În articolul lui Stefan Thomke, din HBR, despre care am mai scris în Cele șase mituri ale dezvoltării produsului, ni se spune că utilizarea ridicată a resurselor creează inevitabil cozi de proiecte. Când munca parțial terminată stă în așteptare, până când sistemul va dispune din nou de capacitate, durata globală a proiectului va crește.
…
Chiar și atunci când managerii știu că se creează cozi de așteptare, rareori înțeleg costurile economice ale acestui efect.
…
În producția de software, munca care se cumulează în progres este predominant invizibilă. În procesul de fabricație, cozile de așteptare sunt alcătuite din elemente fizice, iar problema este ușor sesizabilă când inventarul dintr-o fabrică se dublează. Însă nu este cazul în dezvoltarea produselor, unde inventarele sunt alcătuite preponderent din informații (documentația, proceduri de teste și rezultatele execuției acestora, instrucțiuni privind crearea prototipului).
…
La baza concluziilor lui Stefan, referitoare la utilizarea capacității sistemului, se află teoria cozii de așteptare. Această teorie ne permite să facem legătura dintre lungimea cozii de așteptare și utilizarea capacității sistemului.
Teoria cozii de așteptare este o teorie matematică din domeniul probabilităților, care studiază soluționarea optimală a gestiunii cozilor de așteptare. Această teorie este aplicată în centrele de apel, sisteme de producție, bănci, rețele de telecomunicații, servicii internet, transport, spitale, restaurante, etc.
Laurent Morriseau, în cartea sa „Kanban pentru IT”: „Lungimea cozii de așteptare reprezintă numărul de elemente care constituie coada. Graficul ne spune că dacă trecem de la o utilizare de 60% a capacității la 80%, mărimea cozii de așteptare se triplează.Și se cvadruplează trecând de la 70% la 90%. Legătura este exponențială.
…
…
Ceea ce înseamnă că o mică variație de utilizarea sistemului poate avea consecințe importante asupra rezultatelor sale.”
Acesta este doar unul din motivele pentru care încercăm să limităm cantitatea de muncă într-un sistem Kanban, pentru a evita utilizarea ridicată a sistemului. Atunci când un sistem Kanban primește mai multe cereri decât ar putea trata, spunem că sistemul este saturat global:
Când un sistem este saturat global putem încerca:
- Limitarea elementelor constituente sistemului, ca în exemplul de mai sus,
- Creșterea capacității sistemului astfel încât să se poată accepta mai multe cereri,
- Ameliorarea procesului, eliminarea activităților fără sau cu puțină valoarea adăugată (Lean).
Și nu în ultimul rând, poate că ar fi o ocazie bună să investigăm problemele din amonte. Chiar lucrăm într-un sistem de tip trage?
Saturarea globală a sistemului. Atenție la utilizarea capacității! Limitarea cantității de muncă pentru evitarea saturării globale.
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2791 ori