Aterizasem pe aeroportul Changi și am luat taxiul să plec la hotel. Ca de fiecare dată, încercam să discut cu șoferul și să văd cum își descrie acesta viața la el în țară. Spre deosebire de ultimul șofer, care m-a dus înapoi către aeroport și care mi-a vorbit doar despre cât poate fi de scump sexul în Singapore dându-mi chiar și o listă ordonată de prețuri pentru doamnele din Malaezia, Vietnam, Indonezia și Thailanda, cu acest prim șofer am discutat multe chestii interesante.
Printre altele, un lucru m-a mirat destul de tare: ura votul. Iar după el, în statele totalitariste, lumea merge la vot din obligație, nu pentru că așa este mai bine sau pentru că așa cred ei că ar influența vreo schimbare. Ești obligat să mergi la vot, pentru că altfel este un semn de dispreț. Primești amendă, ești interogat și riști chiar să-ți pierzi drepturile de cetățean.
Niciodată nu m-am gândit la vot într-un asemenea fel. Poate că oamenii nu se așteaptă neapărat de la un sistem democratic să voteze, ci să poată opta dacă votează sau nu. Exact ca în libertatea de exprimare care implică și dreptul de a nu vorbi. Ar mai fi fost această libertate posibilă dacă dreptul de a vorbi s-ar fi transformat în obligația de a vorbi?
Deja nu eram de acord cu insultele aduse celor care nu se prezintă la vot, de parcă după ce au fost făcuți în toate felurile, aceștia vor fi motivați să fugă la urne, și să mai și aleagă aceleași persoane promovate de cei care i-au ofensat. Acum sunt convins că în niciun caz nu vom susține democrația forțând oamenii să meargă la vot.
Gânduri despre dreptul la vot
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2571 ori