu „psihologia mâniei …”. Folosirea cuvântului psihologie este exagerată. Pentru autor nici nu contează diferența dintre furie (mânie), tristețe și teamă. După Paul Ekman, în cartea „Emoții date pe față”, cele trei fac parte dintr-un grup mai mare de emoții veritabile unde li se alătură și surpriza, dezgustul și fericirea. Orice fragment din cele de mai jos este pură filozofie:
Mânia nu provine niciodată din centrul ființei, ci numai din ego, iar egoul este o entitate falsă.
Mânia și tristețea sunt unul și același lucru.
Dacă vă veți înghițiți mânia, vă veți trezi cu un ulcer la stomac, iar mai devreme sau mai târziu veți face cancer.
Mânia servește întotdeauna la ascunderea fricii.
Curios este că nu se tem cu adevărat decât acei oameni care nu se cunosc pe sine.
Teama este un produs al inteligenței. Numai idioții nu se tem.
Mânia este masculină, tristețea este feminină.
Nu m-am putut abține: știam eu, și noi, majoritatea bărbaților, că tristețea este feminină…Să vedeți însă ce urmează mai jos:
Este simplu: atunci când două energii polar opuse se află la egalitate, 50%-50%, este foarte ușor să scăpați de amândouă, căci ele se anihilează reciproc, iar dumneavoastră nu vă aflați în ghearele nici unei dintre ele. Când tristețea este egală cu mânia, ambele emoții sunt ușor de transcens, căci se anihilează reciproc.
Aceasta este una din legile esențiale ale energiilor interioare: egalizați întotdeauna energiile polar opuse, și apoi le veți putea transcede cu ușurință.
Și nu știu cum face, dar culminează nu foarte departe de adevăr:
Renunțați la frică! Ea v-a fost indusă în copilărie, inconștient.
Bineînțeles că nu putem renunța la frică și există studii care demonstrează că noi nu ne naștem cu frică. Învățăm să ne fie frică mai repede de anumite lucruri decât față de altele. De exemplu, oamenii vor învăța să le fie mai repede frică de șerpi decât de o floare – din păcate nu mai găsesc referința și nefiind acasă nu pot răsfoi notițele. Pot să vă spun cu certitudine că Dariusici prinde cu mâna goală bondari sau viespi și ar îmbrățișa curios orice animal. Până când va învăța de la altcineva sau dintr-un accident să-i fie frică măcar de câteva dintre ele.
Religia
Teama este un proces natural, în timp ce vinovăția a fost inventată de preoți. Preotul nu-l cunoaște pe Dumneazeu, dar l-a amăgit, spunându-i că îl cunoaște. El nu știe nimic despre cer și despre iad, dar l-a forțat să se teamă de iad și să aspire către cer. Au apărut astfel lăcomia și frica. Nu preotul este vinovat.
Am observat multe texte de acest gen prin carte. Scopul lor nu pare să fie decât exploatarea slăbiciunilor celor care nu și-au găsit încă apartenența la un cult: Veniți la Osho!
Agresiv
Nu există nimic autentic în voi.
Cea mai mare reținere a mea față de această carte reiese din modul în care autorul se adresează cititorului. Probabil că așa se adresa și mentorul discipolilor. Din câte simt eu, această agresivitate indică procesul de selecție al discipolilor slabi.
Osho – emoțiile – cum ne putem elibera de mânie, gelozie și teamă?
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 5858 ori