Ionel tocmai pleca pentru prima oară imediat după terminarea programului. Discuția de dimineață nu-i dădea pace. Să fie oare adevărat?
-Ionel! îl strigă Vasile din urmă.
-Gata munca?
-Da. A fost suficient pentru azi. Dar tu? Se pare că nimeni nu te-a mai văzut plecând atât de devreme.
-Nu sunt chiar în apele mele.
-De ce? Ce s-a întâmplat?
-Știi, mă tot întreb de câteva zile dacă nu cumva am nimerit greșit în domeniul ăsta. Am senzația că indiferent cât de mult aș munci, tot nu reușesc să duc lucrurile la bun sfârșit. Nimic nu se termină, de parcă trăiesc aceeași zi la înfinit. Puteam să-mi continui studiile și să lucrez într-un laborator de cercetare. Iar gândesc negativ, nu-i așa?
-Da, dar pentru moment nu contează atât de mult. Ai văzut filmul „Dincolo de uși”?
-Nu, nu prea mă uit la filme. N-am timp.
-Nici eu nu prea mă uit la filme, însă despre filmul ăsta am citit într-o carte de psihologie, și m-am gândit că merită văzut. Filmul este despre o tipă, Helen. Într-o dimineață, după ce a fost concediată, pleacă mai devreme acasă. Din acest moment se desprind două fire de acțiune în două universuri paralele. În primul univers ea prinde metroul, ajunge acasă și-și găsește soțul în pat cu amanta. În cea de-a doua realitate, ratează metroul, și din cauza unei defecțiuni pe linie este nevoită să caute un alt mijloc de transport. Între timp este jefuită și lovită la cap, motiv pentru care trece și pe la spital. Deci, nu află de infidelitatea partenerului.
-Ce scenariu! Și cum se termină filmul?
-Te las să te uiți la el și sper să te gândești ulterior la întrebările de forma „dacă (n-)aș fi făcut/fost … (n-)aș vi avut/(nu) eram/…”. N-are niciun sens să-ți risipești energia gândindu-te la ce s-ar fi putut întâmpla dacă ai fi făcut altfel. Nu-i nicio problemă să privești retrospectiv, dar nu pica în capcana creării unei noi realități, în care totul s-ar fi întâmplat conform viselor tale. Deciziile noastre sunt influențate de mentalitatea noastră și de contextul în care ne aflăm. Este normal ca după trecerea timpului mentalitatea și contextul să se schimbe și să ne treacă prin cap c-am fi putut face diferit.
-Și totuși, mi-e greu să-mi las viața în mâna unor întâmplări atât de mărunte. Pierderea metroului…
-Nici nu este bine. Poți învăța să folosești aceste întâmplări în avantajul tău și să mergi cu ele înainte, exact așa cum folosesc surferii valurile. Totuși, este preferabil să te obișnuiești mai întâi cu apa.
Dacă aș fi făcut…eram acum…
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1321 ori