Ne-am trezit dis-de-dimineață, iar pentru mine, asta însemna mult mai devreme decât orice oră la care urma să mă trezesc în următorii 2 ani. Aveam ceva emoții. Eram într-un autobuz de armată care prelua navetiștii de pe Carpaților, vizavi de Tamiv. Urma să-mi revăd nașii împreună cu frate-miu, în timp ce tata trebuia să meargă la serviciu.
Nu-i înțelegeam. Era o zarvă în tot autobuz de parcă s-ar fi dat liber la salarii. Știau că nu era o zi obișnuită. Mă enervau și mă simțeam un pic stânjenit văzându-l pe taică-miu în cârdășie cu ei.
– Îți place mașina asta? Când faci 18 ani, îți iau și ție una.
Am schițat un zâmbet mut de bucurie,neștiind cum să reacționez. Toată viața a tânjit tata după o mașină, iar mie tocmai mi se propusese una. Știam că nu m-a amăgit niciodată nașul și sigur n-avea de gând s-o facă chiar cu promisiuni greu de uitat.
Frate-miu îmi dă un brânci zicându-mi sec să ne pregătim. Lipsa de somn își spusese cuvântul. Până și-n vis mi-aduceam aminte de vechea făgăduială a nașului și tare mai ardeam de nerăbdare să ajungem odată.
Zăresc unitatea militară pe stânga cum intrăm în Râșnov. Scăpăm de elita transmisioniștilor români și ne căutăm drumul spre nași. Nici acum nu-mi explic cum făceam să ajung la ei, dar reușeam. Și-aș fi ajuns la ei chiar de era să bat din poartă-n poartă. Urmau 5 ore de răsfăț și nu le-aș fi ratat pentru nimic în lume.
La poarta unității militare ne întâmpină un soldat respectuos. Știa că suntem băieții lui tata. Dacă era un lucru ce-mi plăcea la unitate era să bat la dactilograf, iar tata avea o sală plină cu astfel de mașini de scris. Puteam să fac asta ore în șir, dar nu puteam fi lăsați singuri.
Ziua de muncă se încheia, și tata-și făcea turul ciubucurilor prin unitate. Era bun meseriaș și mereu termina lucrurile mai devreme de termen, restul timpului meșterind ceva pentru cineva. Acum aveam ocazia să asist la etapa de control a calității muncii lui. Beneficiarul se înhamă la sania abia reparată urlând vitejește pe scări în jos, lăsând în urmă o puternică miasmă de alcool. Înțelesesem rapid cum se stricase sania.
Prima mea zi de armată – Găsiți mai multe detalii despre Cornel Fătulescu în categoria despre mine sau la pagina de contact.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1798 ori