Astăzi seară, la culcare, toți patru în patul copiilor, ca de obicei.
Corneluș:
– Eu știu de ce sunt așa de norocos cu voi.
Ciulim urechile. Nu zicem nimic.
– Era să fac o prostioară astăzi la școală, dar am zis colegilor că eu nu am fost pedepsit niciodată și că nu vreau s-o fac.
Nu știu cum a legat el argumentele, dar parcă era mai logic să fie invers?!
– Și mi-au zis colegii că sunt tare norocos. Pe ei îi bat și-i pedepsesc părinții de numa`.
L-am pupat, l-am strâns în brațe să adormim.
Și-apoi am venit să scriu pe blog. Am așezat repede amintirea în articol și m-am gândit să creez și-o imagine care să proiecteze cât mai bine convingerea despre pedepse sau bătaia copiilor. Într-un final, am scos gândurile mele. Până la urmă, n-aș putea convinge pe nimeni să facă altfel. Așa că, fiecare poate să-și spună ce simte când vede imaginea de mai jos.
Nu am fost pedepsit niciodată

Acest articol a fost citit de 1489 ori