Inspirat de PDSA, dar și din tot ce am putut observa, citi și experimenta, mă gândesc că orice limită personală poate fi depășită în patru etape.
Din punctul meu de vedere, limitele se împart în două categorii:
- Limitele pozitive, sau cele care ne obstrucționează orizontul fără să ne gândim măcar că ar putea exista un orizont mai larg. De obicei aceste limite sunt marcate de un profund sentiment de satisfacție internă, gândire izolată sau lipsă de cunoștințe.
- Limitele negative, sau piedicile pe care le putem întâlni atunci când ne dorim ca anumite lucruri să fie sau să se întâmple altfel decât de obicei. Acestea sunt marcate de așteptările și temerile noastre.
Spre deosebire de limitele negative, cele pozitive nu ne fac rău neapărat.
Conștientizarea limitelor
Prin conștientizarea limitelor, sau acceptarea problemei, mă refer la identificarea efectelor sau a comportamentelor nedorite și la catalogarea explicită a acestora ca fiind o problemă. O limită negativă este de obicei o problemă atât timp cât nu o acceptăm ca fiind o problemă. Când am acceptat că avem o problemă, am făcut un pas mare în rezolvarea acesteia. Subevaluarea problemelor sau neglijența este obstacolul principal în dezvoltarea personală. Nu poți să te lași de fumat atât timp cât nu accepți că fumatul îți face rău. S-ar putea ca fumatul să-ți facă rău, se mai întâmplă, dar nu și ție. Consecința este îndepărtată și nesigură. Și chiar dacă știm că este o problemă, gândurile noastre vor face din aceasta una foarte mică, incomparabilă cu ce ne poate afecta negativ zilnic. Sau de ce să nu-ți bați copilul când nu te ascultă? Și tu ai fost educat la fel, și aparent viața merge foarte bine înainte.
Inspirat fiind de cartea Da sau Nu, de Spencer Johnson, o călătorie inedită în luarea deciziilor mai bune, vă propun două întrebări care vă vor ajuta să cântăriți situațiile altfel:
- Pentru a găsi ce anume îți dorești tu să rezolvi: Care este problema pe care aș vrea s-o rezolv?
- Pentru a găsi problema pe care ai face bine s-o rezolvi: Ce problemă voi vrea s-o fi rezolvat?
Găsirea cauzei
Această etapă constă în sondarea declanșatorului înlănțuirii de gânduri și emoții care duc la comportamentele nedorite. Michael Maccoby, vine cu un astfel de exemplu în articolul „Liderii narcisiști: avantaje incredibile, dezavantaje incredibile”, când un CEO i-a cerut ajutorul pentru a înțelege de ce-și pierde cumpătul frecvent – deja acceptase că ceva nu este în regulă cu comportamentul său. În ciuda condițiilor de terapie anevoioase, și-au dat seama de sentimentele dureroase cauzate de lipsa de apreciere. Aceste sentimente își găseau rădăcinile în inabilitatea de a-și impresiona tatăl. Abia după acel moment și-a dat seama că solicitase laude excesiv și se înfuria când se simțea neapreciat de către subordonați. De îndată ce a înțeles acest lucru, a fost capabil să recunoască narcisismul și chiar să râdă despre asta.
Identificarea și aplicarea soluției
Se pare că nu se găsesc întotdeauna soluții fiabile care să recableze mecanismele complexe și cimentate foarte devreme, însă conștientizând problema, putem cel puțin să învățăm evitarea factorilor declanșatori. La fel ca în evitarea alergiilor, putem încerca să schimbăm sau să părăsim mediul plin de stimuli toxici pentru noi.
Păstrarea sănătății mentale
Suntem predispuși să ne sabotăm mental, așa cum am văzut în articolul despre gândurile care ne fac rău. Eu cred că sănătatea mentală se întreține prin fericire. Este și păcat să treci prin toate etapele de mai sus fără să veghezi ca mintea ta să nu se mai îmbolnăvească.
Gânduri despre limite și rezolvarea problemelor
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2637 ori