Discutam zilele trecute despre playful parenting, rețete de jocuri și arta hârjonelii, conversație care m-a dus cu gândul la Lawrence Cohen. Pentru mine, utilitatea primită în urma efortului de a-i citi cărțile este foarte mică, pe de-o parte, pentru că mă pot lansa ușor în joaca cu copiii. De exemplu, jocul meu preferat este să ne luptăm, nu al purcelușilor (adânc în sufletul meu, rămân în continuare un adult). Pe de altă parte, exemplele din aceste cărți se apropie prea mult de caracteristicile categoriilor de diagnostic din DSM-V (copiii fără poftă de joacă nu se întâlnesc la tot pasul, același lucru pot spune și despre părinții care-și interzic joaca de orice fel până în punctul în care nu mai pot relaționa cu ceilalți)…Părinții care nu se joacă
Etichetă: Lawrence J. Cohen
La conferința Otiliei Mantelers – Jocul în relaţia copil-părinte: apropiere, încredere, vindecare
Vinerea trecută am fost la conferința Jocul în relaţia copil-părinte: apropiere, încredere, vindecare. Mi-a plăcut mult energia Otiliei, de parcă în primul rând ei îi părerea rău că urmează să se termine conferința. Însă nu tot ce ne-a povestit Otilia mi-a creat emoții pozitive. Probabil nici nu era scopul, iar exemplele sale m-au dus inevitabil cu gândul la cartea Rețete de jocuri. De ce și cum să te joci cu…