Imediat se fac două săptămâni de când avem imprimantă 3D, o investiție foarte bună pentru noi ca familie, în special pentru copii. Am învățat deja suficiet de multe încât să scriu un articol. Mă gândesc că poate fi util și altor amatori la început de drum.
Modelul pe care l-am cumpărat este 3D FLASHFORGE Adventurer 4. Nevoile noastre au fost:
- Pornește și imprimă
- Suport PETG
- Silențioasă
- Precizie rezonabilă
- USB și Wifi
- Nu prea mare nici prea mică
- Viteză rezonabilă
- Să poată imprima:
- În primul rând: busturi, figurine și obiecte jucării care să le permită copiilor să-și extindă jocurile
- În al doilea rând: părți de o altă imprimantă 3D să ne putem construi una de la zero
Misiunea pe termen lung
De la criteriile de mai sus am pornit. Noțiuni ca PETG nu-mi erau cunoscute. Mi-am dat seama abia după ce am scris. Visul nostru era să reciclăm plastic. Fie plasticul nostru sau să cumpărăm fir din plastic reciclat. Care-i scopul să ne luăm imprimantă 3D dacă tot ceea ce am face este să eliberăm și mai mult plastic în natură? De aici și misiunea pe termen lung. Să putem recicla o bună parte din plasticul pe care-l folosim. Sticlele de plastic ar fi prima sursă de reciclat în acest sens.
Ce-și imaginau copiii de la o imprimantă 3D?
Să-și imprime jucării. Figurine în special. Să creeze obiecte 3D de ținut în mână, suport pentru alte obiecte sau de jucat direct cu ele.
Se pare că funcționează. Un dragonel ales de Corneluș este dovada clară. Ne-a plăcut atât de mult că ne-am mai făcut unul. Deci, copiii sunt încă entuziasmați de imprimantă, de ceea ce pot face cu ea și de ceea ce ar putea face în viitor.
Ce-mi imaginam eu?
Că le va plăcea atât de mult să-și creeze propriile jucării încât vor deveni niște mici ingineri-artizani foarte preocupați de meșteșugărie. Eventual, pentru că tot i-am văzut cu mici instalații electrice, să-și extindă ceea ce pot face cu circuite la produse fizice.
Se pare că am simțit bine. Astăzi Dariusici a stat aproape două ore să pilească două figurine (ca aici). Un bebe-yoda și un alien. Înainte de culcare mi-a adus aminte de opțiunile de vopsit. Nu facem încă. N-avem materialele și n-am făcut niciodată până acum. Entuziasmul e mare și va dăinui o perioadă fără să mai adăugăm ceva nou. Bucurie prin muncă, de la sine.
Ce ne imaginam ca părinți?
Vrem să ne vedem copiii conectați la tehnologie. Cu viziune modernă despre muncă și abilitățile necesare în viitor. De-o manieră sau alta, le-am pus la dispoziția copiilor instrumentele de care au nevoie să se dezvolte multilateral, atât pentru un viitor hipercompetitiv, cât și pentru un viitor fără muncă. Copiii noștri sunt familiari cu PC-ul, sunt inițiați în programare, știință, fizică și chimie (pentru vârsta lor, nimic exagerat). Scopul nu este să ajungă mai buni, cei mai buni, sau buni în ceva anume. Ci să explorereze și să se bucure de posibilitățile existente. Filozofia este specifică cărții Range. Nu căutăm hiperspecializarea, nu la vârsta asta cel puțin, ci mai degrabă cunoștințe generale, să exploreze.
În familie, imprimanta 3D fusese doar o chestiune „uau” despre care am vorbit de multe ori. Ca părinți, cochetăm cu ideea de mai bine de trei ani, dar niciodată n-am avansat serios de teama prea multor opțiuni. Și așa nu avem timp. Și așa nu au timp. Cât să mai adăugăm?! De ce?! Am mai văzut câte un video, am citit o revistă, ne-am imprimat câteva obiecte prin parcurile de discacții pe acolo pe unde am fost…Suficient încât să vedem sclipirea din ochii copiilor de fiecare dată când se minunau la procesul în sine sau la câte un obiect nou.
Ce ne-a împiedicat să facem mai repede?
Convingerea noastră este că ar trebui să întârziem noile cumpărături cât mai mult. Să nu ne dăm la inițiative noi imediat. Dezechilibrul din Range ar veni când sunt prea multe lucruri de încercat. Să nu prinzi gustul la nimic.
Ne preocupa ideea unor activități care să vină în detrimentul mediului. Este vorba de plastic. Cât de bine facem cu o imprimantă 3D? Ce anume încurajăm? Ce putem face să fie un impact pozitiv până la urmă?
Încet-încet ne-am răspuns la majoritatea întrebărilor. Venise momentul să mergem mai departe.
Achiziția de cunoștințe
Reiese din criteriile de mai sus că nivelul meu de înțelegere era superficial în momentul alegerii imprimantei. Eram începător. Urma să plătim prețul pentru începători. Normal. Nu aveam pretenția să devin expert în imprimante 3D fără să fi pus eu mâna înainte. Iar cunoștințele mele despre învățare în general îmi dădeau o direcție de maturitate.
Modelul meu preferat de achiziție de cunoștințe este Dreyfus. L-am folosit în industria IT, cu profesioniști în IT, de mai bine de zece ani. Este un model care ne-ar călăuzi spre experți în imprimarea 3D, ambiție irelevantă la momentul de față. Însă un model bun atunci când îmi voi acompania copiii. Fără un astfel de model pot acționa destul de stângaci. Scopul nu este să-i frustrez prin încercările mele de a-i ajuta. Ar trebui nu doar să reușească în imprimarea 3D cu mine, ci în dificultățile vieții în general. Imprimarea 3D este doar tema momentului. Ceea ce presupune că voi lucra metodic, ca în orice situație de achiziție de cunoștințe. Aici modelul este util. În funcție de unde se află cineva ca achiziție de cunoștințe, acompaniezi diferit. Este atât de simplu.
Novice
Și totuși, alegerea unei imprimante m-a forțat să înțeleg un minim de lucruri. Să explorez trei furnizori. Să citesc o revistă despre imprimarea 3D și să trec prin procesul teoretic ca să înțeleg ansamblul de sarcini necesare creării unui produs ideal.
- 360° studiu teoretic despre imprimarea 3D
- să pot transforma nevoile mele în specificațiile unei imprimante 3D
- selecția și comanda unei imprimante cu care să pot testa puținul învățat
Pe parcursul procesului am înțeles că mai erau multe chestiuni importante de abordat:
- tipul imprimantei: SLA, FDM, SLS. Însă nu toate erau accesibile sau se încadrau în bugetul meu pentru perimetrul definit mai sus. Am ales FDM.
- grosimea stratului de imprimate: 0.4mm (suficient pentru noi)
- precizia: +/- 0.01mm (suficient pentru noi)
- viteza de imprimare: nu prea știam să aleg. de la 10 la 150mm/s. Pot să spun că pare convenabil. Anumite piese detaliate mi-ar fi plăcut să iasă mai repede. Dar am putut aștepta fără mari dificultăți. Thanos a durat 23 de ore. Iar în medie, obiectele pe care le-am printat sunt undeva la două ore, până în trei ore de așteptat per obiect. Am avut și la o oră, dar nimic să ne fi plăcut și să fi așteptat sub o oră.
- temperatura de extrudare: încă nu-mi dau seama ce e bine și ce nu, ce impact va avea o temperatură mai scăzută sau mai ridicată. Pot doar bănui. 265°-240°.
- fișiere: Am afalt că majoritatea fișierelor 3D sunt STL. Asta mă interesa într-un final. Varietatea fișierelor posibile este evident mult mai mare.
- filtru și purificator de aer: HEPA13 pentru retenția particulelor fine. Părea și încă pare că este deja foarte bine.
- să poată continua procesul în cazul unei întreruperi: de curent sau lipsă de filament
- să fie imprimantă închisă (să nu trebuiască să izolăm noi)
- mediu de lucru: 15°-30° temperatura externă
Modelul 3D FLASHFORGE Adventurer 4 mai are câteva caracteristici interesante, deși nu mi se par importante (nu le folosesc încă):
- cameră HD
- conexiune cloud (diverse storage-uri cu specificații încă necunoscute mie)
- hotspot
- software de print (deși pe windows era deja print3d și mă așteptam să funcționeze pentru începători)
- suport Windows (sistemul de operare pe care-l avem acasă)
- ecran tactil
- …
Din punctul de vedere al misiunii, la starea de novice am învățat ce înseamnă PETG. Am căutat mașini de reciclat plastic, în special cum se transformă o sticlă de plastic în fir pentru imprimanta noastră. Cu cunoștințele pe care le am acum se pare că am putea să ne și facem propria mașină de reciclat sau să cumpărăm ceva gata făcut. Prima opțiune pune presiune pe timpul pe care-l avem. Reușim oare?! Cea de-a doua nu ușurează considerabil buzunarele. O alegere pe care n-am făcut-o încă.
Începător avansat
Mai toate imprimantele par foarte tehnice la o primă privire. Trebuie să le calibrezi. Să faci configurările de bază. Ar trebui să fii un fel de expert înainte de prima experiență. De asta am vrut ceva cât se poate de non-tehnic.
Ce putem face ca începători avansați?
- Să fim consumatori eficienți
- Să putem imprima singuri obiecte simple. Făcute de alte persoane. Să ne facem mână.
- Nu ne creăm obiectele noi. Alegem din ceea ce este disponibil pe interent. Dacă se poate, modele gratuite într-o primă etapă pentru că nu prea știm ce cumpărăm.
- Să transmit cunoștințele mele copiilor
- puținele cunoștințe teoretice pe care le-am dobândit în procesul de selecție
- să prezint ansamblul de pași, ce putem face și în ce etape
- să-i implic în alegerea modelelor de imprimat
- să facem primele print-uri împreună
- Să înțelegem cu toții pașii necesari imprimării unui obiect 3D
- Să înțelegem limitele imprimării implicite 3D
- să-și poată da seama și singuri copiii dacă un obiect va fi greu de imprimat, dacă necesită prelucrare sau o abordare specifică la pregătirea imprimării sau nu
- să înțeleagă singuri copiii ce obiecte trebuie prelucrate mai departe pentru că așa decid ei, pentru că sunt nemulțumiți de printul original
- să cunoaștem ceea ce nu se poate face, eventual ceea ce aparent se poate face dar nu și cu imprimanta noastră
- Să facem obiecte care să ne fie deja utile
- niciun proiect prea abstract, prea detaliat pentru nivelul nostru ca să nu ne descurajeze
- Să testăm tehnicile de bază care să ne ajute să facem obiecte la fel de faine ca cele pe care le-am cumpăra
- să testăm filamente diferite
- să înțelegem diversele moduri de a imprima pentru o imprimare reușită
- să punem în practică problemele cunoscute(teoretic) : aderența piesei și necesitatea suporților
- să facem unul-două produs(e) cap-coadă: de la imprimat, la prelucrat și vopsit
Competent
Ca să ajungem competenți în a imprima 3D avem nevoie
- să ne putem menține și repara imprimanta. Ne-ar permite să înțelegem ciclul de viață complet al unei imprimante.
- să evaluăm o gamă suficient de mare de plastic testat încât să avem furnizori preferați și să putem discrimina ușor între avantaje și inconveniente
- să ne putem face propria imprimantă 3D de la zero (se pare că deși e de muncă, se poate, există proiecte gata-făcute, doar pași de urmat) ceea ce ne-ar permite să înțelegem mai toate dedesubpturile imprimării 3D FDM
- să stăpânim suficient de bine un program de proiectat 3D și să ne fi făcut câteva obiecte-figurine destul de avansate pe care le-am trecut prin toți pașii: imprimat, procesarea de după/corecții și vopsit
- Să cunoaștem pașii următori:
- ce imprimantă urmează să ne luăm ca să învățăm și mai multe, să putem face obiecte și mai faine?
- ce obiecte noi, mai sofisticate am putea să facem? ceva ce nu este evident încă. O oarecare unicitate
- ce nou tip de imprimare urmează să testăm?
- să explorăm opțiuni de proces
- imprimare paralelă de părți pentru un timp optim de imprimare
- me reciclăm piesele greșite, plasticul inutilizabil și pet-urile
- …
Ați înțeles corect. Competent în imprimarea FDM.
Concluzie
S-ar putea ca imprimanta 3D să fi fost decizia care va marca anul 2023 cel mai mult. Deja ne ocupă gândurile, începe să devină o pasiun și ne face să visăm. Nu știu dacă mai poate fi util cuiva ceea ce am scris mai sus. Nici măcar dacă voi mai reveni pe subiect pe blog. Timpul s-ar putea să-și spună cuvântul și să nu mă ajute scriu atât de mult pe cât aș vrea, așa cum m-a împiedicat în ultimii ani.
Pentru cine vrea să-și facă primii pași în imprimarea 3D, sper ca articolul să-i fie util. Pentru cititorii răbdători care încă mai ajung la mine pe blog, cu asta ne ocupăm mai nou. Pentru părinții interesați de chestiuni faine educative, ați ajuns bine. Imprimanta 3D este un super subiect. Pentru cei interesați de educație, modelul Dreyfus pe care l-am adăugat mai jos v-ar putea fi de folos (sau din articolul ăsta).
Până la următorul articol, uitați cu ce mă ocup:
Anexă Dreyfus – Un model general
| Novice | Începător avansat | Competent | Versat | Expert | |
| Descriere | – Cunoaște în mare parte doar teorie – Are experiență limitată – Are nevoie de suport | – Are experiență practică relevantă – Știe să reacționeze diferit în funcție de context – Gestionează situațiile autonom – Ar putea avea nevoie de suport ca să obțină rezultate excelente în situații provocatoare | – Gestionează autonom toate situațiile bazându-se pe propria experiență – Își asumă responsabilitatea pentru propriile decizii | – Autonom – Creează noi lecții de învățare bazându-se pe cunoașterea existentă – Începe să aibă recunoaștere în comunitatea de profesioniști (în afara organizației în care lucrează) – Livrează cu succes consultanță plătită | – Vede ceea ce poate fi făcut și cum să fie făcut – Poate lua decizii de finețe, mult mai subtile comparat cu Versatul – Versații încă pot greși, experții aproape că merg mereu la sigur |
| Cunoștințe | – Cunoaște majoritatea regulilor și le urmărește | – Identifică sursele favorite de cunoștințe (dar este limitat la câteva din ele) | – Deschis la surse suficient de variate de cunoștințe – Nu prea creează cunoștințe noi, mai mult (re)folosește din cunoașterea existentă | – Accesează o varietate largă de surse – Creează conținut din propria experiență | – Se ține mereu la curent cu noutățile deși o bună parte din noutăți vine de el expertul însuși |
| Experiență | – Una sau două încercări | – Puține oportunități de practică – Puține experiențe | – Mai multe experiențe relevante și suficient de consistente | – Mai multe experiențe relevante și suficient de variate și de consistente – A experimentat dincolo de ceea ce este considerat tipic/„majoritatea cazurilor” | – înțelege aspectele subiacente, chestiuni rarem cunoscute de o mână de oameni – probabil a și contribuit sau cocreat tehnologia sau aria de competență – aparent nu e nimic ce n-a făcut până acum |
| Context | – Nu acționează diferit în contexte diferite | – Reacționează diferit la diverse situații | – Reacționează diferit la diverse situații – Prioritizează eficient – Are o abordare analitică solidă – Abilitate încă limitată de a amesteca intuiția cu logica – Are o strategie pe termen lung | – Își folosește intuiția pentru a gestiona situații complexe de-o manieră holistică cu perspectivă largă | – Găsește natural echilibrul între situație și ceea ce trebuie făcut, în mare parte pe intuiție |
| Autonomie | – Are nevoie de suport continuu | – Autonomie parțială – Are nevoie de suport frecvent -Rata de succes este sub medie | – 100% Autonom – Apreciază și caută suport de la alții pentru a-și lărgi perspectivele – Se simte responsabil pentru deciziile luate | – Îi poate ajuta pe ceilalți să devină autonomi | – Independent |
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 827 ori