Eu și dezbaterile online despre politica românilor. În 2012 am învățat că nu pot schimba lumea. Cel puțin, nu într-un mod pozitiv și durabil după convingerile mele. O pot influența prin contribuțiile minore pe plan local, în jurul meu, acasă, în comunitățile din care fac parte, umil și prin exemplu, de jos în sus. Trecusem de la convingerea dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau la dacă voi nu mă vreți, e în regulă, atât timp cât există cineva care mă vrea. Și slavă Domnului, încă sunt suficiente domenii în care mă pot desfășura nestingherit. Poate că ideile mele nu erau bune. Și indiferent de cât de bine intenționat aș fi fost, dacă nu reușeam să mă exprim clar și pe înțelesul celorlalți, la ce bun!? Așa mi-am îngropat ideile, și-odată cu ele și flacăra implicării mele într-un eventual partid/program politic.
Etichetă: convingeri
Cu ochii înspre soare
Tare mă supăra Corneluș când ne așezam la masă și în nici cinci minute voia la toaletă. Și-l rugam în zadar de fiecare dată să meargă înainte să mâncăm. Îmi spunea că nu simte nevoia, iar eu începeam să mănânc gândindu-mă deja la ce se va întâmpla. Știu că există tot felul de metode prin care l-aș fi putut dresa (învăța) să facă pe placul meu, însă nu…