Acum două luni de zile i-am spus lui Corneluș că vreau să-i dau un test. Nu cred că i-am explicat ce înseamnă și nu-mi aduc aminte să mai fi folosit acest cuvânt cu el. Părea să fi înțeles. I-am spus doar că m-ar ajuta să înțeleg mai bine cum gândește el. A fost de acord. Am căutat textul lui Lawrence Kohlberg și i l-am citit:
În Europa, o femeie era aproape pe moarte din cauza unei forme speciale de cancer. Exista un medicament despre care doctorii credeau că ar putea să o salveze. Era o formă de radiu pe care un farmacist din același oraș o descoperise recent. Medicamentul era scump de făcut, dar farmacistul taxa de 10 ori valoarea care îl costa să facă medicamentul. Plătea 200 de dolari pentru radiu și lua 2000 de dolari pentru o mică doză de medicament. Bărbatul femeii bolnave, Heinz, s-a dus la toată lumea pe care o cunoștea să împrumute banii, dar nu a putut aduna decât vreo 1000 de dolari, sumă care reprezenta jumătate din preț. El i-a spus farmacistului că soția lui murea și l-a rugat să vândă mai ieftin sau să-l lase să plătească mai târziu. Dar acesta a spus: „Nu, eu am descoperit medicamentul și voi face bani cu el”. Heinz a ajuns la disperare și a spart magazinul pentru a fura medicamentul pentru soția lui.
Apoi, întrebat ce crede despre ce a făcut Heinz, Corneluș îmi spune că a greșit. Nu trebuia să fure medicamentul. Probabil că am picat pe gânduri pentru că nu a durat mult timp și Corneluș m-a întrebat și el:
– Dar tu cum ai face?
– Nu există un răspuns ușor la întrebare… Cred că aș fura medicamentul, la fel ca Heinz. Mi se pare mai important să salvez o viață de om, mai ales a unei persoane dragi, decât să respect regulile impuse de societate.
Am simțit că încă se mai gândește în timp ce se apucase să facă altceva.
Mi-am spus în acele momente că voi scrie despre moralitatea copiilor. Timpul mi-a jucat multe feste și n-am reușit. Cred că în fiecare săptămână de atunci m-am întrebat când voi avea timp să mai scriu despre asta.
Astăzi l-am întrebat pe Corneluș dacă vrea să-i mai dau încă un test. Mi-a zis că vrea. I-am citit textul din nou și l-am întrebat ce părere are despre Heinz. Nu știu dacă că uitase discuția noastră de acum două luni.
– Cred că nu aș fura medicamentul.
– Și ai lăsa să moară o persoană dragă ție?
– Păi dacă m-ar prinde poliția, am suferi amândoi.
– Dar dacă nu te-ar putea prinde nimeni? Să spunem că nu există poliție.
– Atunci aș fura medicamentul.
În cartea lui Paul Ekman, De ce mint copiii?, scrie: Kohlberg a intervievat copii de vârste diferite, întrebându-i ce credeau că a fost corect. Nu s-a urmărit felul în care vor rezolva dilemele precum cea a lui Heinz, ci ceea ce gândeau ei cu privire la ceea ce era corect și greșit. Kohlberg a argumentat faptul că judecata copiilor referitoare la moralitate trece printr-o serie de stadii, schimbându-se pe măsura ce cresc (vezi tabelul de mai jos).
Dacă Kohlberg are dreptate, și mulți psihologi sunt de părere că da, părinții ar trebui să fie conștienți de aceste stadii și de cel în care se află copilul lor. Folosirea raționamentului care se bazează pe stadiul la care se află copilul dumneavoastră poate avea un impact mai mare atunci când îi explicați de ce este greșit să minți.
Kohlberg a propus, de asemenea, două stadii ulterioare, bazate pe convingerile personale în principiile etice. Persoana aflată la acest stadiu nu mai este de părere că este întotdeauna corect să te conformezi regulilor, așteptărilor și convențiilor societății. În schimb, definiția a ceea ce este corect se bazează pe acordul mutual și pe principii. Aceste stadii sunt rareori atinse de adolescenți și chiar de majoritatea adulților.
| Vârstă | Ce este corect? | Motivul pentru care să fiu bun | |
|---|---|---|---|
| Stadiul 0 | 4 | Să fie cum vreau eu. Corectitudinea este calea mea. | Să primesc recompense și să evit pedepsele. |
| Stadiul 1 | 5-6 | A face ceea ce ți se spune. Ceea ce îți spun adulții. | Să nu am probleme. |
| Stadiul 2 | 6-8 | Fă-le celorlalți exact ceea ce îți fac și ei. | Eu cu ce mă aleg? |
| Stadiul 3 | 8-12 | A te ridica la nivelul așteptărilor celorlalți. A le face altora pe plac. | Ceilalți să gândească frumos despre mine, astfel încât și eu să pot gândi frumos despre mine. |
| Stadiul 4 | 12+ | Îndeplinirea obligațiilor față de societate. | Menținerea coeziunii societății, a fi un bun cetățean |
Vârstele scrise pentru fiecare stadiu din tabel reprezintă doar puncte de reper. Nu toată lumea ajunge la stadiul 4. Mulți adulți nu trec niciodată de stadiul 2. Chiar și atunci când copiii sau adulții progresează către stadiile 3 sau 4, nu vor gândi mereu în acei termeni. Când au emoții puternice, ei ar putea să se întoarcă la un stadiu anterior.
…
Deși sunt de părere că este folositor pentru părinți să cunoască aceste idei, trebuie să spun că propunerea lui Kohlberg referitoare la stadiile judecății morale a fost criticată sub mai multe aspecte, și anume că ele au în vedere copiii occidentali și bărbații; că ele necesită o educație mai înaltă și un curs de filosofie morală și că ele promovează politica liberă. Criticii spun că Kohlberg prezintă dezvoltarea mult mai fixă și mai ordonată decât este. Alții au argumentat că, deși rezultatele sunt corecte, ele ne spun numai ceea ce spun copiii, nu și ce fac.
Așa este. Kohlberg a avut parte de criticile sale, dar mai puțin contează în acest articol. Important este cum evoluează gândirea morală la copii. Unii experți în dezvoltarea inteligenței emoționale spun că este bine să petrecem cel puțin 20 de minute zilnic cu noi înșine, tocmai pentru a reflecta asupra noastră, asupra interacțiunilor noastre cu ceilalți, dar până la urmă totul se rezumă la ce vom crede că este bine sau rău. Aceste exerciții ne ajută la înlăturarea limitelor date de convingerile pe care le avem, deci să faci pași pe scara moralității. Încă nu am găsit un studiu în acest sens, însă eu cred că cei care citesc cărți în care acest gen de dileme sunt întâlnite frecvent, ajung pe trepte superioare pe scara moralității.
Tot dezvoltarea moralității este și cireașa de pe tort în stimularea autonomiei la copii. Este important pentru ei să-și dezvolte un mecanism conștient prin care să poată lua decizii în situații dificile:
- când să treacă strada pe roșu? poate cuiva îi este rău pe partea cealaltă a drumului.
- când să plece de la ore? poate că se simte amenințat sau nu se simte bine sau pur și simplu simte că ceva rău se va întâmpla.
- când să nu spună ceea ce gândește? mai ales atunci când nu se poate întâmpla nimic bun, nici pentru copil, nici pentru ceilalți.
Și nu în ultimul rând, dezvoltarea moralității este un ingredient esențial în stimularea toleranței față de cei din jur. Văd cât este de important să ni se aducă aminte, nouă, ca adulți, că nu trăim singuri pe planeta aceasta, că nu este meritul nostru că ne-am născut acolo unde ne-am născut și că trebuie să avem grijă și de ceilalți. Pentru că, eu cred, că doar așa ne vom simți cu toții mai în siguranță în casele noastre, în orașele noastre sau pe planeta noastră.
Dezvoltarea moralității la copii
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 5328 ori