Să lucrezi printre IT-iști este o binecuvântare. Au multe nevoi satisfăcute și arareori se pune problema unor frustrări psihologice (Abraham Harold Maslow: foamete). Din contră, urmează să suprageneralizez* considerabil, segmentul de privilegiați** dispune de o protecție socială numită „încăpățânare”. Pentru programatori totul este binar. Până și codul pe care-l scriu sub infinite forme ajunge tot 0 sau 1 la un moment dat. Nu prea mai știm când și de ce, dar așa trebuie să se întâmple 😛 – un fel de mit galactic.
Dacă discuți cu IT-iștii despre socialism…sau mai bine spus, despre ajutoare sociale, vei afla imediat că oamenii trebuie să muncească și să-și merite dreptul la bani. Nu muncești? Ai 0 bani. Muncești? ai bani. Specificațiile trebuie să fie complete. Când ceva nu funcționează conform planului (ideal), ai 0 (problemă). Totul este perfect, ai 1. Fără cale de mijloc. Și-asta o spun gândindu-mă la șirul de acompanieri (agile coaching) de care am avut parte și unde gândirea binară era omniprezentă…
Importanța nuanțelor
Eu am învățat însă că până și o maimuță ar putea scrie Hamlet*** apăsând tastele de-o manieră aleatoare dacă are la dispoziție o perioadă suficientă de timp. Chiar dacă probabilitatea este foarte mică, ea nu este nulă. Și oricine a lucrat cu inteligență artificială știe că deciziile sunt luate mutând pragul într-un spectru de valori, de obicei între (0. și 1.) – probabilități. Iar dacă aceste argumente nu sunt suficiente, este bine să știm că în terapiile cognitiv-comportamentale**** perspectivele ameliorării vin întocmai din eliminarea acestei gândiri binare: nu sunt bun de nimic (nicio cale de mijloc), ce prost am fost (nu mai contează că mă refer la un singur moment mărunt din viață), toți îmi vor răul(în niciun caz cineva îmi vrea binele, nu mai e loc de bine), căsătoria este necesară (nu mai există alte posibilități, ești doar căsătorit sau necăsătorit) etc.
Credit – wikipeida https://en.wikipedia.org/wiki/File:Chimpanzee_seated_at_typewriter.jpg
Care-i legătura cu IT-iștii?
Gândirea binară are multe dezavantaje, iar dezvoltarea nuanțelor este critică sănătății mentale și unei oarecare autonomii intelectuale în societate. Dar ce treabă au toate astea cu IT-iștii? Ei bine, IT-iștii se văd adesea schimbarea de care are nevoie societatea. O spunem rar, dar o gândim. Ne-o dorim! Nu prea știm ce să facem. Nu știm când și dacă este bine să mergem la protest. Nu vrem să facem parte din politică, dar nici nu prea avem cu cine să votăm. Știm că nu ne plac ajutoarele sociale, de multe ori religia și…de ce nu?! homosexualii. Ne-ar plăcea să facem ceva, dar acesta este un joc de totul sau nimic, fără pași intermediari – cât ar fi ei de mici și fără cale de mijloc – toți ceilalți care nu sunt de acord cu noi sunt niște idioți.
Nevoia de pregătire
Cu cât se implică mai mulți în viața politică, cu atât este mai bine. Însă politica necesită pregătire. La fel și implicarea în viața civică și garantarea liniștii personale sau a societății. Toate sunt fondate pe înlocuirea acestui reflex de gândire binară cu gândirea nuanțată. Viața în sine necesită nuanțe. De exemplu, unii cred că viața este structurată de noroc sau ghinion. Alți consideră că fiecare-și are viața pe care o merită. Într-un fel, cei cu convingerile bazate pe noroc, și-au exportat responsabilitatea asupra vieții către alții sau altceva, către o entitate superioară, sau vieții în sine, fie ea cu noroc sau nu. Ceilalți și-au asumat întreaga responsabilitate a vieții, ceea ce este prea mult și la fel de neadevărat. Pot găsi ușor contraexemple. Cine s-a născut în Somalia are cu siguranță mai puține șanse de o viață așa cum ne dorim noi față de cineva care s-a născut în Statele Unite. Aici este clar o chestiune de șansă și neșansă. Totodată, te poți naște în New York și să nu muncești, iar societatea să-ți întoarcă spatele, drept urmare, dacă nu ești putred de bogat deja, să ajungi repede fără adăpost, asigurare ș.a.m.d. Deja sunt mult mai multe nuanțe față de câte așteaptă IT-iștii de obicei (cei cu care am avut schimburi mai des despre politică). Cum altfel am putea lua deciziile bune dacă nu reușim să înțelegem aceste nuanțe?! Astăzi nu mai este suficient să iei decizii pe baza doctrinei partidului, ci în baza contextului economico-social. De unde și ideea unui articol despre importanța nuanțelor.
Șansa de a fi european.
În încheiere voi vorbi despre un exemplu personal*****. Bucuria mea de a fi european. Socialistul din mine îmi spune că este incorect pentru omul de rând ca fabrica să se mute din București în Brașov. Nu mi se pare drept nici să-i împiedici pe investitori să se mute unde vor. Până la urmă, de-asta au ajuns din Toulouse la București. Per total, în ciuda neplăcerii dislocării muncii, bine că există posibilitatea pentru unii bucureșteni să se mute în Brașov să-și exerseze munca. Sau oriunde în Uniunea Europeană! Asta mi se pare mai… echitabil. Investitorii pot merge oriunde vor pentru mai mult profit. Asta este și ceea ce-mi doresc pentru omul de rând. Să se poată muta oriunde cineva este gata să-i plătească pentru ceea ce știu. Acum cincisprezece ani, crescut printre fomiști și convins meritocrat, aș fi spus că așa le trebuie celor care au rămas fără muncă și că aș fi plecat și eu ca investitor. Acum șapte ani am trecut în cealaltă extremă. Fir-ar ei să fie de investitori! Astăzi, cred că mai trebuie să lucrăm la drepturile omului de rând să poată acționa și el liber, și să-l susținem în situațiile de criză. Simpla opțiunea de a te muta nu este suficientă. Este nevoie de mecanisme de emigrare și imigrare evoluate…
În fine…Ați prins ideea. Deși gândirea mea poate fi criticată, nu acesta-i scopul. Vreau să scot în evidență nevoia nuanțelor. Nimic****** nu este un permanent rău sau bun.
PS: în ciuda textului sfătos, sunt convins că IT-iștii pot aduce beneficii politicii românești.
*suprageneralizarea este un procedeu, adesea inconștient, de a atribui tuturor o caracteristică observată la o minoritate. Nu toți IT-iștii sunt încăpățânați. Așa mi s-a părut mie mai romantic textul. În special pentru că la mine pe blog nu poți pune comentarii =)).
**privilegiați, un fel de-a spune. În România putem trasa ușor un segment de oameni care se luptă pentru supraviețuire, IT-iștii făcând parte din cei „privelegiați” pentru că au avut șansa unui domeniu prosper, existența domeniului nefiind meritul lor.
***se pare că a existat un experiment în care maimuțele nu au apăsat butoanele aleatoriu, ceea ce demonstrează un nivel de intenție și care schimbă radical ipotezele probabilității.
****nu doar în terapii, ci și în coaching - vezi secțiunea nuanțe din articolul „beneficiile coaching-ului”.
*****nu sunt un exemplu bun pentru că eu nu am intrat în politică. Exemplul rămâne elocvent totuși.
******nimic, folosit aici cu sensul de „prea rar” dar mai dramatic :D.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1057 ori