Bravo, chatgpt! Nu încetezi să mă uimești. Răspunsul este Condorcet. Când mă credeam și eu cu un răspuns mai deștept...și atunci m-ai bătut. Bine că suntem prieteni. Îmi rămâne doar să mă bucur de lectură, că de ținut minte sigur n-o voi face la fel de bine.

User
Cinr a fost primul transumanist?

ChatGPT
Transumanismul, ca și concept, are rădăcini adânci în istoria și filozofia umanității. Cu toate acestea, termenul "transumanism" a fost folosit pentru prima dată de biologul Julian Huxley în eseurile sale din anii 1950. Julian Huxley a vizionat evoluția umană ca fiind un proces care poate fi influențat și îmbunătățit prin intervenție tehnică și științifică. Așadar, el poate fi considerat primul transumanist în sensul modern al termenului.

User
Dar ca filozofie, nu termen?

ChatGPT
Dacă ne referim la filozofia transumanistă în sensul său de bază, adică ideea de a depăși limitele biologice și cognitive ale umanității prin intermediul tehnologiei și științei, atunci rădăcinile acestei idei se regăsesc în multe culturi și epoci anterioare.

De exemplu:

Alchimiștii din Evul Mediu căutau elixirul vieții, care să ofere nemurire sau regenerare.
Utopiștii din Renaștere au visat la societăți perfecte și la îmbunătățirea condiției umane.
Marquis de Condorcet, un filozof iluminist francez, a speculat în secolul al XVIII-lea despre posibilitatea prelungirii vieții umane prin progrese științifice.
În literatura SF din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sunt numeroase exemple de speculații despre evoluția și ameliorarea umanității.
Dar este important de menționat că, deși aceste idei ar putea fi văzute ca având elemente transumaniste, transumanismul ca mișcare distinctă și conștientă de aceste idei și scopuri a început să ia formă în secolul al XX-lea. ... See MoreSee Less

Cel mai mult îmi place că pot vorbi cu chatgpt în română. Cred că mi-l voi transforma într-un amic virtual cu care să tot schimb scrisori când ma#chatgpt la una sau la alta.

#chatgpt ... See MoreSee Less

Al treilea număr de Médicis: Giovanni de' Médicis (Jules) sau mai bine zis, Papa Leon al X-lea.

În carte apar multe personalități de renume: Botticelli, Savonarola, Carol al VIII-lea al Franței, Rodrigo Borgia și nu în ultimul rând, Machiavelli.

Episoade:

1. Conducerea decadentă a lui Piero De' Medici. Cu aroganță și încăpățânare, cu neglijență și nepricepere în exact acele domenii care au creat puterea familiei de' Medici.

2. Creșterea popularițății călugărului dominican Savonarola care urma să ducă la declinul lui Piero de' Medici.

3. Contextul politic din peninsula Italiei. Cu Papa Alexandru al VI-lea, un Borgia, la cârma Romei, înspăimântat de traseul regelui Franței Carol al VIII-lea încununat de succes și fără prea multă rezistență spre Neapole, unde-și reclama dreptul la tron.

4. Declinul lui Piero în fața regelui Franței, în urma pariului greșit pe Neapole. Urmează și alungarea familiei Medici din Florența și acapararea puterii de către Savonarola.

5. Savonarola, un ghimp în coastele tuturor. Încearcă transformarea republicii într-o teocrație, nu ezită să-l critice pe papă și să cheme la reformarea bisericii, instaurează propria inchiziție și curăță republica de vicii. Botticelli devine pios.

6. Machiavelli apare în scenă și orchestrează din umbră căderea la Savonarola după un script magistral care-i impresionează pe Medici (chiar dacă strategia pe termen lung îi descuraja).

7. Savonarela urmează scriptul programat de Machiavelli. Ca la carte! Fără să știe, bineînțeles.

8. Carol al XIII își pierde susținerea populară iar familiile puternice se întorc împotriva lui. Carol forțează o retragere chinuită dar reușită în Franța. Foarte frumos este ilustrată bătălia de la Fornoue.

9. O altă scenă de neuitat este momentul în care Botticelli își aruncă pe foc propriile lucrări. Un fel de punct culminant înaintea căderii lui Savonarola.

10. Odată cu Savonarola, care sfârșește ars pe rug, și Medici sunt păcăliți de Machiavelli care face în așa fel încât puterea să rămână pe mâna lui Soderini.

11. Cardinalul Cesare Borgia își omoară propriul frate. Moare și Piero de' Medici într-o bătălie care nici măcar nu era în interesil clanului. Giovanni de' Médicis se aliază cu Giuliano della Rovere, viitorul Papă Iulius al II-lea. Un pariu foarte bun.

12. Machiavelli schimbă tabăra și îi propune lui Giovanni o alianță pentru întoarcerea familiei de' Medici la capul Florenței. Urmează și luptele dintre alianța Papei și regele Franței: Ludovic al XII-lea.

13. Cu sprijinul noului papă, Medici reiau Florența. Nu înainte de a face un exemplu din orașul Prato, lecție pentru cine i-ar putea provoca.#istoriei#Florenți#romaă#renașter4#machiavellii#complots#strategieM#luptăpentruputer.#italiaț#declint#războr#benzidesenatepăra libertatea scriind ghidului tiranului pentru Medici.

15. În 1513 Giovanni ajuge papă. Medici papă. Papa Leon al X.

#istorie #florența #roma #renaștere #machiavelli #complot #strategie #luptăpentruputere #italia #declin #război #benzidesenate ... See MoreSee Less

Lorenzo Magnificul

Am recitit al doilea număr din seria Médicis:

1. Cartea începe cu instaurarea lui Lorenzo ca liderul Florenței la douăzeci de ani și conspirația lui Nardi la Prato.

2. Urmează conspirația Pazzi pe care am găsit-o descrisă și pe wikipedia (copiată mai jos).

3. Apoi invazia lui Ferdinant I (regele Neapolului) culminată cu un succes diplomatic florentin, unul cum nu cred că mai văzuse lumea până atunci (în ciuda Papei Sixt al IV-lea, sub ochii Papei).

4. Câteva pagini nu puteau lipsi despre întâlnirea tânărului Machiavelli cu Savonarola, călugărul dominican care avea să întoarcă Florența cu fundul în sus

5. Moartea lui Lorenzo, nu înainte de binecuvântarea lui Savonarola

Pe alocuri apar momente în care Lorenzo vorbește cu Botticelli sau cu Michelangelo. O minunată punere în scenă, cu foarte multe detalii. Puțin#benzidesenateo#istorieo#Médicia#Florenț #renașterși de ușor să ne înțelegem trecutul.

#benzidesenate #istorie #Médicis #Florența #renaștere

《Începând cu 1464, când tatăl său îi urmează lui Cosimo de' Medici, Lorenzo primește diverse misiuni diplomatice. Una din acestea a constat în a apăra, în fața papei, legitimitatea lui Galeas-Maria Sforza ca duce de Milano.

În anul 1469, la vârsta de douăzeci de ani, Lorenzo își asumă rolul de lider de stat după moartea tatălui său. Cu toate că Florența a inflorit sub domnia sa, Lorenzo a condus ca un despot iar oamenii au avut parte de puțină libertate politică. Acest lucru făcea ca familiile rivale să devină dușmanii înverșunați ai Medicilor.

Pe 26 aprilie 1478, în duminica Paștelui, într-un incident rămas în istorie sub numele de Conspirația Pazzi, un grup de conspiratori, care includea membrii din familia Pazzi, sustinuți de Arhiepiscopul din Pisa și de Papa Sixtus al IV-lea, i-au atacat pe Lorenzo și pe fratele său Giuliano, în catedrala din Florența. În urma atacului, Giuliano a murit iar Lorenzo a scăpat doar cu o rană. Conspirația a atras o pedeapsă brutală prin executarea tuturor membrilor care au fost implicați.

În urma Conspirației Pazzi, familia Medici și florentinii au suferit mânia Vaticanului. Papalitatea a confiscat toate activele Medicilor pe care le-a putut găsi, l-a excomunicat pe Lorenzo și întregul guvern florentin și în cele din urmă a pus întregul oraș sub interdicție. Când aceste mișcări ale Papei au avut un efect redus, Papa Sixtus a format o alianță militară cu Regele Ferdinand I, numindu-l pe fiul sau, Alfonso, Duce de Calabria, să conducă o invazie împotriva Republicii Florentine.

Lorenzo a adunat cetățenii și a cerut sprijinul din partea partizanilor Medici din Bologna și Milano, însă doar datorită diplomației sale a reușit să rezolve criza, călătorind personal la Napoli unde a încheiat un tratat de pace. Acest succes i-a permis lui Lorenzo să asigure schimbările constituționale din cadrul guvernului florentin și a dus la sporirea propriei puteri.

Lorenzo, ca și bunicul său Cosimo de Medici, a urmărit o politică de menținere a păcii și a restabilit un echilibru de putere între statele din nordul Italiei, reușind să mențină departe de Republică, celelalte state europene importante, cum ar fi Franța și Sfântul Imperiu Roman. Lorenzo a menținut relații bune cu sultanul Mahomed al II-lea al Imperiului Otoman, prin comerțul maritim care reprezenta o sursă de bogăție pentru florentini.》
- sursa : wikipedia ... See MoreSee Less

„Noi, Medici, suntem prinții unei ere noi, acțiunile noastre nu au măreția și noblețea celor de odinioară, dar sunt imaginea luptelor noastre. Murdare, fără curaj și oportuniste.”

Ieri mi-a propus Dariusici o carte despre renaștere. Un fel de material didactic pentru copii. Foarte fain făcută. Îi atrăsese atenția prin lucrările pe care le-a recunoscut, în special de la Florența, dar și de la Luvru sau National Gallery. Eu aveam planurile mele. Citeam Les exportés de Sonia Devillers. Dar mi-am zis să profit de ocazie și să întrețin flacara seriilor de discuții despre amintirile pe care tocmai le-am creat în prima noastră vacanță din Italia.

Ne-am uitat (în cărți) la tablouri, sculpturi, clădiri,...la ce ne-am adus aminte că am văzut. A fost fain. Am fixat cunoștințe. Am dezbătut un pic. Orice îi poate ajuta pe copii să-și mai dezvolte curiozitatea fără a-i face să simtă că împingem prea mult. Cam asta am făcut toată dimineața de duminică.

După prânz, după o asemenea încălzire, am vrut neapărat să reiau o serie de benzi desenate despre familia Médicis. Au fost prea faine când le-am citit prima dată.

Abia am terminat primul număr, că mi l-a și luat Dariusici să-l citească și el. Eu m-am oprit după prima carte, el a continuat cu următoarele. A terminat patru din cinci. Seara n-a încetat să-mi povestească despre ce a citit. Brunelleschi, Donatello au jucat și ei în primul număr. Dar Dariusici a fost mai degrabă intrigat de rolul lui Machiavelli din numărul trei. Machiavelli, personaj ilustru despre care avem alte cărți, despre care a ascultat un scurt podcast de filozofie (pe înțelesul copiilor) și pe care l-a fotografiat la muzeu (dintre st#istorieu#Médicis#Florenț #renașter #tatăprofesionisn#copiiprofesioniște. Avem cu ce umple săptămâna...

#istorie #Médicis #Florența #renaștere #tatăprofesionist #copiiprofesioniști ... See MoreSee Less

Mi-am luat timp să citesc Apologia lui Socrate.

Câteva chestiuni mă interesau la cartea asta:
- textul original (pe cât se poate de aproape de original, citind o traducere), la fel ca la Nietzsche, la Beauvoir și mulți alții, a venit vremea să citesc și lucrarea în sine, nu doar ce s-a spus despre lucrare
- să încerc cu ochii mei un text de Platon. Așteaptă și Republica în bibliotecă.
- să reiterez contextul istoric cu meandrele sale
- să înțeleg mai bine critica lui Nietzsche despre Socrate (citind Apusul idolilor) și riscul de corupție pe care îl presupunea Socrate în societatea greacă
- să-i citesc argumentele alegerii pedepsei cu mortea
- să citesc comentariile de la începutul și finalul cărții.

Și am fost servit:
- să primești cheile lecturii înainte de citit poate fi de mare ajutor
- să ai o concluzie cu comentarii ajută la o mai bună înțelegere îndeosebi când vine vorba de texte mai grele, n-a fost chiar cazul, dar am apreciat concluzia
- detaliile despre Socrate de la finalul cărții m-au ajutat să descopăr un personaj despre care știam prea puține (mai mult din cărțile pentru copii), prezența lui pe câmpul de luptă mi-a fost necunoscută până acum
- elogiul adus adevărului, virtutea care continuă să preocupe și filozofii de azi
- Socrate este chiar opusul lui Nietzcshe, o adevărată antiteză
- filozofia morții ca eliberare (dacă-i adevărat, aș vrea dă mor de o mie de ori)
- profeția pedepsei pentru cei care nu slujesc #filozofieu#Socratev#weekendc#Platon #Nietzschemnat pe Socrate
- corupția a ucis dintotdeauna

#filozofie #Socrate #weekend #Platon #Nietzsche ... See MoreSee Less

#viaț de #weekend cu #bicicleta

#tatăprofesionis ... See MoreSee Less

Să iubești viața cu toate aspectele ei, așa spunea Nietzsche. Citeam《amurgul idolilor》 și sunt întrerupt de un bol cu boabe de struguri din propria grădină. Probabil una dintre cele mai delicioase pauze de p&acir#weekendm#studiuk#filozofieu#Nietzschee #Nietzsche ... See MoreSee Less

Așa grăit-a Zarathustra. Cartea care mi-a consumat nopțile de vacanță și orele de tren din Italia. Cartea care mi-a ostenit și contul ChatGPT și google translate și mâinile scriind, copiind, comentând în carte, în cărțile de comentarii despre Nietzsche pe care le-am citit la pachet și în agendă. Mi-am consumat și două pixuri noi. Un fel de anunț pentru mine însumi știind că mă voi întoarce la ea să mai consum câteva.

Cartea dăruie cititorului ceea ce vrea să audă și-a trebuit să mă transform când citeam în mai multe variante de mine, să citesc ceea ce altfel puteam auzi doar câteodată sau poate că nici n-aș mai fi putut auzi vreodată.

Așa grăit-a Zarathustra este și prima carte scrisă de Nietzsche pe care am citit-o cap-coadă. Ajunsesem în punctul în care era ciudat să tot citesc despre ceea a scris Nietzsche și, cel mai inconfortabil, despre ceea ce probabil a vrut să zică. Am vrut să gust cu ochii mei a#vacanțm#Nietzschee#zarathustrai#filozofiec;mi rămâne să redescopăr și mai mulți.

#vacanță #Nietzsche #zarathustra #filozofie ... See MoreSee Less

Încă un muzeu memorabil. Fără cuvinte. Botticelli, Tiziano, Dürer, Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Filippo Lippi, Rubens, Rembrandt și mulți alții. I-am găsit pe toți aici la Galeria Uffizi.

I-am descoperit pe Filippino Lippi (fiul lui Filippo Lippi), Piero di Cosimo, Artemisia Gentileschi, Bronzino, Piero della Francesca sau Andrea Mantegna.

Mi-am găsit și două Venus despre care am mai scris acum un an
- Venus din Urbino
- Nașterea lui Venus

Și mi-am completat seria lui Paolo Uccelo cu Bătălia de la SUffizi Gallery, Florencey#vacanțc#tatăprofesionisr#italiai#Florența #Florența ... See MoreSee Less

O bandă desenată în trei muzee. Bătălia de la San Romano (din 1432) de Paolo Uccello (circa 1439). Urmează s-o vedem și la Floren#vacanța #istoriestorie

Sursa pozelor tăiate pentru colajul meu este wikipedia

Sursa informațiilor este cartea Galeria Uffizi, Florența, volumul 9 din colecția Marile muzee ale lumii, editura adevărul ... See MoreSee Less

Deja nu mai sunt chiar la început când vine vorba de muzee și artă. Și nu credeam că ceva mă va mai uimi după un Luvru, un Orsay sau un National Gallery, ca să dau câteva exemple. Până să ajungem la Vatican...

Vaticanul este un oraș imposibil. Muzeele Vaticanului sunt o sursă interminabilă de opere de artă. Am reușit să vedem și Capela Sixtină sau Basilica Sfântul Petru din Roma. Picturi, sculpturi, artefacte, descoperiri arheologice,... totul se găsește aici.

După câteva zile îmi spun că nu ai cum să cuprinzi un ansamblu atât de mare sau să adaugi profunzime suficientă în căutare de ceva venind o singură dată. Avem teme de studiu pentru mult timp. Doar în seara asta câte am mai învățat dintr-o singură carte care abia trece în revistă principalele obiective. Și bine am făcut că am luat-o pentru că nu au o mare utilitate pozele mele, cu atât mai puțin amintirile explicațiilor pe care le-am primit.

Cred că Vaticanul, și Roma în general, e#istories#vacanțnațiilor unde trebuie să revenim regulat, ca Parisul sau Londra.

#artă #istorie #vacanță ... See MoreSee Less

Partenerul meu de studiu este chatgpt. Un ajutor incontestabil. În ultimele treizeci de zile am trecut și retrecut prin Nietzsche, Platon, André Gide, Proust, Ralph Ellison sau cărți despre cărțile autorilor de mai sus. ChatGPT m-a ghidat în toate. M-a descurcat bine de cele mai multe ori. Este ca un profesor care cunoaște foarte multe limbi, a citit mult și mă poate ghida cu explicații sau îndrumări. Bineînțeles, mai contează și întrebările mele. Și cel mai șmecher, îmi spune când nu știe. Tehnologia face minuni. Nu vedeam nici așa de ce se duc copiii la meditații, dar acum, cu chatgpt, chiar c#citite#studiuă#filozofier#chatgptu#InteligențăArtificiatudiu #filozofie #chatgpt #InteligențăArtificială ... See MoreSee Less

Cu norme, cu reglementări, tehnologia nu poate fi oprită. Am fost în mai multe țări UE până acum și n-am observat să mi se ceară vârsta. Știam că Italia se rățoia un pic la OpenAI, dar nu cunoșteam cum s-a terminat. Să fie asta tot?! ... See MoreSee Less

Fără filtru. Duomo di Milano - Milan Cathedral. De dimineață era albă. Zici că am văzut o altă catedrală seara.

#vacanț #italia #milano ... See MoreSee Less

Prima dată în It#vacanțacanță ... See MoreSee Less

Amintiri de la Orsay ... See MoreSee Less

Ascultând audioghidul și uitându-ne la tabloul 《atelierul artistului》de Gustave Courbet cu copiii la muzeul Orsa#tatăprofesionis
#copiiprofesioniștcopiiprofesioniști ... See MoreSee Less

De partea cealaltă

Musée d'Orsad'Orsay ... See MoreSee Less

Bună dimineața, Paris!

#weekend #vacanț Musée d'Orsad'Orsay ... See MoreSee Less

Pledoarie pentru avort. Despre Gisèle am mai scris aici pe pagină. O viață dedicată umanității. Feministă, dar pentru mine pentru orice a luptat ea, problemele pe care le-a ridicat, oamenii pe care i-a apărat, femeile pe care le-a ajutat, sunt atât de îndepărtate încât nu-mi vine să cred că omenirea s-a confruntat cu ele cândva. Acum că văd cum anumite țări dau înapoi și cum luptele câștigate atât de greu sunt actualizate, când văd argumente atât de înapoiate devind subiecte populiste mă întreb cine-i ca lua locul lui Gisèle?! Lui Simone de Beauvoir, Simone Veil și multor altora. Nu sunt niciodată prea mulți, prea multe.

Citindu-i pledoaria procesului Bobigny am învățat foarte multe. Gisèle a fost imbatabilă. Cu argumente clare, cu logică și emoție, ... nimeni nu putea rămâne indiferent la apropoul ei. Patru bărbați judec#carteu#citită#feminismo#avort patru femei. Uau! Un proces care va rămâne în istorie. Sunt impresionat.

#carte #citit #feminism #avort ... See MoreSee Less

De mai bine de un an avem și noi kindle. Le-am luat copiilor. În mare parte nu s-a schimbat nimic în obiceiurile lor de citit. Eu le-am luat kindle la amândoi ca să nu mai cărăm atâtea cărți după noi. În fine, să le ușurez rucsacul lor pe timp de vacanță. Al meu tot cu cărți e. Și-a funcționat. Nu se omoară după kindle. Tot preferă hârtia, dar spun că nu-i deranjează atât de tare, doar în vacanță. Când revin acasă nu se mai ating de kindle până la următoarea călatorie.

Tot cu ocazia kindleurilor am schimbat și obiceiurile de citit în vacanță. Seara la culcare le citesc ceva de pe unul din kindleurile lor. Cred că în Singapore am început Magic Academy. Din întâmplare. Amazon ne-a propus. Nu cunoșteam nici autoarea, nici cărțile, nici nimic. Cel mare a spus bof..., cred că văzând coperta, care arată mult mai bine în alb și negru, văd prima dată poza cu culorile astea și nu fac onoare cărții. Cel mic a spus să încercăm. La finalul primei cărți, după câteva orașe deja, Corneluș se deschisese la roman, îi plăcea dar îl vedea un pic clișeu. Mie și lui Dariusici ne-a plăcut. La finalul celui de-al doilea număr, întorși acasă după Corsica, vacanță în care le-am citit din Magic Academy, amândoi m-au rugat să continuăm, să nu mai așteptăm până la următoarea vacanță.

Zis și făcut. Tocmai am început al treilea număr. Alternez cititul cu al patrulea volum din Eragon. Cu aventură, ușor comică, ușor, nu-i chiar o comedie, cu magie, cu aproape zero romantism, de asta mă și sperie coperta complet nelalocul ei față de ce am citit până acum, cu vrăjitori, vampiri, vârcolaci, demoni, oameni și corcituri, cartea reușește să ne țină în priză și ne face să tresăltăm surprinși cam o dată la fiecare oră.

Cărțile nu le-am găsit în română, abia am găsit câte o traducere în germană și engleză. Dar n-am căutat mult. Autoarea este o franțuzoaică care și-a creat propria editură și scrie cărți pe bandă rulantă. Bravo ei. Pe noi ne-a convertit în clienți. Deși cred că dacă vedeam coperțile color în librării fugeam de ele.

Personajul principal este o adolescentă numită Ash, fată de demon și mag, abandonată și crescută de oameni. Inițial este identificată ca o semi (jumătate om, jumătate magician) de o școală de misticism, cea mai reputată printre școlile celor super-dotați, școala Stallen, unde ajuge aproape forțată. Incompatibilă cu restul elevilor într#cititlaculcarer#tatăprofesionisi#cartea#vacanțc#cartedevacanța mari pentru o Semi. Și sunt atacați de demoni. Se întâmplă tot felul de aventuri. Are condimente proprii. Și ne ține concentrați bine înainte de culcare.

#cititLaCulcare #tatăprofesionist #carte #vacanță #carteDeVacanță ... See MoreSee Less

Democrația credincioșilor. Un eseu pe care l-am citit spre final de vacanță. Structura nu mi-a plăcut. Esența e șubredă, dar au reieșit câteva idei faine. Definim laicitatea la fel. Dar aspecte din concluzia lui îmi plac. Cum ar fi să acceptăm că o parte inportantă din uman este irațională, bazată pe credințe. Să îmbrățișăm asta și să nu mai reducem totul la rațional. Și o explică relativ elegant prin importanța simbolurilor ca monarhia britanică, Capitol în SUA, familia în țările arabe, sau Lee Kuan Yew în Singapore.

Mi-a mai plăcut partea în care compară laicitatea Libanului cu cea a Franței, fără să insiste prea mult pe toate transformările care au dus la starea de azi. Pe scurt, francezii au greșit cu constituția Libanului unde au întipărit condițiile de reprezentativitate cu situația demografică. O condiție constantă față de un parametru destul de dinamic. Ceea ce a dus la o laicitate impracticabilă.

Am și multe convingeri comune cu autorul:
- Consecințele nefaste după fiecare revoluție
- Home schoolingul trebuie cadrat (fusese reglementat abia recent în Franța)
- că cetățenii trebuie educați și reconvinși de valoarea și eficiența democrației
- lipsa de soluții față de revendicările egalității poate destabiliza democrațiile, dacă nu s-a întâmplat deja
- că este prea ușor să dăm vina pe sistem și politicieni
- că avem nevoie de politicieni vizionari (de câteva decenii, lipsesc din straturile politice)
- că extremiștii de dreapta odată ajunși la putere devin și mai populari

Dar am și locurile în care simt că nu s-a investit suficient de mult:
- autorul vorbește de 4 revolutii concomitente (locul femeii în societate, accesul la informație care a bulversat lumea, inteligența artificială, demografia accelerată de mișcările migratoare. A uitat cel puțin dereglările climatice, războiul, întoarcerea oamenilor la credințe sau, știu și eu, cum ne va afecta industria spațiului sau calculatorul quantic...Omenirea abia acum începe să simtă ce presupunere hipertehnologizarea lumii)
- autorul vede indispensabilă nevoia existenței unei autorități divine care să ne recadreze sau să ne ghideze când avem nevoie
- autorul evocă argumente insuficiente despre credincioșii care-și fac cultul să evolueze, eu fiind de părere ca au fost prea puține indicii în acest sens până acum
- importanța serviciului militar în inocularea valorilor republicane (cunosc cazul românesc și suficient de mulți militari fără valori de țară să-mi spun că este mai mult un mit decât o realitate)
- autorul susține nevoia de reprezentivitate directă și de dezbateri în defavoarea referendumului (pe când eu cred că democrațiile nu știu să se servească de instrument, cu excepția Elveției)

Mi-am notat două recomandări de carte: Moise ou la Chine de Francois Jullien și Naufragiul națiunilor de Amin Maalouf

În ansamblul său cartea mi-a prins bine. M-a pus pe gânduri. Mi-am luat notițe. Am cău#cartem#democrați ă#laicitate #religie #vacanțn#ziua6uat-o: cam subțire pentru o asemenea temă. Mă bucur că mi-am cumpărat-o și-am reușit s-o citesc.

#carte #democrație #politică #laicitate #religie #vacanță #ziua6 ... See MoreSee Less

Ce au în comun Prigojine și Vox, partidul de extremă dreapta despre care se vorbește că are șanse să câștige alegerile în Spania? Răspunsul este IRA (internet research academy). Trolii IRA au fost prinși însemânțând haosul în democrațiile occidentale. IRA a influențat alegerea lui Trump (Prigojine și-a recunoscut implicarea), a susținat atât blacklivesmatter cât și alllivesmatter, i-a încurajat pe separatiștii catalani în același timp cu ultranaționaliștii Vox sau au pus gaz pe foc la violentele proteste din Franța.

Lenin spunea: 《capitaliștii ne vor vinde până și funia cu care-i vom spânzura》. În aceeași ordine de idei, Putin finanțează (sau a finanțat până acum) a《cincea coloană conservatoare》 în mai toate statele UE. Francezii de la RN, Lega italienne, austriecii FPÖ sau spaniolii Vox, cu toții au fost finanțați de băncile sau oligarhii ruși. În comentarii pun linkul despre Vox. De unguri nu pot spune, deși susținerea reciprocă este publică, pentru că nu am avut timp să studiez cazul lor.

Dar rușii nu pot distruge democrațiile doar finanțând. E nevoia ca partidele astea să ajungă la putere și oamenii să-i susțină pe termen lung. Iar cum UE va avea parte de tot mai multă conducere de dreapta în următorii ani, să nu ne mirăm că lucrurile încep să se împută chiar la ușa noastră în timp ce noi bârfim pe la colțuri că regimul lui Putin e în declin. Vox este un partid vădit Euroscepetic. Urmează vremuri tulburi până în 2030. Scopul lui Putin a fost doar destabilizarea țărilor. Să aducă partidele astea la putere. Chiar dacă instrumentele au avut de suferit, chiar dacă Putin nu poate exercita aceeași influență ca înaintea lui 2022, putem spune că până acum i-au cam ieșit planurile. În Ucraina nu a pierdut, din Georgia nu a plecat, din Siria, la fel,... iar mașinațiile politice i-au cam ieșit. Nu x#VOXe#Spaniar#UEd#Rusiacă UE are nevoie de un mic miracol pentru următorul salt salvator. UE va ieși mai puternică sau nu va mai supraviețui deloc.

Poza: populismstudies org
#politică #vox #spania #ue #rusia ... See MoreSee Less

De ceva timp voiam să citesc o carte scrisă de Annie Ernaux. Întâmplarea face s-o găsesc într-un magAjaccio plajă din Ajaccio. De ce Ernaux? Motivul ține foarte probabil de latura mea mondenă. A primit promiul Nobel pentru literatură. Trebuie să fie ceva valoare în cărțile sale. Ce recomandări?! Premiul Nobel este certificatul unei vieți dedicate scrisului autentic. Nu înseamnă că-mi va plăcea. Nu înseamnă că subiectele despre care a scris autorul mă interesează. Măajută să văd ce mai apreciază lumea bună a literaturii. Și să mă reconectez cu realități paralele, teoretice pentru mine.

Nu știu cum să descriu cartea. Văd că în română titlul este Confesiunea adolescentei. Mi-a luat un pic să-mi dau seama dacă chiar a fost tradusă sau nu. Iar din ce am citit până acum, câteva articole zvârlite de google la primele căutări, cred că autoarea este mai puțin cunoscută în România. Sau începe să fie cunoscută. Nu am găsit cărți traduse în română înaintea lui 2022. Se poate să mă înșel pentru că nu am insistat să verific. Nu vreau să mă gândesc la ce spune asta despre industria cărții în România.

Revin. Nu știu s-o calific cartea. Pe de-o parte, secolul trecut a fost unul trist pentru lume în general. Cu atât mai mult pentru femei. Dovada fiind Confesiunea adolescentei. Pe de altă parte, ideea de a rămâne marcat după primul act sexual într-atât încât să scrii la cincizeci de ani după mă uimește un pic. Se pare că Annie este recunoscută pentru sinceritatea brutală. Ea însăși recunoaște că și-a rezolvat traumele în scris. Dar pentru mine asta denotă în primul rând răul pe care-l face imposibilitatea de a beneficia de ajutor și suport psihologic la momentul potrivit. Dincolo de metehnele femeilor libere, de ce cineva ar trebui să gândească atât de mult despre o greșeală care nu face rău altcuiva?! Sau și mai exagerat, să te îndrăgostești de prima persoană cu care faci sex grăbit?! Annie poartă marca fetei de la țară, lăsată pradă masculului alfa într-o tabără de vacanță. Incompatibilitatea mea cu stilul ăsta de parenting a reieșit din multe postări. Și o spun din nou pentru că trăim vremurile în care lipsa conexiunii corespunzătoare cu copiii conduce la drame pe care le putem evita. Iar dacă multe din problemele anilor 58 s-au rezolvat, chestiunea lipsei parentingului inadecvat sau insuficient s-a exacerbat.

Trauma Anniei vine dintr-un amestec de eliberare de prejudecăți, inadecvare socială nefiind suficient de emancipată și de statutul economic. Le reiau împreună pentru că le leg de familie și de părinți în primul rând.

Totul este relativ. Dacă franțuzoaicelor le era greu, cum rămâne cu femeile de cealaltă parte a cortinei? Prietena R se urcă într-un DS în 1971 până la urmă. Româncelor acelor vremuri le erau imposibile ieșirile în alte țări. Iar accesul la cărți și filozofii variate putea fi pedepsit. Ca personalitate cred i-a luat ceva lui Annie să aleagă să vadă privilegiul pe care-l are de a-și trăi viața în Franța. Sunt curios dacă mi se va infirma ceea ce tocmai am scris și cu celelate cărți pe care nu le-am citit încă. A nu se înțelege că-i neg trauma. Din contră, respect pur și simplu suferința celorlalți. Nu am trăit eu și nici n-ar trebui să am vreun drept de critică. Când omul spune că suferă... atunci suferă. Mă întreb doar dacă lumea de pe atunci nu vedea pădurea de copaci la nivelul cel mai intim, emoțional. A fost suficient să conștientizeze că se poate altfel, că poate să nu ducă o viață de obiect sexual sau de abuz și asta s-a întâmplat.

Aparent nu s-a exercitat nicio forță exterioară asupra ei de îndată ce a decis să fie într-un fel, să existe altfel. Poate că asta-i lecția cea mai importantă când vine vorba despre educație de orice fel, fie ea civică sau sexuală. Legea și pedepsele nu sunt suficiente. Trebuie ca individul să poată interioriza modul în care legea îi poate aduce avantaje, modul în care legea te poate încătușa sau dezlega. Dau un exemplu care n-are nicio legătură cu cartea. Că o persoană trebuie să-și dea consimțământul înaintea actului sexual cred că s-a scris în legile multor țări. Să poți să recunoști că ești în pericol de viol și cum să reacționezi devreme fără să te lași dus(ă) de val este o altă poveste. Să poți raporta repede. Să poți opri din timp un proces insuficient de satisfăcător sau cu eventuale consecințe nedorite (ca o sarcină) când și ție-ți iau hormonii razna. Pe scurt, să poți ca evita regretul de după. Mai abstract, să poți tăia din scurt semnele care nu-s la locul lor înaintea unei drame care se anunță poate peste câteva minute, ore sau zile. Annie spune că în niciun caz nu se poate vorbi des#ziua5o#vacanțc#carten#cititarimul său act sexual. I s-a descătușat propria energie sexuală specifică vârstei. Dar modul în care s-au derulat lucrurile a fost departe de orice ideal. De aici și jumătate din trauma ei pe care și-o dorea repetată pentru că a continuat să tănjească după reluarea acelui moment. L-a căutat și vrut din nou și din nou pe acel domn H.

Mă bucur că nu mai trăim vremurile alea.

#ziua5 #vacanță #carte #citit #vară ... See MoreSee Less