Fiecare zi este diferită, iar astăzi a fost foarte obositoare. Am ajuns acasă îngândurat pe la 20:20, imediat după ce terminasem o discuție cu un potențial client. Sleit de energie, mintea-mi tot fugea la respectivul prospect. Abia reușeam să fiu prezent. Am stat un pic cu purcelușii, le-am făcut băiță, le-am citit și i-am pus la culcare. Înainte să sting lumina, Corneluș mă fixează din ochi și-mi spune:
– Tati, observ că ești supărat.
M-am blocat. Într-adevăr, iară-mi zburaseră gândurile aiurea. Și culmea, la ceva care aproape mă supărase în timpul zilei. Cât de bine ne pot citi cei mici! Mă bucur măcar că l-am obișnuit pe Corneluș să ne spună și să evite cumularea frustrărilor doar că suntem obosiți.
– Așa este, dar nu pe voi. Mi-am adus aminte de ceva de la muncă.
Cu lumina stinsă, urc la el în pat și-l strâng în brațe.
– Așa face și Miha(educatoarea de la grădiniță) când simte că pierde timpul (când Corneluș trage de timp), îmi zice mititelul în timp ce pe mine mă fura somnul.
***
Mă gândeam ce poză să atașez acestui articol și mi se pare că poza de mai jos se potrivește cel mai bine.
S-a făcut mare Corneluș! Poza a fost făcută în 11 ianuarie la Moieciu se sus, duminică când s-a trezit Corneluș.
Cine este mai prezent decât cine?

Acest articol a fost citit de 1875 ori