Cu cărți. Adunați în jurul mesei. În familie. La un pahar cu apă. O oră, maxim două. Ieri le-a venit rândul lui Isis, Osiris și Horus. Cred că trecuseră câteva luni de când nu am mai făcut nimic legat de mitologia egipteană. Ne-am adus aminte cât ne displace de Seth și de cât de șocantă este scena în care Horus își decapitează mama (care, ajutată de Ra să revină la viață, îi iartă fiului ei episodul de furie). Au urmat Tezeu și Elena din Troia. Ca să nu facem doar mitologie egipteană? Nu! Copiii își aleg dintr-o mulțime foarte mare de cărți după un algoritm care le rămâne propriu. Drept consecință, astăzi mi s-a cerut să le citesc Iliada și Odiseea. Adică să le citesc la culcare. Nu știu dacă am s-o fac. Am lista mea cu multe cărți în așteptare. Și nu toate cerințele lor își fac loc ușor. Mie-mi plac romanele pentru copii mai moderne. Rareori le citesc clasice. Vor avea timp să și le citească și singuri. Apoi au urmat Regina Margot și Henri IV al Franței. Soț și soție. Pe personajele astea le-am ales eu. În primul rând, pentru că adunarea asta în familie trebuie să ne priască tuturor. Multe cărți despre războaiele religioase mi-au trecut prin mâini în ultimul an. A devenit o pasiune. Iar în al doilea rând, pentru că este destul de greu să înțelegi complexitatea lumii de azi ignorând trecutul (o convingere mai veche de-a mea despre care nu voi vorbi prea mult acum, dar este clar că mă ghidează în multe dintre interacțiuni cu ei). Asta s-a întâmplat ieri.
Cu o zi înainte, am învățat despre Beowulf, vânătorul de monștri specific mitologiei germane și Sigurd cu inelul blestemat din mitologia nordică. Au urmat vrăjitoarele, unde printre Circe, FinFolk sau Baba Cloanța, nu le-am uitat și pe Strigoaica sau pe Rangda. Și-am ajuns la vampiri. De la cum ajungi vampir, cum recunoști un vampir sau cum omori un vampir, la Lilith, primul vampir (la evrei), la Keres, fiica teribilei Nyx, la Dracula, Mercy Brown sau Sava și Arnold Paole, vampirii sârbilor. O adevărată incursiune în mitologii și legende de tot felul. Apoi au urmat Gustave Eiffel și Louis Pasteur. Dariusici a ales cărțile astea. Apropo, știați că turnul Eiffel putea fi numit turnul Boenickhausen? De neînchipuit! Inițial îl chema Boenickhausen-Eiffel. Noroc că a renunțat mai târziu la prima parte din nume. Sau știați că Napoleon al III-lea l-a chemat pe Louis Pasteur să-i salveze viermii de mătase? Fascinant. Iar eu am venit cu cărți despre Richard Inimă de Leu și Saladin. Le-am grupat pentru că au trăit în aceeași perioadă și s-au confruntat. Mai aveam la pachet și pe Eleanor de Aquitania (mama lui Richard) și pe Filip al II-lea al Franței, dar era prea mult pentru noi toți. După câteva ore de alte activități, printre care și o super bătălie între eroi, ne-am adunat iar spre seară pentru istoria școlii, istoria patrulei Franței și Galileo Galilei, despre care putem reține și că a ținut la viață mai mult decât la descoperirile sale sau că a orbit spre finalul vieții pentru că observa soarele cu ochiul liber.
Cu cărți. Adunați în jurul mesei. În familie.
Eșantion din bibliotecă. Înconjurați de cărți.
Îmi este greu de multe ori să-mi dau seama până unde reușesc să le dea sens. Și poate că nici ei nu realizează de ce în jurul lor se perindă atâtea informații. Informații despre care foarte probabil că nu vorbesc des cu prietenii lor. Și totuși, ceea ce facem este important în dezvoltarea lor. Și-mi place că reușim să facem toate astea simțindu-ne bine. Timp de calitate pe care-l petrecem împreună, în familie. În care zâmbim, ne înghesuim unul într-altul, învățăm și ne punem întrebări împreună. Facem conexiuni. Nu volumul de cunoștințe contează. Ci cum se leagă informațiile astea într-o rețea din ce în ce mai cuprinzătoare de evenimente, de noțiuni abstracte sau de personalități pe care le vom derula înainte și înapoi și le vom reinterpreta de-a lungul întregii vieți.
Toate astea pe fondul unei alte convingeri foarte puternice: învățatul nu trebuie să capete caracter excepțional. Ci trebuie să fie frecvent, continuu, regulat, plăcut și, atunci când se poate, să dea senzația că se întâmplă fără efort.
Citește și despre gânduri despre citit și încurajarea copilului să citească.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 667 ori