Am mai scris despre limitarea cantității de muncă pentru evitarea saturării globale sau locale a sistemului. Sunt atât de multe motive bune care să descurajeze lucrul pe mai multe activități în paralel…Știința și practica spun un lucru, businessul face altceva.
Săptămâna aceasta am avut patru discuții, în contexte foarte diferite, tocmai despre acest subiect. Toată lumea pare să fie de acord și să înțeleagă cât de ineficienți sunt din cauza multitudinii de proiecte începute, nelivrate, deci din cauza sarcinilor executate în paralel pe termen lung. În același timp, aceleași persoane par să fie prinse într-o capcană: știu că nu este bine ceea ce fac, nu este, nici eficient, nici eficace, și nu-și pot schimba modul de lucru din cauza competiției agresive și a mediului de business din ce în ce mai dinamic.Cel puțin, așa continuă să-și spună ei.
Eu cred că poți porni multe proiecte fără să le termini din multe motive foarte bune, cum ar fi să vrei să experimentezi lucruri noi sau doar să te distrezi trecând de la un proiect la altul. Și nu glumesc, mie personal îmi place să încep proiecte fără să mă gândesc neapărat la vreo utilitate pe termen lung. Doar încerc pentru că mi s-a părut interesant și mă opresc când găsesc altceva și mai interesant. Însă atunci când o fac, o fac pe barba mea, ca pe o investiție personală, dar nu pe banii firmei, valoarea în exemplele date venind de altundeva. Însă, de cele mai multe ori, am văzut proiecte lansate din orgoliu sau de frică, pe cheltuiala organizațiilor în care s-au lansat proiectele: „trebuia să-l pornim”, „a fost un rău necesar”, „n-avem ce să facem”, „nu puteam să fim ultimii”, ș.a.m.d. Câteodată, nici măcar nu se știe de ce s-a pornit încă un proiect. Bineînțeles că dacă acestea ajung să fie livrate, ele pot fi benefice, însă cu așa declanșatori, rareori proiectele sunt finalizate, iar cliclurile de producție sunt foarte lungi.
Regulile sunt simple. Un antreprenor știe că banii pot fi păstrați în rezerve, pentru acțiuni strategice, sau pot fi puși în mișcare, să circule, pentru a aduce și mai mulți bani. Orice efort consumat are potențialul de a transforma cheltuielile, pe care oricum firma le are, în investiție sau în bani pierduți. Fiecare secundă petrecută de cineva în noul proiect înseamnă bani blocați într-o nouă tranzacție de investiție. Investiția încă nu a avut loc, abia atunci când proiectul a fost finalizat putem considera tranzacția încheiată, rămânând să vedem dacă aceasta a meritat sau nu.
La fel ca antreprenorul, managerii și echipele lor sunt acolo să vegheze asupra performanței organizației, și prima lor îndatorire ar trebui să împiedice blocarea banilor, deci lansarea prea multor idei. Munca lor nu se termină atât timp cât în organizație pornesc noi proiecte care nu ajung să fie finalizate, adică tranzacții de investiții blocate.
Lecție despre performanță pentru toți, în special pentru manageri și antreprenori
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1981 ori