Obișnuiesc să mă gândesc atent la responsabilitățile fiecărui rol și la competențele asociate rolului.
Astfel, înainte de interviu, temele mele sunt:
- explicitarea contextului, de ce este nevoie de un nou coleg (sau/și nouă echipă)?!
- perimetrul de responsabilității cu exemple de activități,
- lista cu competențele necesare rolului (hard și soft),
- un plan de recrutare, etapele prin care urmează să trec cu fiecare candidat înainte de un acord,
- un plan de evaluare, cum se potrivește persoana respectivă față de așteptările mele,
- și alte chestiuni contextuale…
Dacă inițiativa recrutării poate porni fără cele de mai sus, nu se poate pune problema să intru în interviu fără temele făcute. Pregătirea este indispensabilă candidatului ca să înțeleagă despre ce vorbim și unde vreau să ajungem împreună în eventualitatea unei colaborări.
Care sunt acei factori decisivi, care să mă facă să-mi doresc să lucrez cu cineva?
Înainte de discuțiile despre angajamentele de orice fel, chiar și de negocierea financiară, îmi concentrez atenția doar asupra următorilor doi factori:
- „Competența” și
- „Căldura”
Mai jos, găsiți regulile de îmbinare a celor doi factori pentru a lua decizia de a continua discuțiile despre colaborare:
Nivel de „competență” | Nivel de „căldură” | Continuăm? |
---|---|---|
suficient | scăzut | Nu continuăm. |
insuficient | crescut | Nu continuăm. |
aproape suficient | crescut | Dacă convenim un parcurs în care să credem amândoi, putem avansa la etapa următoare. |
peste așteptări | crescut | Nu știu cum aș reacționa dacă aș întâlni pe cineva supra-calificat. Nu mi s-a întâmplat niciodată. Recunosc că nici mie nu mi-aș da „peste așteptări”. |
suficient | ridicat | Îmi exprim dorința de a trece la etapa următoare. |
Pentru că nu reușeam să revin către candidați cu un feedback formal în timp util, azi nu mai termin nicio discuție fără a-mi prezenta cu toate detaliile necesare dorința mea de a continua sau nu. Deci, orice interviu se termină cu o concluzie despre distanța dintre cum îl văd eu, cum se vede el/ea și așteptările rolului.
Exemplu de evaluare în urma unui interviu cu un Scrum Master
Competență
Căldură:
Ce înțeleg prin căldură? Care sunt personalitățile cu care îmi place să lucrez?
Prin căldură mă refer la scorul pe care-l obține candidatul pornind de la trăsăturile de caracter Big Five personality traits.
Dimensiune | Ridicat | Scăzut |
---|---|---|
Extraversiune-introversiune | Prietenos, îndrăzneț, vorbăreț, energic, asertiv | Retras, timid, tăcut, rezervat, sfios |
Agreabilitate – ostilitate | Amabil, cooperant, încrezător, generos, protector | Rece, hain, necooperant, suspicios |
Conștiinciozitate – dezinhibiție | De încredere, practic, harnic, organizat, grijuliu | Nestatornic, nepractic, leneș, dezorganizat, neglijent |
Nevrozism – stabilitate emoțională | Încordat, instabil, nemulțumit, iritabil, nesigur | Relaxat, stabil, mulțumit, impreturbabil, sigur |
Deschidere – reticență | Inventiv, curios, reflexiv, creativ | Lipsit de fantezie, lipsit de curiozitate, necugetat, lipsit de creativitate, nesofisticat |
Gânduri ajutătoare:
- Lumea se miră când spun că, pentru mine, rareori contează extraversiune-introversiune. Cât timp este agreabil, conștiincios, stabil emoțional și deschis, mai puțin mă interesează dacă este vorbăreț sau tăcut. Îmi adaptez discursul în funcție de interlocutor și-mi pot schimba la 180 de grade parcursul discuției pentru a nu rata calitățile mai puțin afișate ale introvertiților.
- Puțini candidați excelează la capitolul inteligență emoțională. Cu condiția să nu simt iritabilitate, nesiguranță sau frustrări prea mari, mergem mai departe.
- Conștiinciozitatea reiese ușor din detaliile și precizia cu care candidatul își descrie experiențele și este un factor determinat în autonomie și responsabilitate.
- Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, deschiderea este obligatorie. Tuturor ne este neplăcut să lucrăm cu o persoană care refuză să ia în calcul propunerile celorlalți. Ceea ce n-are nicio treabă cu dezbaterea optimist/realist/pesimist. Spiritul critic este deosebit de benefic. Însă, expunerea oricărui gând, oricum, fără să ținem cont dacă ceilalți sunt pregătiți să primească mesajul pe care urmează să-l transmită.
Exemplu de rezultat
Numele sunt fictive. Cel mai probabil, cu Vasilică Popa aș încerca să continui discuțiile.
Deci, care-s personalitățile cu care-mi place să lucrez?
Îmi place să lucrez cu persoane deschise, agreabile și conștiincioase, bineînțeles, și competente. Și voi face tot posibilul să nu lucrez cu persoane ostile, neglijente,iritabile și nesigure, chiar dacă sunt competente. Micile excepții constau din colaborările punctuale/misiuni de consultanță precise. Anul trecut, pentru că în cazul cel mai fericit am găsit candidați Kanban Master-i evaluați la „aproape suficient”, am făcut și-un experiment. Am mers în extrema recrutării unor persoane deschise, agreabile și conștiincioase, chiar și fără competențele hard necesare. Sunt foarte mulțumit de ambele exerciții și mi-am propus să mai încerc când contextul mi-o va permite.
Personalitățile cu care îmi place să lucrez
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.Acest articol a fost citit de 4103 ori