Vizibilitate tuturor!

Sunt adeptul suprimării formelor fără fond cu precădere prin educație, viziune comună, focalizarea energiilor, obiectivism și foarte multă răbdare.

Biomimetism și economia cunoașterii – cea de-a doua renaștere

Mi-ar plăcea să mor pe Marte, dar nu la impact! -Elon Musk
Mă gândesc cu drag la Agilehub, comunitatea în care avem nevoie de finanțare doar ca să construim un mecanism care într-un final să aibă puțin sau nimic în comun cu ceea ce majoritatea dintre noi înțelege prin economie și dezvoltare. Mi-e greu să articulez, pentru că nu vă văd, și nu știu care sunt întrebările voastre. Pe scurt, vă propun un clișeu: suntem limitați de propriile convingeri. Nu se poate altfel! Atunci privesc cu compasiune dificultatea noastră de a vedea în jurul nostru altceva, nu doar valoarea financiară a eforturilor și a rezultatelor. Într-o societate în care unii merită și alții nu, într-o societate în care dacă nu plătești nu primești, într-o societate în care cineva trebuie să fie așa cum consideră altcineva, într-o societate în care ceea ce înțelegem prin umanitate contravine dezvoltării economice, mă simt un pic stânjenit să scriu astăzi despre biomimetism și economia cunoașterii, pentru ca mâine să pot vorbi despre o societate a cunoașterii, fie că va purta numele Agilehub, sau nu.
M-am gândit să scriu articolul de mai jos pentru că am apucat să schimb câteva vorbe cu câțiva prieteni și nu prea auziseră de Idriss Aberkane. Cine știe?! Poate o mai fi util cuiva…

Biomimetism și economia cunoașterii – cea de-a doua renaștere

Materiile prime nu sunt infinite, dar cunoașterea (la fel ca prostia) sunt infinite. Dacă ne bazăm dezvoltarea economică pe materii prime, ne confruntăm unei contradicții matematice evidente: creștere economică infinită cu materii prime finite. Însă, dacă ne bazăm creșterea economică pe cunoaștere, atunci această contradicție dispare.

Ecologistul extremist

Îmi aduc aminte de o petrecere în Franța, când ne-am șprițuit până de dimineață, și-am vrut să arunc sticla de votcă în Loara. Pentru cei indignați, era o sticlă goală. Colegii francezi m-au criticat. Nu prea înțelegeam despre ce era vorba. Nu mai era nimic în ea! Am râs de ei în timp ce colectau sticla aruncată de mine. 
Dacă cumva vă vine să aruncați cu pietre în mine, vreau să știți că astăzi am gunoiul triat acasă și sper să mă iertați. Însă niciodată nu m-am simțit verde. Cu siguranță este mai bine să găsim în jurul nostru mai mulți ecologiști decât miserupiști needucați. Însă ceva-mi displace grozav la cei care-mi vorbesc despre ecologie. Înțeleg ce-mi spun, dar nu înțeleg de ce nu vorbesc și despre ceea ce pun în loc. Și nu înțeleg de ce vorbesc despre consumul de hârtie, în timp ce nu ar merge nici în ruptul capului cu transportul în comun, televizorul le rulează neîncetat, scriu cu pixul de plastic și nu-și imaginează concedii fără bilete de avion. Am senzația că ecologiștii pe care-i cunosc vorbesc doar pentru că este la modă, dar nu gândesc ca un ecologist: inteligent, cu tact, pe termen lung. Exact! Asta-mi displace: preferă să critice în loc să influențeze pe ceilalți prin schimbările pe care le fac în viața lor.

Legile economiei cunoașterii: 

1. Când dai 20 de euro cuiva, acești bani nu-ți mai aparțin. Când dai cunoștințe, acestea continuă să-mi aparțină și mie. Când dăm ceva fizic, împărțim, când dăm ceva imaterial, înmulțim.
2. Să transmiți 20 de euro sau 20 de milioane, este aproape instantaneu. Transferul de cunoștințe nu se face instantaneu.
3. Când punem un kg (material) cu încă un kg, atunci obținem 2 kg de acel ceva. Când punem o informație împreună cu o alta, întotdeauna obținem 2+, în cel mai rău caz, noi cunoștințe triviale, iar în cel mai bun caz, ceva genial.
 
O revoluție socială, de mediu, mai degrabă decât o revoluție tehnologică. Ce se schimbă? Dacă ne uităm la natură ca la materii prime, atunci destinul nostru este s-o divizăm, s-o distrugem. Dacă ne uităm la natură ca la cunoștințe(bibliotecă), atunci destinul nostru este s-o facem să prospere.
 
Natura este literalmente hightech. Ardem natura în loc s-o citim.Dar n-am să vă stric plăcerea vizionării înregistrării de mai jos. 

Biomimetism și economia cunoașterii – cea de-a doua renaștere

Cornel FătulescuDacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.

Acest articol a fost citit de 1955 ori