Acum un an și jumătate am scris pe un perete post-it-uri cu beneficiile coaching-ului. La acea vreme, încă mai oscilam între coaching rațional (à la ICF, cu reguli care contravin principiilor mele de acompaniere) și coaching irațional (preferința mea, sau, cum îmi place mie să-i mai spun, coaching empatic). Este important de știut că primii mei pași în coaching au întâmpinat multă rezistență din partea gândurilor mele. Sunt atent cu mine, în special la ceea ce fac și cine urmează să devin. Coaching-ul se afișa în fața mea ca o abordare ipocrită, metodică și la modă de a-ți vinde propriile servicii de consiliere. Eram un pic derutat și căutam ca orice novice să-mi găsesc propria cale alături de răspunsurile la întrebări clasice precum: Care-i diferența dintre mentorat și coaching? Dar între instructaj și coaching? Sau alte forme de învățare, stimulare sau dezvoltare personală? Care-i diferența dintre un psiholog și-un coach? etc.
Intuiția mea avea dreptate. După săptămâni de studiu, am ajuns la concluzia că ceea ce numim astăzi coaching este o amestecătură de practici din tot felul de terapii. Dintr-odată, întrebări precum cele de mai sus mi-au părut inventate de coach-i pentru a-și justifica afacerile*.
Cu toate acestea, demersul de coaching este util, asemenea oricărei abordări de acompaniere bazată pe încredere reciprocă și centrată pe beneficiar. Putem să numim procesul cum vrem, important este să-i recunoaștem meritele.
După ce-am experimentat intensiv instrumentele de coaching**, atât în cadre de coaching, cât și în alte ipostaze, am constatat avantajele de mai jos pentru beneficiar.
De ce să mergi la un coach? Care sunt beneficiile coaching-ului?
Dezvoltă autocunoașterea.
Un coach abil te va ajuta să te oglindești de câte ori vei avea nevoie și să descoperi noi lucruri despre tine, dificil să le vezi altfel.
Dezvoltă nuanțele.
Oglinda îți va arăta noi imagini despre tine și lume. Dintr-odată, se întrevăd mai multe opțiuni. Câștigul pe termen lung al nuanțării sunt multe, însă primul care-mi vine în minte acum este depășirea gândirii binare, de a vedea lumea în alb și negru, adevărat sau fals, vinovat sau nevinovat, de a judeca merit sau nu merit, gândire specifică mecanismului de depresie.
Te învață să iei decizii.
Să ai mai multe opțiuni nu înseamnă că vei lua decizii mai bune. Un coach te va ajuta să faci alegeri înțelepte oglindindu-ți și acele tendințele decizionale mai puțin vizibile sau inconștiente.
Te responsabilizează.
În urma acestui proces, se conturează o linie clară între ceea ce ți se întâmplă și aria ta de răspundere și acțiune.
Îți dezvoltă gândirea orientată spre găsirea soluțiilor.
În loc să te tot agăți de trecut, se va folosi de obiectivul tău să te mențină ancorat în prezent și cu privirea în viitor.
Duce la acceptare.
Deși coaching-ul nu se bazează explicit pe acceptare, iar discursul de promovare vorbește mai mereu doar despre schimbare, succes și performanță, prin orientarea spre găsirea soluțiilor, similar terapiilor cognitiv-comportamentale cunoscute pentru randamentul ridicat în tratarea depresiei, într-un final, vei învăța să accepți că anumite lucruri din viața ta nu pot fi schimbate.
Te învață să creionezi și să-ți reevaluezi strategii.
Instrumentele de coaching ajută să anticipezi, să faci față provocărilor înainte să le trăiești și să-ți verifici rezultatele fără să-ți consumi întreaga energie. Crearea strategiilor și simularea mintală a acestora sunt procese complexe pentru creier, iar dincolo de utilitatea imediată, dezvoltă capabilități fenomenale pe termen lung.
Te motivează.
Sunt recunoscute efectele motivaționale venite la pachet cu coaching-ul. Motivele sunt multiple. Când planifici (strategie) eliberezi acea dopamină (învățare, dependență). Când atingi un obiectiv, eliberezi din nou dopamină. Când ți se oglindesc realizările eliberezi serotonină (stimă de sine, mândrie, curaj). Încrederea indispensabilă procesului de coaching duce la oxitocină (siguranță, generozitate). Acești hormoni, dopamina, serotonina, oxitocina, se mai numesc și hormonii fericirii și stau la baza chimiei energiei motivatorie.
Te învață să te concentrezi.
S-a demonstrat de nenumărate ori că lucrul în paralel la mai multe sarcini este ineficient. Ba mai mult, are efecte adverse asupra creierului. Nu este greu să ți se lumineze aceste aspecte, să-ți autoevalueazi adevărata capacitate de muncă și să-ți autoimpui niște reguli. Până și limitarea în timp a ședințelor te va forța să te concentrezi.
Îți antrenează mintea.
Proiecțiile imaginare, de exemplu, metafora, stimulează creativitatea. Sau folosirea tehnicilor de învățare autobiografică antrenează memoria episodică, iar prin revizuirea experiențelor similare, memoria semantică, etc.
Te face mai maleabil.
Oglindirea duce la noi obiective, iar fiecare obiectiv realizat duce la schimbarea felului tău de a fi, de a gândi și de a face lucrurile. De multe ori, toate acestea se mulează perfect noului tău context căruia-i rezistai.
Să progresezi continuu.
Dacă într-adevăr crezi și vrei, ar trebui să devii un expert în autocunoaștere, în adaptarea la noile condiții și vei avea parte de noi experiențe. Toate acestea te vor face să simți că te-ai schimbat în bine. În timp, vei deveni dependent de astfel de schimbări. O dependență plăcută, rar întâlnită și demnă de invidiat.
Să fii prezent.
Prezența aduce laolaltă concentrarea, luciditatea și ascultarea, mușchi pe care cu toții ar trebui să ni-i antrenăm. Inițial am crezut că această prezența îi este necesară doar coach-ului, însă prezența se ia.
De ce să nu mergi la coach?
Am iterat mai sus câteva avantaje pentru beneficiarul de coaching. Dar dacă ar fi să scriu de ce să nu mergi la coach, cred că mi-ar trebui la fel de mult spațiu. Am reușit să regrupez argumentele în punctele de mai jos:
- Coaching-ul nu este singura cale. Te poți descurca foarte bine și fără coach. Cu un coeficient de inteligență emoțională crescut, se poate să ai deja parte de beneficiile de mai sus. Dacă nu reușești, atunci recomand să mergi la coach. Din păcate, majoritatea dintre noi n-am avut parte de o educație emoțională suficientă.
- Acționează mult prea specializat. Noțiuni ca inconștient sau contratransfer sunt inexistente în coaching. Iar materiale importante în dezvoltarea emoțională, ca de exemplu visele, nici nu sunt luate în considerare. Coach-ii par să refuze dogmatic aspectele intrinseci ale progresului individual, cu o inclinație prea mare înspre rezultat***.
- Costă.
- Pot deveni o dependență în progres (coach-ul trebuie să fie dispensabil. Din păcate, nu este în interesul său financiar.)
- Dacă nu crezi în demers, nu sunt șanse să obții rezultate de la coach. Dar în această situație, puțini sunt cei care te pot ajuta.
De ce sunt coach?
Nu am căutat să devin coach. Pasiunea mea este educația, iar strict din perspectiva achiziției de cunoștințe, coaching-ul, abordarea maieutică și instrumentele de coaching, sunt foarte eficiente atunci când beneficiarul are un nivel înalt de expertiză și-și caută calea spre excelență autentică. Se întâmplă ca ceea ce fac să fie numit coaching.
Însă, să fac doar coaching, m-ar limita mult în munca mea. Oamenii (beneficiarii) sunt acolo unde sunt, iar de cele mai multe ori este nevoie să-ți schimbi abordarea în funcție de context și nevoi. Un astfel de profesionist acționează în toate modurile posibile: instructor, mentor, coach sau, câteodată, doar facilitator al învățării.
Cu alte cuvinte, mă simt incomplet să mi se spună „coach” și sunt în dezacord cu mulți coach-i. Eu sunt un profesionist în dezvoltare și progres prin achiziție de cunoștințe și stimularea competențelor cu cea mai mare experiență în management, programare, vânzări, agile coaching și parentaj. Coachingul este doar unul din modurile mele de acțiune, esențial, de altfel.
Și mai era ceva…
Am o oarecare jenă când mi se pune eticheta de coach. Mă asociez fără să vreau cu imaginea acelor îndrumători de dezvoltare personală care ar face orice să vă mai vândă ceva. Mi se par contraproductive și înjositoare conferințele cu sute de oameni în care vine guru să împărtășească noțiuni triviale pe care le poți deprinde imediat din cuprinsul cărților de dezvoltare personală. Abia mă abțin să nu înșirui câteva nume. Cu toate acestea, așa se întâmplă în orice domeniu. Ar fi păcat să nu-mi urmez pasiunea mea pentru educație și dezvoltare doar pentru că există persoane diferite de mine și care înțeleg prin coaching ceva complet diferit.
- inventate de Coach-i pentru a-și justifica afacerile*: trebuie să-și facă și ei reclamă ca să-și justifice certificările scumpe, așa cum fac și cei de la Scrum Alliance când vine vorba de Scrum și oricine vrea să profite de pe urma vânătorilor de certificate. Sau, ar mai merge cineva la facultate dacă nu i s-ar da diplomă la final?
- instrumentele de coaching**: aceste instrumente pot fi găsite în filozofie, educație și psihologie cu mult înainte ca cineva să fi pronunțat cuvântul „coach” (anii 1830).
- Coach-ii par să refuze dogmatic aspectele intrinseci ale progresului individual, cu o inclinație prea mare înspre rezultat***: Probabil că asta li se cere coach-ilor de la manageri în vederea acompanierii membrilor echipei lor?!
Care sunt beneficiile coaching-ului?
Dacă doriți să aflați mai multe despre mine, Cornel Fătulescu, sau proiectele în care sunt implicat, vă invit să mă descoperiți și ca Chief Platform Officer la Pentalog, să mă urmăriți pe Facebook, ca investitor la wanttolearn, să citiți unul dintre primele articole despre mine și să mă contactați urmând ghidul de pe pagina de contact.
Acest articol a fost citit de 4269 ori