Să fii orfan sau să ai un handicap în România de astăzi nu este grav. Trebuie doar să te ascunzi bine în această Românie caninofilă și să te faci că nu exiști. Recent am auzit și de eutanasierea rromilor. Oare cât o mai fi de acolo până la eutanasierea orfanilor și a handicapaților și să salvăm toți câinii?! Poate cu o comparație aberantă veți înțelege diferența de amploare legată de cele două probleme.
De ce atâtea dezbateri pe un subiect de doi bani când avem probleme așa de grave de tratat cu prioritate? Sau o fi vorba de o tehnică divide et impera pentru a mai stăvili mulțimea dezmorțită de Roșia Montana?! Atât dintr-o perspectivă economică cât și umană problema câinilor nici nu se poate compara cu oricare alta. Și niciodată nu voi înțelege cum un OM, poate să uite de alți oameni și să favorizeze animalele…Impactul unui om față de societate este cu mult mai mare comparat cu orice animal de pe planetă. Când vom înțelege asta, și animalele o vor duce mai bine. Atunci nu vom mai vorbi din egoism personal, ci cu adevărat din dragoste și respect față de viață!
De ce când ne uităm la cățelușii aceia drăgălași ne e milă și ne regăsim în ei, dar când ne uităm la copiii defavorizați facem eforturi să ne stăpânim emoțiile – sau poate că unora chiar nu le pasă?
Nici eu nu sunt sigur că putem proteja viața prin luarea unei vieți – fie și viață de animal, dar când am văzut cu câtă ardoare ne sabotăm, nu m-am putut abține să semnez și eu o petiție.
De-a lungul istoriei, omul a exploatat resursele pe care le-a avut la dispoziție (tăierea copacilor, animalele în agricultură ș.a.m.d) și vedem că lucrurile se schimbă încet, încet și suntem din ce în ce mai grijulii datorită oamenilor de rând, care au un cuvânt de zis și cu un nivel de trai crescut și nu în ultimul rând datorită tehnologiei de care dispunem de la industrializare și până acum. Când vorbesc de oameni cu nivel de trai ridicat, vorbesc de cei care au încetat să se mai gândească de azi pe mâine la ce vor pune în gură copiilor. Poate ați auzit de multitudinea de cazuri de canibalism din Coreea de Nord? – doar un exemplu. De ce oare s-au întâmplat? Sau voi credeți că marea majoritatea dintre voi se vor abține din a vedea cârnăciori afumați din prietenii, familia sau copiii lor când o vor lua razna de foame?! Adică când redevenim animale și ne luptăm pentru supraviețuire? Eu m-aș gândi de două ori înainte de a da bani pentru un cățeluș pentru că excluderea unui număr important de oameni din societate sau faptul că nu reușim să-i îngrijim și să-i reintegrăm în societate va genera probleme cu mult mai mari, mult mai grave și cu mult mai numeroase.
Faceți un experiment: întrebați primul amărât pe care-l întâlniți căutând prin gunoaie dacă nu cumva ar avea vreo problemă să mănânce o friptură de cățel. Eu cred că știu care va fi răspunsul lui. Și știu că câțiva dintre voi i-ar pune la zid și i-ar împușca. Ca pe niște animale! Sau ca pe rromi așa cum vă place să vă încurajați fără pic de jenă reciproc pe Facebook.
Ne amăgim cu tot felul de comunicate de prin vest. Își permit cu nerușinare să ne impună nouă tot felul de măsuri, care poate că acum au mai mult sens la ei dar pe care nici ei nu reușesc să le respecte. Dacă sunt atât de buni la suflet, de ce nu îi adoptă ei la ei acasă? Eu nu înțeleg, au o economie înzecit mai mare, mai puternică și mai stabilă ca a noastră. Înțeleg că nu suntem decât niște animale pentru ei dar nici căței veritabili nu pot adopta? Precum povestea ursului rătăcit care ajunge pe teritoriul Germaniei și unde s-a făcut împușcat de autorități căci li s-au speriat ciobanii. Păi e ușor să ne ceri nouă să protejăm animalele, când tu nu mai ai! Și tare rău o mai duc nemții fără urși! Sper să nu fiu înțeles greșit – urșii ne-au înflorit patrimoniul și sunt tare mândru că încă îi mai avem în țară!
Eu spun cartonaș roșu atât autorităților cât și ONGiștilor și întunecaților care s-au mulțumit cu stoparea eutanasierii animalelor, dar ar fi putut găsi o soluție elegantă și benefică pentru toată lumea până acum, dacă într-adevăr le păsa.
Și mai spun să facem ce au făcut celelalte țări, nu ceea ce ne cer ele să facem. Și nu ar fi rău să ne construim o societate care să se potrivească valorilor și credințelor noastre. Să ne aducem aminte nouă că aceste valori există, dar le-am uitat de când cu americanizarea asta mult prea dinamică pentru epoca postcomunistă. Să încetăm să căutăm în vest ceea ce avem și noi. Să ne debarasăm odată de formele fără fond!
Pe final vă invit să ne uităm împreună la un material cu adevărat impresionant și care ar trebui să ne pună pe toți pe gânduri.
Weekend plăcut dragii mei oameni!
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1930 ori