Atunci când vine vorba despre tranziția către agilitate, cred că una dintre întrebările cel mai des întâlnite este „cum te asiguri că dai niște estimări realiste?”. Lucrez activ în vânzarea proiectelor IT și înțeleg nevoia oricărei persoane (fizice sau juridice) de a cunoaște un preț înainte să scoată banii din portofel. Deci văd interesul unei estimări de buget (ceea ce nu înseamnă implicit estimarea unei liste de cerințe). Însă am ajuns la concluzia că deseori estimările aduc mai multe dezavantaje decât avantaje. Bineînțeles că echipa are nevoie să înțeleagă la ce se înhamă pentru următoarele zile, să-și facă un plan comun și să se sincronizeze și cu alte persoane. Dacă estimările ajută în acest sens, atunci și-au găsit utilitatea.
Discutam recent cu o echipă care estima în puncte relative doar pentru că așa obișnuiseră să facă dintotdeauna. Este vorba despre un start-up, în care și clientul făcea parte din echipa de programatori (un fel de XP artizanal). I-am întrebat la ce-i ajută estimările, iar ei, mirați fiind de cutezanța mea, mi-au spus că așa a fost chiar și în curs (foarte probabil că era vorba de un curs de Scrum). N-am încercat să le schimb punctul de vedere, dar am realizat atât de multe proiecte în firmă, proiecte personale sau la AgileHub fără să fi avut vreodată nevoie de vreo estimare.
Și totuși, spuneam că mi se pare important să cunosc prețul înainte să-mi cumpăr o ciorbă. Dar mi se pare exagerată ideea estimării costurilor de a-mi face propria ciorbă.
Și de aici vine și următoarea întrebare: câte echipe care lucrează în tot soiul de departamente interne estimează doar ca să se alinieze la un proces deși este vorba doar despre ciorba lor? Nu cumva estimările sistematice ajung să fie un indicator de risipă?
Și-am mai observat ceva interesant. Există o confuzie generală între estimare și planificare. După Eric Berne, structurarea timpului este una dintre nevoile fundamentale ale psihicului uman și ne-ar fi practic imposibil să începem dimineața fără să ne gândim la activitățile din timpul zilei. Dar între voi termina activitatea X până la prânz sau voi face activitatea Y înainte de Z, ceea ce este perfect uman, și am estimat că termin activitatea X în Y timp este o mare diferență. Cred că este mai pragmatic și suficient să ne intereseze când vor fi gata lucrurile decât să estimăm cât ar dura. Mai ales atunci când aceste echipe sunt deseori transversale și la intersecția multitudinilor de interese (cu sens de priorități). Am și întâlnit un caz drăguț la o echipă transversală care lucra pe două proiecte în paralel. Mi-au picat ambele estimări pe mână și suma lor aproape că dubla timpul prezent la muncă. Mai merită să ne întrebăm ce încurajează estimările?!
Prezența estimărilor poate fi un indicator de risipă de energie.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1798 ori