În continuarea articolului „Perfecționismul”. Era trecut de ora 21:00 și pregăteam copiii de culcare. Amândoi erau bolnăviori de două zile și terminasem un lung ceremonial până să stingem lumina. Stăteam de vreun sfert de oră cu Darius în brațe și simțeam că nu mai avea să dureze mult până să-l pun în pătuț. Din sufragerie se aude telefonul. Încerc să mă apropii fără…