Cartea Da sau nu, de Spencer Johnson, este o înșiruire drăguță de povețe siropoase despre luarea deciziilor, câteodată prea siropoase. Și citind articolul cu rezultatele preliminarii de la vot mi-am adus aminte de una dintre ele. Este vorba despre un băiat care s-a sinucis și despre tatăl său. Vorbele tatălui îndurerat mă înmuiaseră în acel moment: „N-a putut să vadă că erau și alte opțiuni. Avea atâtea opțiuni!”
Așa este! Oamenii fără opțiuni își fac rău lor, dar și celor din jurul lor. Ar părea că suntem sabotați veșnic de sinucigași.
Acești oameni au înțelegerea obstrucționată de condiționarea minții lor, dar și ei pot spune exact același lucru despre noi pentru că mergem la vot. Înainte să aruncăm cu noroi în ei, că n-au fost la vot, ar fi mai bine să-i vedem pe acești oameni ca fiind deznădăjduiți. Îmi aduc aminte cum mă certam și eu acum câțiva ani pe balconul firmei cu câțiva colegi care nu înțelegeau nevoia de a merge la vot. Se uitau la mine ca la un extraterestru. A fost inutil tot ce încercam să le explic. Din contră, le-am subliniat ironia.
M-am bucurat să văd pe Facebook persoane care se lăudau că au fost să voteze. Printre acestea erau și colegii cu care mă certam în balcon. Știu că nu eu i-am convins.
Așa cum spunea și James Borg, ne așteptăm ca cei din jurul nostru să acționeze așa cum vrem noi, înspre binele nostru sau al tuturor (din perspectiva noastră). Este greșit. Oamenii pot să ne facă rău, sau bine. Abia după ce acceptăm acest lucru, putem înțelege că dacă vrem ca cineva să facă bine, ar fi mai bine să facem ceva în acest sens. Să-l ajutăm să înțeleagă cum am putea trăi mai bine împreună decât separat.
Comentariile sarcastice precum: „Încă un semn că cei deștepți au plecat”, nu ne vor ajuta să construim o societate bazată pe noile valori cu care tot aruncăm pe zidurile de pe Facebook. Dialogurile înțepătoare din dezbaterile publice s-au transpus în înjurăturile noastre. Nu facem decât să ne hrănim o nevoie existențială: n-am nicio vină! Care mai este diferența dintre politicienii despre care vorbim și noi? Dintre acei politicieni pe care nu-i suportăm și care nu fac nimic pentru ceilalți, și noi?
Ca să promovăm democrația, este de preferat să acceptăm că nu toată lumea gândește ca noi. De ce să îi tot catalogăm? Există oameni care nu votează. Există oameni care nu vor vota așa cum vrem noi. Vreau ca mai multă lume să meargă la vot. Încerc să conving cu argumente teoretice și cu fapte, așa cum îmi place mie, așa cum mi-ar plăcea să văd și la politicienii care ne conduc, nu batjocorindu-i public.
Eu am ales să vorbesc despre asta
- doar atunci când sunt întrebat,
- doar cu persoanele interesate,
- de fiecare dată când se ivește ocazia (în limitele de mai sus) și
- să merg la vot indiferent unde sunt.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2650 ori