După abia trei ore de somn, îmi strâng catrafusele și mă îndrept spre aeroport. Mă aflam pentru a treia oară în acest an la Chișinău și schimbam cu pereții câteva vorbe dulci în cinstea avionului mult prea matinal. În aeroport totul a decurs ca într-un film franțuzesc. Am avut senzația c-am stat o veșnicie până la îmbarcare, și-am adormit cu exact cinci minute înainte de chemare urmând să suport cruntul crivăț, de la ruși, în naveta de până la avion.
Mi-am recuperat destul de rapid bagajul de cală și mi-am comandat un taxi. Șoferul, limbut și hoț de meserie, se apucase recent de taximetrie. Mai precis, după ce s-a întors de la zdup, prietena de-o viață, l-a amenințat că dacă vrea să aibă un copil ar trebui să se cumințească. Lunga lui carieră a pornit de la furat mașini și s-a întins până la infracțiuni cu carduri bancare. Cea din urmă, fiind și cea mai bănoasă dintre toate. Dacă era prins, făcea cel mult șase luni de pușcărie, în timp ce veniturile erau substanțiale și detenția nu se compara cu cea de la noi. Și-a tot făcut intervale scurte în închisori de prin Scoția, în Germania, dar în Olanda nu a fost prins niciodată. Și nici n-ar fi înfundat pușcăria de pe la noi, dacă nu avea parte de niște curioși de la DIICOT Timișoara. Au început să-i asculte apelurile pentru că vorbea mult la telefon. A fost judecat într-un caz cu multe alte persoane pe care nu le văzuse niciodată. Cică unul dintre ei, nevinovat, se chinuie prin tribunalele internaționale să-și revendice trecutul.
Mai are doar 11.000 de euro în bănci și două apartamente, majoritatea banilor fiind cheltuiți în cei 3 ani și jumătate de pușcărie în România – cea mai grea perioadă din viața lui. În închisoarea din Scoția era un pic mai rău decât la hotel. La Jilava i-a venit să se urce pe pereți din prima zi. Și-a tot intentat diverse cazuri prin țară, măcar să-l mute în diferite regiuni, și-a ieșit la muncă cât a putut de des. Câștigă și el și soția cam câte 1.400 de roni pe lună la care se mai adaugă cei 300 de euro, venituri primite din închirierea unuia din apartamente.
E drept că la început nu m-am simțit confortabil, mai ales când nu l-am recunoscut în legitimația de taximetrist, moment în care el îmi povestea despre cum vindea mașini furate prin Chișinău. Cu toate acestea, drumul s-a dovedit a fi mai scurt decât mi-ar fi plăcut mie să fie. Înainte să ies din mașină, l-am întrebat dacă regretă ceva și dacă e mai bine acum. Mi-a zis că ceva teribil i s-a întâmplat înainte să fie prins. Începuse să-i fie frică chiar și de propria-i umbră. Totul cu doar două săptămâni înainte să intre mascații la 5 dimineața peste el. Acum este fericit. A plătit pentru ce a făcut. Vrea doar să muncească și să-și crească copiii alături de soția lui.
Am coborât, și i-am lăsat 10 lei bacșiș.
O călătorie cu emoții – Găsiți mai multe detalii despre Cornel Fătulescu în categoria despre mine sau la pagina de contact.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1809 ori