În continuarea articolului „Exemple de obstacole în calea ajustării kanban-ului de familie”.
Cred că multă lume n-a văzut utilitatea unui tablou kanban, altfel, am întâlni mult mai des această practică de management vizual în companiile de IT. Beneficiile au fost dezbătute pe larg din mai multe perspective precum comunicare informală, mediu de lucru informativ sau colaborativ, instrumente simple, urmărirea progresului și a îmbunătățirilor, performanța echipei, raportare, transparență, iluzie, trișare, etc. Însă, ideea acelui prim tablou a venit de la necesitatea creării unui obiect de hotar (boundary object) între mine și Corneluș. Ca părinte am anumite nevoi, iar copiii percep lumea și prioritățile complet diferit. În principiu, copiii trăiesc mai mult în prezent decât adulții, și cam tot ce le-ar plăcea să facă este urgent. Închipuie-ți că ai lucra într-un mediu în care urgențele apar des și sunt foarte variate în timp ce tu ești într-o permanentă căutare de timp. Nu că te face să te gândești la cel mai greu serviciu din lume?
Acest obiect de hotar materializat printr-un tablou kanban a devenit mijlocul de comunicare între noi doi:
| Ne-a permis să înțelegem | Descriere |
| același lucru prin activitate. | O activitate e reprezentată de un post-it. Fiecare post-it avea o poză sugestivă. |
| că timpul este limitat. | În zilele lucrătoare, noi nu reușeam niciodată să facem mai mult de două activități înainte de culcare din cauza mesei de seară, băiței și cititului dinaintea somnului. |
| că trebuie să planificăm. | Seara înainte de culcare revizuiam întreg calendarul dacă era nevoie. De fapt, planificam de câte ori Corneluș voia să schimbe ceva, dar țineam cont de limita de post-it-uri permise. |
Nici nu exista noțiunea sau sentimentul de urgență în comunicarea noastră. Acest instrument simplu ne-a calibrat perfect.
Un exemplu de schimbare de priorități
Corneluș avea planificat să ne jucăm cu lego și să facem chimie. Era prost dispus după grădiniță. Se bucură c-am venit acasă. Primul lucru pe care mi-l spune după ce ne îmbrățișăm este că nu vrea să se joace cu lego. Îi răspund că mă interesează ce vrea el să facem împreună. L-am invitat să ne uităm la
- ce activități ne rămân de făcut,
- ce-am zis că facem în acea seară și
- să ne gândim la ce putem schimba.
Mi-a propus să ne jucăm de-a răzbunătorii. Mie mi-era totuna. Jocul de obicei se rezumă la o bătaie cu perne și cred că l-a ajutat să-și consume energia negativă. Schimbarea a fost făcută rapid, fără să ne facă rău, ba mai mult, a fost percepută de amândoi foarte pozitiv.
Despre simplitate în negociere folosind obiecte de hotar
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 2930 ori