Jeff Sutherland, ai reușit! M-ai inspirat în această dimineața. Niciodată nu mi-am pus întrebarea: ce-o să fac cu atât de mult timp? chiar mi se pare ciudată în dinamica vremurilor noastre. Și nici nu știam că Jeff, a avut și-o carieră militară, darămite să fi fost pilot în luptele din Vietnam. Și prima mea experiență cu Scrum are legături puternice cu Vietnamul! Înregistrarea de mai jos este povestea de viață a lui Jeff, o istorie a Scrum-ului și a mișcării agile în lume. Vă las să vedeți și voi înregistrarea și sper să auzim și noi în următorii 10 ani de Scrum în școlile din România!
Vizualizarea muncii
După cum spunea și Jeff în introducere, prezentarea de mai jos este despre viață, libertate și căutarea fericirii, un mare vis american adesea nerealizat. O poveste care începe în ultimul an al lui Jeff la academia West Point, când devenise ofițerul responsabil cu instruirea companiei L2. L2, era cunoscută pentru problemele sale cu mărșăluitul pe câmpul de parada de 100 de ani și încerca de decenii să devină mai bună, să mărșăluiască mai mult, să se antreneze mai mult. Jeff a știut că trebuie să facă ceva diferit, și în loc să le spună oamenilor cum să facă mai bine, a ales să scoată în evidență prin notițe colorate exact ce trebuiau să îmbunătățească. Spre uimirea tuturor, în trei luni au devenit cei mai buni din corpul de cadeți, L2 fiind aleasă să mărșăluiască chiar și la ceremonia de înmormântare a unuia dintre cei mai mari generali americani, Douglas MacArthur.
Adaptabilitatea.
Într-o zi, unul din prietenii săi piloți, a fost doborât deasupra HANOI-ului. Jeff a învățat că acesta mergea pe linie dreaptă către țintă și că această strategie i-a fost fatală. Din acea zi, planul său era să aibă o viziune asupra țintei și de îndată ce trece de Nordul Vietnamului să facă o manevră evazivă, pentru că știa că se trage asupra lui în fiecare secundă, și doar în ultimul moment să apară scurt deasupra țintei. El s-a întors de acolo în viață, însă jumătate din oamenii cu care a zburat nu s-au întors din misiunile lor.
Planurile sunt inutile, planificarea este totul – Dwight D. Eisenhower
Aterizarea avionului
Întors în țară, lucra la studierea celulelor umane la școala de medicină din Universitătea Colorado: cum au evoluat celulele? cum s-au multiplicat? ce le-a făcut cancerigene? ce le-ar putea opri și cum tratăm cancerul? Moment în care o bancă foarte mare i-a făcut o ofertă pe care soția sa n-a putut-o refuza. În acea bancă a găsit proiecte imense și sute de programatori. Foloseau Gannt-uri ca să gestioneze proiectele, instrument folosit de armată în 1910. Când cineva prindea întârziere, totul lua întârziere.
Ca pilot de luptă, Jeff știa esența problemei: nu puteau ateriza un proiect. Jeff învățase că trebuie să-și aterizeze avionul exact până la capătul pistei și că banca are probleme mari neștiind cum se face acest lucru. Atunci s-a dus către CEO-ul de la acea vreme și i-a cerut cea mai deficitară unitate ca s-o fixeze așa cum făcuse și cu L2. Condițiile au fost ca Jeff să raporteze managementului o dată pe lună iar în restul timpului să fie lăsați să progreseze.
Au lucrat ca un start-up și-au învățat să aterizeze proiectul. În fiecare săptămână trebuiau să aterizeze proiectul. Și săptămână după săptămână, au făcut acest lucru. În 6 luni erau cei mai buni. De la o unitate care pierdea bani, a ajuns cea mai profitabilă din bancă. Făcându-și munca vizibilă, echipei i s-a dat responsabilitatea să fixeze problemele și s-au organizat singuri ca le rezolve. Totul era legat de cum se aterizează. De atunci a fost solicitat de alte firme. A început să se gândească la cum să facă același lucru într-un mod consistent și să permită și altora s-o facă.
Comandă descentralizată
Conducea o firmă franceză mică în Cambridge – Massachusetts, în campusul MIT, când 5 absolvenți au venit către el să-i închirieze spațiu pentru o companie care să creeze roboți. Și construiau niște insecte roboți. Un profesor senior le făcea vizite. Când Jeff l-a întrebat pe profesor cum funcționează acei roboți, i s-a răspuns că primul lucru pe care trebuie să-l înțeleagă este că de 30 de ani încercau să construiască un sistem inteligent la MIT, un eșec total. Au încercat să creeze un sistem de comandă și control, însă tot ce putea să facă era să joace șah. Așa că s-au gândit la inteligența distribuită. Roboții învăța să meargă în 3 minute. De acolo i-a venit ideea lui Jeff de a crea câteva reguli simple, să le dea unei echipe neperformante și să-i lase ulterior pe membrii echipei să ia deciziile singuri ca să se transforme într-un fel de echipă super inteligentă.
A funcționat!
Scrum
Jeff a fost inspirat de articolul The New New Product Development Game din Harward Business Review în care Hirotaka Takeuchi și Ikujiro Nonaka vorbeau despre 3 tipuri diferite de leadership:
- Gantt chart
- O strategie tranzitorie la Fuji Xerox
- Ceea ce văzuseră în cele mai bune fabrici din lume.
Jeff a citit cum să implementeze al treilea principiu bazat pe auto-organizare și în care managementul se dă la o parte din calea progresului lăsându-și echipele să decidă singure ce să facă. În 1993 a implementat acest principiu, iar în 1995, împreună cu Ken Schwaber au început să-l popularizeze în industrie. În 2001 au scos manifestul agil și de atunci principiile s-au împrăștiat în întreaga lumea. Toate firmele importante de software, fie că construiesc avioane de luptă, mașinării pentru agricultură sau sonde spațiale, folosesc aceste principii.
Viitorul
Jeff arată în prezentarea sa și o poză trimisă de Joe Justice în timp ce acesta învață o companiei constructoare de mașini să construiască mașinile în cicluri de o săptămână: o nouă mașină în fiecare săptămână. Dar pe muchia de vârf a mișcării agile se află ceea ce se întâmplă în școlile din Statele Unite și Europa. Jeff vorbește despre recenta sa vizită la o școală din Olanda, unde copiii sunt învățați să învețe singuri. Profesorii stau acolo și nu zic nimic. Ei vorbesc doar când li se cere ajutorul. Învață mai repede, au note mai bune, termină cu săptămâni înainte și se distrează mai bine…Există o definiție a distracției pentru orice fac și se asigură că respectă această definiție. Copiii cu handicap sunt implicați natural în echipe, problemele motivaționale dispar, problemele disciplinare dispar. Echipa execută auto-disciplina. Dacă au nevoie de ajutor, cer profesorului. Dar în mod normal, n-au nevoie. Acesta este viitorul învățării.
Jeff conchide astfel: „Dacă ne întoarcem la lumea în care lucrăm majoritatea, noi nu operăm în acest mod. Cercetările arată că majoritatea oamenilor cred că munca chiar este de doi bani. Singurul lucru mai rău decât munca este să fii bolnav la pat. Am întrebat recent un dezvoltator de la BMW software, în Paris:
– Cum este în echipa Scrum?
– Nu pot să-mi exprim bucuria pe care o simt. Mi-a schimbat viața.
Fiecare din voi poate să aibă parte de asta. Vă puteți recupera libertatea, vă puteți recâștiga viața! bucuria pe care v-o veți aminti și în mormânt. Asta vă doresc tuturor din această cameră!
Jeff Sutherland, istoria Scrum și aterizarea proiectului
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 4144 ori