Vi s-a întâmplat vreodată ca după eforturi mari să ajungeți la concluzia că trebuie s-o luați de la capăt? Ați ales o tehnologie care se pare că răspunde foarte greu la totalitatea cerințelor, un proces care îngreunează livrările, un algoritm care nu răspunde întocmai nevoilor exprimate. Asta înseamnă înainte de toate că ați învățat.
De mic copil simțeam că nu contează atât de mult ce știu, ci cât de repede voi învăța lucruri noi. Cu alte cuvinte, în cât timp mă voi adapta. Am căutat să intru într-un domeniu unde conta deșteptăciunea, în IT, dar unde cel mai adesea era apreciat cât de repede învățam lucruri noi și rezolvam probleme. Ceea ce numeam eu rezolvarea unei probleme se baza pe învățarea empirică. Însă adevăratele fructe ale învățării le-am cules abia după organizarea, integrarea și explicitarea învățăturilor empirice, fără de care crearea unui nou sistem sau produs software se poate lăsa cu deficiențe majore. Cu alte cuvinte, ai șanse mult mai mari să faci un produs nou și de calitate citind și o carte, însă fără experiența anterioară, din care să-ți fi tras învățămintele și să te fi corectat de fiecare dată când a fost nevoie, șansele de reușită scad considerabil.
Cred că toate echipele au întâlnit situații în care niciunul din dezvoltatori nu știa să dezvolte o anumită cerință. Soluțiile au fost diverse, dar de departe cele mai bune au fost atunci când echipa singură a decis că trebuie să studieze și să-și asume acele părți ale proiectului. IT-ul nu este nici mai mult, nici mai puțin decât un instrument în dezvoltarea celorlaltor domenii. Prin software putem simula reacții nucleare fără să le creăm, programăm de la roboți medicali până la banalele cumpărături online, ș.a.m.d., acoperind o gamă prea mare de cunoștințe pe care un singur om să le stăpânească. Câți programatori știu oare cum se face o intervenție chirurgicală? Deși toată lumea este de acord că ar fi indicat ca programatorii să înțeleagă și acest aspect înainte să se apuce de programarea unui robot. Din păcate, managerii și clienții din IT-ul românesc, continuă paradoxal să desconsidere învățarea ca ADN-ul dezvoltării software. Și susțin afirmația de mai sus observând omiterea inconștientă a programelor adecvate de dezvoltare personală.
Ce contează cel mai mult pentru o firmă:
- să li se dea mură-n gură angajaților, informație cu informație?
- sau să-i învățăm să se redescopere, și să-și regăsească interesul de a învăța singuri?
Dacă prima variantă este rezolvată de obicei prin cursuri, a doua este definită de acompaniere și coaching. Lipsa coaching-ului din companiile de IT românești este astăzi o problemă gravă și explică, din punctul meu de vedere, absența celor mai bune practici de inginerie din domeniu.
Gânduri despre învățarea în IT
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2651 ori