În continuarea articolului Înainte de culcare.
Dimineața ne-a trezit Olga. Mai întâi a încercat cu un sms. Noi n-am dat niciun semn de viață. Dormeam ca niște purceluși unul peste altul de-a latul celor două paturi. Apoi sună telefonul. Deschid ochii. Eram bot în botic cu Corneluș. Și el deschide ochii. Am înțeles că eu trebuia să fac ceva să se oprească soneria. Răspund. Atunci am văzut cât era ceasul. Noroc că cineva veghează întotdeauna să ne trezim devreme oriunde ne-am afla.
Am vrut să ne ne boierim luând micul dejun la un restaurant în centru. Am așteptat treizeci de minute pentru două ochiuri, două felii de șuncă prăjite și patru felii de cașcaval. Însă eram pregătit. Toată ziua am cărat după mine întreg arsenalul de activități, cărți, jocuri, carioci, tocmai pentru acest gen de ineficiențe la nivel de proces – defect profesional, nu cred că le-ar fi stricat un curs de Kanban.
Ne-am îndopat bine și-am pornit către Muzeul de Istorie Naturală. Aici surprizele s-au ținut lanț. De la dinozaurii din grădină până la toate speciile de animale expuse, Corneluș n-a zis decât „uau!” și „tati, hai să vezi!”. Înainte să plecăm din Brașov am sunat la muzeu să văd cât de potrivit ar fi turul pentru un copil de cinci ani. Mi s-a spus că n-ar trebui să fie nicio problemă și că un tur durează cam treizeci de minute. Noi am stat o oră doar în prima cameră. Când am ieșit de acolo trecuseră două ore. Nici eu nu mă așteptam să-i placă atât de mult, și-am fost plăcut surprins de calitatea exponatelor. Poate că erau chiar mai bine aranjate și îngrijite decât la Antipa, doar că nu erau la fel de multe.
Ca să fim siguri că totul se leagă la fel de dulce ca într-o poveste, în drum spre Muzeul de Vânătoare, ne-am luat și noi câte o înghețată. Corneluș era lihnit după una și-am mai și auzit de vreo două ori pe lângă noi: „e cea mai bună înghețată!” sau „ce înghețată bună!”. Deja parcă și mie-mi era poftă. Întreb un trecător de unde putem cumpăra miraculoasa înghețată și facem un detur. Zici c-am mâncat chimicale la cornet. Nici Corneluș n-a terminat-o pe toată, deși s-a chinuit.
A urmat Muzeul de Istorie. Era aproape de ora 14:00. Corneluș nu dădea semne de oboseală. Din contră, era plin de energie. O poză cu aniversarea celor 100 de ani de la Războiul Națiunilor ne-a făcut să zăbovim un pic la intrare.
N-am lăsat să se vadă, însă dezamăgirile s-au ținut lanț. De la intrare ni s-a spus că expozițiile legate de marile conflagrații se află într-o altă clădire, una albastră, nu ne-au mai lăsat să facem poze, deși în celelalte muzee n-a fost nicio problemă, ba chiar ne-au încurajat când i-am întrebat, a fost mai scump decât în celelalte,iar la casă am fost întâmpinați cu o acreală greu de închipuit pentru Sibiu. Corneluș a fost o bombonică, s-a plimbat vesel și curios printre exponate. Eu consider totuși că a fost prea mult pentru noi acest ultim muzeu.
Mulțumiți și lihniți, ne-am îndreptat spre masă…
Un weekend la Sibiu – Prima parte. Muzeul de Istorie Naturală. Muzeul Vânătorului. Muzeul de Istorie.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2199 ori