Tatăl îi spune fetiței că doctorii nu i-au mai dat multe zile de trăit. Fetița-i răspunde zâmbind: - Nu-i nimic, tată. Va avea grijă de mine Dumnezeu, până-ți va veni și ție rândul.*
sursa: http://www.writeopinions.com/bioengineering
Așa putem accepta mai ușor destinul nostru de muritori.
Dar credința nu este singurul mod spre depășirea acestui complex. Noile posibilități Dumnezeiești pe care cea de-a patru revoluție industrială le aduce prin diagnostic precis, preventiv sau în timp real, tratarea bolilor degenerative mintale, descărcarea și încărcarea minții, creșterea speranței de viață sau nemurirea (bioingineria), inteligența artificială, și multe altele, vor permite măcar unora, să-și salveze fiica, dacă nu vor fi chiar obligați prin lege. Vor mai avea aceștia suficientă nevoie de Dumnezeu?!
*Textul de mai sus a fost preluat dintr-un articol care mi-a apărut pe Facebook – nu știu dacă-i reluată dintr-o poveste adevărată sau nu, nu m-am gândit că voi scrie un articol despre asta în acel moment.
Va supraviețui credința noii revoluții industriale?
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1441 ori