Cu greu m-am abținut să nu împroșc cugetele mele despre problemele Ucrainei pe wall-urile amicilor de pe Facebook. Conaționalii provocau la luptă. Unii explicau ce mișto mor ucrainienii pentru libertate, în timp ce alții ne aminteau de lipsa unei noi generații de martiri. Frații rusofobi de peste Prut sărbătoreau revolta împotriva Moscovei, în timp ce prietenii din occident dezbăteau pe teme despre economie, terorism sau un alt război mondial.
Pe scurt, întregul mapamond fierbe de frică, iar politicienii negociază. Încă o bătălie s-a terminat înclinând balanța de partea opoziției, lăsându-mi o portiță să mă exprim într-o atmosferă Online mai puțin tensionată. Și mă întreb:
- Oare este vina celor din trupele Berkut că n-a avut Ianukovici inspirația lui Iliescu de a trimite minerii? Sau norocul manifestanților?
- Oare n-o fi mai interesant să mori cu degetele în beregata lui Ianukovici decât să fii lovit de-un glonț anemic aruncat în mulțimea disperată, sau decât să arunci cu cocteiluri molotov în necunoscuți?
- Și oare nu se vor bucura ucrainienii de aceste momente așa cum o fac și moldovenii după revoluția twitter din 2009? Și acolo au murit parcă niște oameni, nu mai știe nimeni. Cert este că noua clădire a parlamentului a fost reconstruită tot pe spatele poporului. Ce schimbare!
Câtă risipă?! Și vă întreb pe voi, cei care râvniți după o moarte onorabilă, n-ar trebui să fie mai onorabil modul în care trăiești decât modul în care mori?
Ucraina – patria mea! – Găsiți mai multe detalii despre Cornel Fătulescu în categoria despre mine sau la pagina de contact.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2237 ori