Credeam că practicarea tăcerii îmi ieșea bine când venea vorba despre coaching, interviuri, întâlnirile cu clienți, etc., însă Alain duce acest subiect dincolo de reflexele mele controlate. Astfel, după cursul de coaching, am început să folosesc cu mai multă iscusință tăcerea. N-a fost rău, iar efectele n-au întârziat să apară. Clienții și-au descoperit singuri răspunsul acolo unde simțeam că-mi vine să sar cu întrebări.
Și așa m-am gândit eu că merită să mai zăbovesc un pic asupra tăcerii. Să mă mai joc un pic cu acest concept, ceea ce m-a dus la o altă înregistrare de-a lui Alain Cardon.
Mai țineți minte care era definiția coaching-ului în articolul trecut? Este o meserie de acompaniere a dialogului interior al clientului, un dialog centrat pe atingerea rezultatelor sale. Vă invit și pe voi să vă uitați la filmulețul de mai jos și să descoperiți și celelalte definiții.
Iar pentru prietenii care nu vorbesc franceză am adăugat mai jos notițele mele.
După Alain, tăcerea este centrală în toate instrumentele coaching-ului. Tăcerea este echivalentul unui vid. Un vid cu sensul de aspirație, ca vidul într-o pompă, sau vidul sideral din univers. Acest lucru înseamnă că de îndată ce facem liniște, un pic mai susținută, propunem un vid clientului. Efectul tăcerii este ca un vacuum care aspiră. Este bine de știut și de la cine va aspira. Dacă coachul începe să vorbească imediat, bineînțeles că va umple vidul. Putem spune că dacă-i lăsam vidul clientului, acesta va căuta în interiorul său. Este ca o pompă care aspiră.
Deci spunem că coaching-ul nu împinge și nu trage clientul, însă, de fapt, ce face? Instalând acea tăcere, acel vid, în relația cu clientul, va aspira ceva cu mult mai profund în client. Astfel clientul va încerca să caute din ce în ce mai adânc în interiorul său. Cu cât tăcerea este mai puternică, sau, putem spune că cu cât calitatea tăcerii și prezența coachului în această tăcere este mai susținută în relația cu clientul, cu atât mai mult clientul se va autocentra și va caută în interiorul său.
Spunem că coaching-ul este acompanierea prin întrebări puternice. Dar ce înseamnă întrebări puternice? Dacă coachul pune o întrebare și clientul poate răspunde imediat, întrebarea nu este puternică. Dacă coachul pune o întrebare, și ulterior clientul spune: ah!, și apoi se face liniște și caută în interiorul său, dacă va căuta cuvinte noi sau dialogul interior, dacă va reconcepe ceva sau dacă își va redefini realitatea, toate acestea se vor întâmpla prin tăcere. Altfel spus, întrebările servesc pentru a întrerupe discursul clientului.
Putem lua exemplul în care clientul povestește tot felul de lucruri, iar coachul îl întrerupe și-i spune: se pare că știți foarte bine toate acestea. Atunci? Spunând acestea, coachul întrerupe discursul clientului și pune un punct. După care deschide spunând: „atunci?”.
Acest lucru îi spune clientului să oprească umplerea vidului și să înceapă să plonjeze. Va duce la tăcere, deci este o întrerupere care împinge clientul la limita unei prăpăstii în care nu intră povestindu-și viața.
Ce este coaching-ul?
Putem spune că coaching-ul este un demers perturbator, care obligă, care invită clientul să intre în tăcerea sa.
Dacă clientul spune ceva și folosește un cuvânt la care nu atrage atenția, coachul va scoate la fileu acel cuvânt: ați spus …, subliniind cuvântul. Aceasta este tot o manieră de a propune clientului să se oprească din discurs și să se întrebe ce scoate în evidență acel cuvânt, sau ce se ascunde în spatele cuvântului: de ce am folosit acest cuvânt? Va plonja în căutarea dialogului interior, în căutarea propriului adevăr.
Deci, putem spune că toate tehnicile coachingului sunt tehnici care recentrează clientul pe căutarea dialogului interior și că tăcerea este instrumentul principal folosit de restul tehnicilor și care servește doar pentru a invita clientul să intre în tăcerea sa.
Există o serie de indicatori care ne arată cum se întâmplă. Dacă coachul este prezent, atunci va privi clientul. Dacă clientul își povestește privind coachul în ochi, atunci va privi pe fața coachului efectul discursului său. Însă dacă coachul întrerupe acest discurs, un discurs social, dintr-o dată clientul începe să se uite în altă parte, de fapt, va privi în interior. Va renunța să se uite la coachul său, va începe să-și găsească cuvintele, să-și inventeze cuvintele, să-și definească o nouă realitate.
Bineînțeles că există și alte tehnici, de a umple această tăcere, să dirijezi ca să îndrepți persoana într-o altă direcție. În calitate de consultant asculți clientul și tot ceea ce spune pentru a găsi soluția în spusele sale, abordare complet diferită față de coaching.
De fapt, este important de precizat că coaching-ul este o tehnică care se bazează pe ceva complet diferit și că se vede în câteva secunde dacă coachul lucrează cu tăcerea și propune tăcerea clientului.
Putem merge și mai departe: tăcerea este un spațiu. Un spațiu vid, și-i cerem clientului să ocupe acest spațiu și să se extindă în acest spațiu.
O altă definiție a coachingului este acordarea clientului unui spațiu liber în care acesta să se poată extinde și să poată crește. Spunem asta, dar spațiul nu este doar un loc, este un vid, este un spațiu în viața sa. Vom observa că câteodată, clienții care spun multe, aproape cum fac eu acum și care nu lasă niciun spațiu pentru celălalt, sunt oameni care ocupă tot spațiul, nu știu să delege, nu au spațiu în viața lor.
Deci, să aduci clientul să îmblânzească propriul vid, să facă față propriului vid, să aprecieze vidul său, este ghidarea clientului în a-și aduce spațiu în propria viață, adică să-l aduci să se ocupe un pic mai mult de el însuși. Consecințele sunt enorme, în ceea ce privește procesul de acompaniere, să îmblânzești tăcerea și să acompaniezi clientul pentru a-și îmblânzi propria tăcere.
Alte articole despre tăcere
Am atașat mai jos și alte articole despre tăcere pe care le-am găsit căutând despre tăcere în coaching:
- Tăcerea în coaching
- Dacă tăceai, coach rămâneai
- Tehnici și tehnologii ale tăcerii
- Dacă tăceai…coach rămâneai
Mai toți spun același lucru, însă niciunii nu ajung atât de departe ca Alain. Tot de la Alain am găsit și articolul Instrumentar I: Relația de coaching: înțelegerea faptului că tăcerea este importantă este o simplă cunoștință, însă tăcerea dublată de ascultare, este o competență dobândită.
Ce este tăcerea în coaching? Alte perspective asupra coaching-ului din partea lui Alain Cardon.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2978 ori