2018 este anul în care Akihito, împăratul Japoniei, va abdica. Retragerea de pe poziții înalte, s-a mai întâmplat și la case mai mari. Și spun mai mari pentru că Akihito are atribuții politice foarte limitate spre deosebire de un Fidel Castro, de exemplu, retras în 2008. Citind The economist – The world in 2018, mi-am pus întrebarea și eu: de ce nu pot fi mai mulți lideri ca Akihito? Așa cum au mai făcut-o și alții ca Nelson Mandela al Republicii Sud-Africane, Papa Benedict XVI, John Key al Noii-Zeelande sau Hovik Argami Abrahamyan al Armeniei. Ce-i deosebește pe ei de Bashar al-Assad al Siriei, Kim Jong-un al Coreei de Nord sau recent împinsul Robert Mugabe al Republicii Zimbabwe?
Deși Akihito se retrage din motive medicale, există zvonuri că i-a ajuns. Pur și simplu, n-ar mai fi de el împărăția, și vrea să facă loc succesorului. Alții, ca John Key, se retrag pentru ca viața să-și reia cursul tradițional în echilibrul familiei. Bineînțeles, lista cu oamenii care nu vor să plece este cu mult mai lungă, iar în prag de alegeri la Moscova, aș relua lecțiile istoriei afirmând cu tărie că liderii nu devin mai buni în cel de-al doilea deceniu al domniei lor. Performanța scade, iar popularitatea, la fel.
Să fie oare la fel și în afaceri?! Nu neapărat. Nici măcar nu sunt foarte sigur că afirmația de mai sus despre performanță este adevărată, neelaborând un studiu adecvat în acest sens. Doar mi-am iterat câțiva lideri prin minte, să verific, fiind profund influențat de The Economist.
Cred că atunci când liderii companiilor nu-și părăsesc pozițiile de conducere din egoism, consecințele ar trebui să apară mult mai rapid – de obicei, negative. În primul rând, pentru că într-o economie de piață liberă, vorbim despre companii ca de sisteme naturale deschise. O Republică Cameroon condusă de Paul Biya, nu putea fi ștearsă imediat de pe hartă. Compania ta, da! Și nici nu poți să-ți omori competiția sau asupri oamenii așa cum o făceau Stalin sau Mao. Sau să creezi conflicte înghețate pentru a-l împiedica pe celălalt să ți-o ia înainte (aluzie la Crimeea).
Simt că schimbarea liderului poate fi favorabilă prosperității și că, indiferent de cât de buni suntem, vine o vreme când ar fi mai bine să plecăm. Nu pot să spun dacă plecarea este bună la un an, la patru, la zece sau la douăzeci. Fiecare trebuie să-și anticipeze reperul care să-i indice momentul. Dacă nu facem schimbarea pentru noi, măcar pentru ceilalți.
Amintirea ta de lider
Și-acum, exercițiul despre care-ți vorbeam în titlu: amintirea ta de lider. Răspunde-ți la următoarele întrebări (sincer):
- Dacă ar fi să-ți întrebi echipa, fără posibilitatea vreunei repercursiuni, cu cine aduce mai mult stilul tău de management: cu Nelson Mandela cu Stalin sau cu Bashar al-Assad? Îți poți alege și propriul lider care ți se potrivește mai mult (nu trebuie să-ți placă neapărat de acel lider).
- De care dintre ei îți place mai mult cum este păstrat în amintirea colectivă?
- Tu cum vrei să-și aducă aminte de tine echipa ta?
Sfârșit!
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1462 ori