Acum două săptămâni am dejunat împreună cu Radu, coleg de școală generală și un excelent prieten. Eram lihnit de foame, căci nu mâncasem nimic de dimineață. Acum că stau să mă gândesc, s-ar putea să fie pentru prima dată când ieșeam ziua să mâncăm împreună. Toate ieșirile noastre începeau într-un bar, undeva pe Republicii, și se terminau cu ultima strigare la Nicoli. Mai nou, mergeam direct la Nicoli, să nu ne mai mutăm tocmai atunci când discuțiile sunt mai aprinse. Eram în prima zi de concediu. Afară era cald și frumos. Așa mi-am găsit toate motivele să încerc un restaurant nou – sunt mai conservator de fel, mănânc ca să trăiesc. Am ajuns pentru prima dată la Gaura dulce. Servirea nu mi s-a părut de cinci stele, dar ambianța și mâncarea s-au ridicat la înălțimea așteptărilor mele – înălțime nu foarte ridicată. În fine, ne-am simțit bine. Dar nu despre acest lucru vreau să scriu neapărat. Ci despre unul din subiectele pe care l-am abordat la masă.
Eficiență! Nu reducerea costurilor.
Îi spuneam lui Radu că mă preocupă dificultățile pe care le întâmpină domeniul IT: auto-organizarea, încrederea în oameni, preluarea inițiativelor, eschivarea responsabilităților, etc.Am ajuns să observăm că problemele date își găsesc adesea rădăcinile în iluzia eficienței dată de nevoia reducerii costurilor. În articolul „Software funcţional înaintea documentaţiei vaste”, defineam utilitatea ca fiind raportul dintre valoarea adusă și efortul necesar producerii ei. Aceasta poate fi și definiția eficienței (rezultatul/efort sau profit/costuri). Însă reducerea costurilor nu este congruentă cu căutarea eficienței. Reducerea costurilor denotă lipsa de agilitate a organizației și incapacitatea de a evolua (spre noi piețe, noi servicii, ș.a.m.d.). Putem include aici și nepriceperea de a inova, termen folosit excesiv de către toți mamuții în scaune cu rotile. Deci, reducerea costurilor este un semn de disperare, de redresare, un simptom de boală netratată. Când căutăm eficiența, încercăm cu aceleași resurse, și eventual investiții suplimentare, să facem mai mult, să creștem cifra de afaceri, să intrăm în noi segmente de piață, să creștem profitabilitatea, etc.
Radu mi-a dat un exemplu. Atunci când s-au redus costurile în spitale am ajuns să mergem singuri să ne cumpărăm medicamente de la farmacie. Într-adevăr organizația a supraviețuit. La urgență mai poți fi tratat în parametrii acceptabili. Însă dacă te duci să te internezi de bunăvoie într-un spital de stat, ajungi să suferi din cauza reducerii de costuri. Acesta este doar un exemplu de reducerea costurilor și ineficiență.
Atât căutarea eficienței, cât și reducerea costurilor presupun schimbare
Și-ar mai fi o diferență importantă între cele două. Atât reducerea costurilor cât și eficientizarea necesită schimbări, și nimic nu este mai important în procesul de schimbare decât siguranța angajaților. Altfel, schimbarea va fi un eșec. Cu alte cuvinte, de la o anumită talie în sus, un simplu ordin (comandă) este insuficient ca schimbarea să aibă loc. Când oamenii se simt amenințați ei vor rezista sau vor pleca din organizație, în niciun caz nu se vor implica mai mult. Doar un proces de eficientizare reală îndeplinește criteriul siguranței angajaților. Oamenii se vor simți în siguranță pentru că știu că scopul este dezvoltarea. Reducerea costurilor duce doar la tăierea bugetelor și la reduceri de personal. Motivele care stau la baza incapacității organizației să evolueze persistă nestingherite.
Între eficiență și reducerea costurilor
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 1712 ori